Noua președintă CA, Liliana Vițu: „Războiul din Ucraina a demonstrat că suntem încă vulnerabili la propaganda din exterior”
Lipsa angajaților și tehnica precară sunt în continuare printre cele mai mari provocări pentru administrația autorității de reglementare a audiovizualului. Acestea s-au acutizat mai ales odată cu declanșarea războiului din Ucraina, când Consiliul s-a pomenit sub un val de critici pentru că nu luptă eficient cu propaganda din Federația Rusă, în timp ce majoritatea obiectivelor noilor membri ai CA au fost puse pe pauză. Cum răspunde Liliana Vițu acestor nemulțumiri, ce planuri are pentru acest an și ce soluții are pentru un șir de probleme, aflați în interviul pentru Media Azi.
Media Azi: Doamnă Vițu, pentru început am vrea să știm cum vă simțiți în calitate de telespectatoare de când s-a declanșat războiul din Ucraina. Cât de mulțumită sunteți de informațiile livrate de posturile noastre de televiziune?
Liliana Vițu: Eu ca telespectatoare sunt nevoită să aleg și să compar cine și ce dă și, pornind de la acest fapt, constat că sunt anumite posturi care reușesc să-și facă datoria de a informa – posturi susținute în ultimii ani de structuri internaționale, de ONG-uri de dezvoltare a presei și care, în pofida condițiilor precare sau a limitărilor, în pofida unei piețe foarte slab dezvoltate de audiovizual și de publicitate, de tot ce înseamnă producție autohtonă, cred că au reușit să informeze publicul. E clar că avem și posturi care mai degrabă și-au propus cumva să reziste și au aplicat tactica struțului băgat cu capul în nisip, recurgând la omisiune. Sunt posturi la care războiul nu există, or și aici este un fel de a eșua în a servi interesului public. Telespectatoarea Liliana Vițu se bucură când poate să urmărească posturi ca BBC, CNN și chiar posturi locale independente, dar își dă seama că pentru cei de la țară sau care se află în situații dezavantajate e clar că lucrurile nu stau atât de roz și că avem foarte mult de muncă.
Există pluralism audiovizual în Republica Moldova?
Există într-o anumită măsură, pentru că avem posturi neafiliate politic, care încearcă să se dezvolte ca o afacere, instituții media care sunt organizate juridic ca ONG-uri, tot mai multe publicații care-și dezvoltă platforme multimedia. Avem deja încropită o tradiție a reportajelor cu elemente de investigație, sunt și echipe care fac investigații. Deci pluralismul și diversitatea există și trebuie dezvoltate. Nu aș îndrăzni să spun că, în situația în care ne aflăm, o ducem suficient de bine, și evenimentele din ultimii ani — nu doar de la noi, dar din toată lumea — au arătat că democrația nu trebuie luată ca atare, iar libertatea presei – cu atât mai mult. Asta mai ales că tendința mondială, atestată și de Freedom House, și de Reporteri fără Frontiere, și de multe alte organizații arată că, de fapt, acest spațiu al libertății presei se îngustează din ce în ce mai mult. După ce pandemia a lovit în presă, iată că și războiul lovește, în special pe partea de venituri și publicitate. Dar asta nu înseamnă că nu avem presă care trebuie susținută și dezvoltată.
La scurt timp după demararea conflictului militar, mulți au invocat necesitatea de a sista urgent posturile care retransmit știri și emisiuni din Federația Rusă, cerând acțiuni imediate inclusiv de la CA, acuzat că nu întreprinde suficiente măsuri. Care este replica Dvs?
A doua zi după declararea stării de urgență, după prima ședință a Comisiei pentru Situații Excepționale, am explicat că, neavând la data de 25 februarie pârghii care să țină de audiovizual, ne vom concentra pe tot ce ține de activitatea de supraveghere și control, adică pe monitorizări, și doar pe ceea ce ține de război. Am decis că celelalte sesizări vor fi examinate în funcție de cât de disponibili vom fi în funcție de capacitățile umane. Am venit cu o formulă mult mai flexibilă de monitorizare tocmai ca să ținem pasul, iar vicepreședinta CA, Aneta Gonța, a monitorizat la zi la tot ce s-a difuzat și deja la următoarea ședință am prezentat rezultatele primelor monitorizări, pentru 24 – 27 februarie, cu primele sancțiuni. După care am monitorizat ce s-a dat pe post pe 21-22 februarie, când unele au difuzat integral discursul președintelui Federației Ruse, fără context, fără a prezenta un echilibru de opinii, cel puțin să plaseze în context cu ajutorul unor experți dacă în acel moment nu puteau fi luate alte reacții. Am mai avut și monitorizări care au precedat acea perioadă – pe 11-15 februarie. Atunci am mers pe monitorizare mai complexă, am încercat să vedem ce face și postul public, și alte posturi. Nimeni nu zice că acele sancțiuni sunt proporționale daunelor provocate. Ele sunt mici, derizorii, dar cel puțin CA a arătat că-i monitorizează.
Într-adevăr, nu e ceea ce-și dorește publicul, îi împărtășesc frustrarea. În același timp, având doar împuterniciri oferite de Codul serviciilor media, eu cred că noi ne-am mișcat suficient de rapid ca să putem veni cu o reacție. Abia pe 2 martie, CSE a dat dispoziții ce vizau audiovizualul și conținuturile retransmise. Aici trebuie să facem diferență între pârghiile pentru conținuturile difuzate de furnizorii locali, pentru care există pârghii în Cod, și dispoziția nr. 5 a Comisiei, care se referă la conținuturile retransmise. Prin urmare, în cazul conținuturilor locale, CA își face misiunea așa cum este prevăzut în Codul serviciilor media.
Le veți monitoriza în continuare?
Din păcate, starea de urgență continuă, războiul este în desfășurare și noi continuăm bineînțeles monitorizările legate de situația din Ucraina. Am monitorizat o emisiune de la RTR și mai multe știri difuzate de NTV, care țin inclusiv de laboratoarele biologice. Încercăm să ținem pasul și asta în condițiile unei dotări precare, a unor resurse umane limitate de tot. Vom continua să monitorizăm, să răspundem la sesizări și cred că societatea civilă, ONG-urile vor constata că am renunțat la practica anterioară de a ignora anumite organizații de media. Noi examinăm toate petițiile.
„SCOPUL LEGII NU ESTE SĂ ÎNCHIDĂ POSTURI, DAR SĂ LE ADUCĂ ÎN ALBIA JURNALISMULUI CORECT”
Sunt aceste sancțiuni suficiente pentru a avea un impact?
Haideți să începem cu filozofia Codului. Acesta și, mai ales, articolul 84, care ține de sancțiuni, este conceput în așa fel încât cel care sancționează să nu poată comite abuzuri. Un post nu poate fi închis după două sancționări. Există pragul de avertizare, apoi prima amendă între 5.000 de lei și 10.000 de lei și tot așa până la suspendare, după care până la revocare. Iar logica este să te facă să respecți legea. Rolul și scopul legii nu este să închidă pe cineva, dar să-l aducă într-o albie în care să facă jurnalism corect, să producă conținut calitativ. Și atunci, având o grilă de sancțiuni, e clar că poți face acest lucru pe parcurs, dar asta dacă vrei să te ții de spiritul și buchea legii.
În al doilea rând, sancțiunile trebuie să fie proporționale gravității încălcării. Să zicem că ai încălcat prima dată art. 13 privind separarea faptelor de opinii. A doua oară ne uităm – e grav pentru că acest post are acoperire națională sau e un post local/regional și impactul său nu are efecte și nu ajunge să manipuleze la scară națională, ci la scară locală. Este la prima încălcare în ultimele 12 luni sau încalcă repetat. Deci sunt multe lucruri de care trebuie să se țină cont. În plus, suntem obligați de Cod să ne motivăm deciziile, fiecare membru trebuie să-și justifice votul.
Ca să ajungi ca aceste sancțiuni să aibă efect trebuie să le treci prin mai multe runde de monitorizări, deci e nevoie de mai mult timp. Sancțiunile nu reprezintă o soluție rapidă, ele nu pot fi eficiente acum, dar în timp. Dar ca să aibă efect în timp e nevoie de monitorizări. Cu cât mai mult CA își va vedea de treabă și va aplica Codul, cu atât mai mult vom simți efectele acestor monitorizări. Și sper să le resimțim prin faptul că programele și conținuturile audiovizuale devin mai corecte, sunt realizate profesionist.
Admiteți scenariul în care să se ajungă la retragerea vreunei licențe?
În situația actuală, dacă posturile respectă prevederile CSE și nu retransmit conținuturi militare, iar monitorizările noastre confirmă acest fapt, atunci care este baza legală ca să le suspenzi? În schimb, dacă un post, timp de un an de zile, va continua să încalce articolul 4 privind conținuturile locale, adică să nu producă volumul necesar de conținut local; dacă va continua să difuzeze desene animate care nu sunt dublate în română; dacă va continua să încalce articolul 13, atunci e clar că, în timp, aceste sancțiuni, una după alta, gradual, va aduce în pragul suspendării licenței, a revocării. Dar acest lucru poate să se întâmple în urma unor monitorizări, să se treacă prin toată procedura legală, să nu se lase loc de nicio interpretare.
Recent, PSRM a publicat un comunicat de presă în care condamnă modul în care CA adoptă decizii în raport cu unele instituții media. Socialiștii acuză Consiliul că „se transformă rapid în instrument politic” al guvernării și atestă „o tendință periculoasă de a impune cenzură în mass-media, inclusiv la televiziuni” pentru că ar fi penalizate canalele care „nu sunt pe placul guvernării”. Cum comentați acuzațiile?
Ei fie nu se uită la posturile respective, fie nu cunosc legislația. Orice om care se uită la aceste posturi își dă seama de încălcările care se comit. Iar să zici că CA ține partea cuiva… Pot să le amintesc socialiștilor că CA s-a autosesizat și pe declarațiile vicepreședintelui Parlamentului, a monitorizat și postul public pe marginea faptelor invocate de dumnealui, am monitorizat în stânga și-n dreapta ori de câte ori am considerat că e cazul să ne autosesizăm. Au trecut prin monitorizările CA posturi de toate facturile, de toate profilurile și publice, și private, și naționale, și regionale etc.
Membrul CA Eugeniu Rîbca de mai multe ori s-a referit la necesitatea de a lua în vizor și paginile web ale furnizorilor de servicii media? Care este opinia Dvs?
Noi suntem la o etapă incipientă în tot ce ține de serviciile neliniare (site-uri), pentru că vrem să ne lămurim mai întâi cu linearul. Și aici avem foarte mult de lucru. Există diferite abordări – am consultat și colegii din societatea civilă – că paginile web ale furnizorilor care intră în câmpul audiovizual și dețin o licență, trebuie tratate ca servicii liniare și atunci ele sunt subiect al Codului. Există voci care spun altfel. Am discutat cu vicepreședinta Platformei Europene a Autorităților de Reglementare (EPRA) la subiect. Ei ne-au oferit metodologia lor. Am discut și cu instituția omoloagă din Marea Britanie și le-am solicitat suportul. Deci acest subiect se regăsește pe lista noastră de priorități, dar noi am adoptat un plan de acțiuni pentru acest an și adevărul e că, în primele trei luni de activitate, am avut alte urgențe. Efectiv nu am avut cum în acest timp, sunt mai puțin de trei luni de când suntem aici. A intervenit și războiul peste toate… Nu știu dacă anul acesta vom începe să monitorizăm site-urile, dar, din păcate, sunt atâtea probleme în audiovizual și toate ard.
Decizia CSE privind retransmiterea conținuturilor informativ-analitice, militare din Rusia este temporară. Credeți că trebuie să se revină în Cod la așa-numita legea anti-propagandă?
Cred că spiritul prevederilor din decizia CSE trebuie să se regăsească în amendamentele la Cod, trebuie să se revină la acele prevederi din art. 17 care țin de protejarea spațiului audiovizual național, precum și la cota de cel puțin 50% de conținuturi europene. Nu sunt adepta noțiunii de propagandă, pentru că ar putea să deschidă ușa pentru abuzuri, dar cred că am putea să mergem pe bunele practici europene care țin de dezinformare¹, malinformation², misinformation³ și tot așa. Revenirea la anumite amendamente cred că este absolut necesară pentru că războiul din Ucraina a demonstrat că suntem într-o stare foarte fragilă, suntem încă vulnerabili la propaganda din exterior. Consiliul Audiovizualului e o instituție slabă din perspectiva resurselor umane și tehnice. Și atunci, bineînțeles că, puși în fața unui continuu val de dezinformare și propagandă, e clar că te simți slab și îți faci munca în măsura și cu instrumentele și pârghiile pe care le ai.
De altfel, art. 13 din CSMA, privind asigurarea informării corecte, luptă cu dezinformarea în cazul în care este respectat, dar e foarte ușor pur și simplu să tragi trăgaciul, decât să aplici o normă. Dacă legislația va fi amendată pe partea de dezinformare, va presupune sancțiuni, e clar că ne va ușura și nouă munca. În același timp, ne-o va complica, pentru că intervine veșnica întrebare: cine este judecătorul? Cine să decidă care știre, documentar sau film artistic dezinformează?
NUMIREA ÎN FUNCȚIE ȘI CRITICILE ONG-URILOR
Dumneavoastră ați fost propusă pentru funcția de membră a CA de către Guvern. De ce ați acceptat acest fotoliu?
Există perioade ciclice în viață. În 2010 am fost martora unui val, de după 7 aprilie 2009, când am crezut cu toții că a venit marea schimbare, suflul european, și am mers atunci la știrile de la Moldova 1, simțeam că puteam fi utilă. Îmi amintesc comentariilor unor colegi din societatea civilă: „Dacă ai dat note proaste pentru Teleradio-Moldova (pe atunci raportam despre starea presei din Moldova pentru Freedom House), acum vino și demonstrează, fă tu ceva”. Acum, probabil, am simțit la fel. Deși de trei ani eram refugiată bine-mersi în domeniul neguvernamental, într-o structură internațională, tot ceea ce s-a întâmplat în 2019, acea dualitate de putere pentru mine a fost absolut devastatoare, răvășitoare și nu m-a putut lăsa indiferentă. Când ajungi să ai o guvernare care consideră că e normal să mergi la maternitate cu coroane mortuare sau să arunci curcani peste gardul unei instituții publice, după care vine un nou val al schimbării, nu mai poți sta deoparte. Eu nu am mai putut.
Ați ajuns în funcția de membră drept urmare a unor modificări operate de noua guvernare. Potrivit prevederilor, se prevede inclusiv demiterea membrilor CA pentru activitate nesatisfăcătoare sau dacă este respins raportul anual de activitate. Admiteți un risc mai mare de docilitate față de guvernare?
Nu, exclud docilitatea, pentru că nu cred că vreunul din cei șapte membri actuali se ține de acest fotoliu. Sunt convinsă că, așa cum eu am propriile raționamente de ce am venit la CA — să aduc reguli și fairplay pe piața audiovizuală, să creez condiții corecte pentru toți cei care fac efort să producă conținuturi locale și să informeze oamenii etc. — și ceilalți membrii au raționamentele lor pentru care au acceptat să muncească în Consiliu.
Pe de altă parte, eu împărtășesc în măsură foarte mare temerile societății civile. Riscul există. E adevărat că cineva care și-ar dori să se țină cu orice preț de acest fotoliu ar putea, având în vedere perspectiva acestui raport și vot în Parlament, să încerce să se pună bine pe lângă guvernare, să servească anumitor interese. De aceea, cred că trebuie să se revină cu completări în cadrul normativ, cu niște indicatori de performanță, ca tuturor să le fie clar cum trebuie să-și facă munca un consiliu al audiovizualului. Asta trebuie să se întâmple tocmai ca, atunci când vom ajunge la prezentarea raportului de activitate, parlamentarilor să le fie foarte clar în baza căror criterii să dea note, să spună ce e bine și ce nu. E clar că acest risc trebuie eliminat sau dacă nu eliminat, cel puțin redus.
Contează să aveți o viziune comună cu guvernarea? Ce veți face în cazul în care va veni o altă putere?
Contează să ne mișcăm în aceeași direcție, atâta timp cât este o direcție care să rezoneze cu bunele practici europene. Până la urmă, dacă nu este ceva foarte clar scris în lege sau dacă legea pe alocuri poate fi interpretată, tot timpul avem la îndemână practicile europene și ne putem uita cum se face în altă parte. Dacă lucrurile la un moment dat nu se vor mișca în această direcție, eu nu am fost făcută în acest fotoliu. Asta nu înseamnă că eu nu apreciez șansa de a face ceea ce fac, dar dacă o nouă guvernare mi-ar cere să fac unele lucruri care nu rezonează cu anumite valori și principii personale, nu voi accepta.
„ESTE ANUL ÎN CARE TREBUIE SĂ FACEM ORDINE LA CA”
Sunteți în funcție de trei luni. Cum ați găsit CA? Care sunt cele mai grave probleme ale instituției?
Lipsa resurselor umane este prima, pentru că mai mult de jumătate din posturi la CA sunt vacante. Noi nu avem un șef de relații externe, nu avem pe nimeni pe comunicare sau în anticameră, lipsesc oameni la contabilitate, în departamentul juridic ori cel de licențiere și control. În departamentul de monitorizare activează șapte persoane din 14. Una dintre cauze este salariul mic. Dacă un manager bun este acela care știe să motiveze și să facă așa ca oamenii competenți să nu plece, aici eu nici nu pot să atrag lumea foarte bună, având salarii atât de mici. Parțial am rezolvat problema prin faptul că am modificat legislația și acum putem să avem nu doar funcții de specialiști care monitorizează, ci și de controlori, similari celor din domeniul concurenței, care sunt mai bine plătite. Modificările privind Clasificatorul profesiilor au fost publicate abia vineri în Monitorul Oficial și acum urmează să facem o organigramă nouă, să trecem prin fișele noi de post, să lansăm anunțuri de angajare.
A doua problemă este tehnica precară. Nu este zi în care să nu vorbesc cu vreun un donator despre un nou soft de monitorizare. În această perioadă am apelat și la voluntari. Este vorba de trei persoane care ne livrează transcrierile, pentru că acest soft exact asta ar rezolva, ar face tot ce înseamnă speech recognition (din eng., recunoașterea vorbirii) și ar livra toată partea asta cantitativă, iar specialiștii ar face doar analiză de conținut și monitorizarea calitativă, adică nu cea cantitativă, pe care o poate face un robot. Le mulțumesc organizațiilor internaționale și naționale care au venit cu această soluție – ajutorul voluntarilor
A treia problemă este lipsa așa-numitei expertize. În noua organigramă am creat o unitate de politici publice, avem nevoie de propriii noștri experți în domeniu, oameni ai casei, pe care să-i creștem și care să asiste membrii atunci când se confruntă cu vreo dificultate: e un caz de discurs de ură, dezinformare sau o proastă informare; e nevoie de bulină sau nu în cadrul știrilor de dimineață; ce facem cu violența; dacă arătăm războiul, dar prelucrăm tehnic unele secvențe sau ba și tot așa. Aici e nevoie de un mini think-tank dacă vreți, ca să nu sunăm de fiecare dată experți din societatea civilă pentru a te consulta pe diferite cazuri.
Cât de curând ar putea fi creat acest departament? Credeți că ați găsi ușor specialiști?
Obiectivul se regăsește în noua organigramă.
Există membri care pot să instruiască și pot să fortifice aceste capacități, având experiență valoroasă fiecare în domeniul său de activitate. Noi deja facem asta lucrând cu cei care monitorizează conținuturile, iar rezultatele le vedem prin calitatea rapoartelor livrate, pentru că s-a adoptat și se folosește metodologia de monitorizare elaborată de membrii noștri. Eu nu am nicio problemă să luăm studenți, să-i instruim, să-i creștem. Important e să găsim oameni care să fie interesați și chiar să dorească să pună umărul. Eu înțeleg că a devenit deja peiorativ apropoul despre sacrificiu, dar să facă acest efort și să lucreze un pic și pentru o instituție publică, cum este CA.
Ce ați reușit să relizați în aceste câteva luni în afara monitorizărilor?
A trebuit bunăoară să revizuim lista de evenimente majore – must carry, clasificatorul național, folosit de unii pentru a fugi de obligația de a face opt ore de conținut local. Deci trebuie să facem ordine și din această perspectivă, pentru că, dacă tu ai o ofertă de național și vrei să ai cotă de piață, cotă de publicitate și de fapt ești, prin oferta ta, național, dar te ascunzi după titulatura de regional, e o problemă. Prin urmare, noi ne-am propus să facem regulă mai întâi pe aceste instrumente – clasificatorul, must carry și evenimentele majore. Toate acestea au fost supuse dezbaterilor publice, acum trec prin expertiza Ministerului Justiției. Ca să nu mai zic că prima lună de activitate a fost una de tranziție, pentru că am avut o mulțime de restanțe de la fosta componență a CA – multe dosare, decizii, petiții pe care a trebuit să le soluționăm. Și atunci, în primele două luni de mandat, am încercat să facem ordine în ce avem de făcut și să venim cu regulamente noi în ceea ce privește comunicările comerciale, conținuturile audiovizuale, regulamentul nostru de organizare în primul rând, organigramă nouă. Cu Consiliul Europei de la Chișinău deja suntem în faze avansate de discuții ca să ne ajute cu aceste regulamente și strategii de dezvoltare. Suntem în discuții cu ONG-urile de media să ne ajute cu elaborarea acestor documente, care bineînțeles, ulterior, vor trece prin sita membrilor CA, prin sita dezbaterilor publice. Pe 24 martie avem un prim seminar cu Consiliul Europei pe dezinformare, ca să vedem ce putem face și cum putem reglementa domeniul. Între timp, am purtat discuții și cu Comisia Electorală Centrală. Am lucrat pe toate amendamentele la legislația electorală ca să aducem mai multă claritate pe tot ce ține de dezbateri, ce e voie să faci în campanie și în perioadele electorale. Deja e clar că noi trebuie să punem la punct tot ce înseamnă metodologia electorală și de monitorizare. Și cu Consiliul Concurenței trebuie să discutăm, pentru că noi trebuie să lucrăm împreună ca să prevenim și să eliminăm tot ce înseamnă poziție dominantă pe piață.
Ați pomenit despre lipsa unui soft corespunzător de monitorizare, stocare și depozitare a informației. Ala Ursu-Antoci, fosta președintă, vorbea despre evaluarea făcută de un expert, despre suportul Consiliului Europei, despre costuri de circa 1,8 milioane de lei. Dvs ce ne puteți spune?
Am început un asediu al donatorilor pe tema softului, am avut și o întâlnire, dar a coincis cu prima zi de război și clar că toată atenția s-a mutat la acest subiect. Tot ce aștept acum e să se facă pace. Războiul a pus acum pe pauză munca noastră de zi cu zi și la etapa asta ține de măsura în care eu pot menține un dialog cu donatorii. Noi lucrăm îndeaproape cu Consiliul Europei, am luat drept punct de pornire strategia lor, pentru că ei au făcut un technical review, au revizuit tehnic situația și au venit cu o strategie de dezvoltare ca să fie totul integru – captarea sunetului, preluarea de soft etc. Am reluat lucrul din acest punct și prioritatea mea anul acesta este să avem acest soft de monitorizare.
Mă bucur că nu avem alegeri în acest an și ne putem concentra eforturile să facem ordine în legislația electorală, în metodologiile de monitorizare a alegerilor, a discursului de ură, a felului cum sunt reflectate grupurile vulnerabile și multe altele. Este anul potrivit să facem ordine „în casă”, la CA, pe piață, în audiovizual, așa ca la anul să putem livra rezultate. Anul acesta este prioritar să avem acest soft, să fie toată lume instruită, să avem controlorii, monitorii angajați cu fișe de post revizuite, deci toată organigrama revizuită. Este anul în care trebuie să fortificăm această instituție așa ca, atunci când va veni momentul primului test, să putem promova și să vorbim despre faptul că de înfiripă măcar un pic de încredere publică în această instituție.
Curtea de Conturi a semnalat anterior problema cu privire la procurarea softului de monitorizare Mediamon, care s-a dovedit a fi nefuncțional. Dosarul a ajuns la Procuratură, apoi la Poliție și
s-a întors la CA. E vreo finalitate cu acest caz?
Ping-pongul s-a reluat. Am trimis și eu mai multe solicitări ca să înțeleg dacă acest soft e sa nu e depășit moral odată ce, când se pune problema casării unui soft care e la balanța CA cu 425.000 de lei, trebuie să te bazezi pe documente sau să ai argumente foarte solide. Deocamdată așteptăm. Dar din perspectivă tehnică, nu știu în ce măsură un soft creat acum zece ani mai corespunde necesităților pe care le avem în prezent.
Ce v-au răspuns reprezentanții Comisiei Europene cu privire la dorința de fi realizat un audit extern al instituției?
Suntem la faza de corespondență, discuția mai veche. Precedentele conduceri ale autorității nu și-au dorit acest peer-review. Anterior, era parte din condiționalități pentru susținerea Republicii Moldova de către Comisie. Acum, noi am decis să-l facem de bunăvoie, pentru că e în interesul nostru să vedem opiniile unor experți din afară, unde stăm prost, unde stăm cât de cât acceptabil, și eu să știu în ce direcție să mă mișc din punct de vedere managerial. Războiul a pus deocamdată punct pe toate. Din câte înțeleg de la colegii noștri din delegația de aici, interes există. Urmează să avansăm birocratic. Oricum, în Planul nostru de acțiuni pentru acest an auditul este trecut. Poate să se întâmple și în vară, și la toamnă.
REGLEMENTAREA ONLINE-ULUI DE CĂTRE CA ACUM, „UN EȘEC DIN FAȘĂ”
Ați opta pentru ca autoritatea să aibă competențe de reglementare a online-ului?
Categoric nu. Înțeleg, acest război a arătat că e nevoie, vremurile de altădată, când online-ul era free of regulation (nereglementat, n.r.) s-au terminat; dacă ne uităm pe structura dezinformării în Republica Moldova, ea în primul rând se răspândește pe online și pe rețelele sociale. Dar la capacitățile pe care le avem acum, orice sarcină în plus ar însemna eșec din start. Noi abia de reușim să monitorizăm posturile (și nu pe toate), cu voluntari, cu implicarea membrilor. Le alegem în funcție de audiență, de impact, de anumite criterii sau în baza sesizărilor. Vă spun foarte sincer: acum orice discuție despre online reglementat de CA – acest CA, cu aceste capacități aproape inexistente – va fi un eșec din fașă.
Dar dacă statul va începe să lucreze la reglementarea online-ului, este Consiliul instituția potrivită să preia reponsabilitatea?
Sunt diferite formule. De exemplu, autoritatea din Marea Britanie are mai multe direcții de reglementare și, într-adevăr, una este online-ul. Însă ei își rezervă câteva luni de zile ca să examineze un dosar sau o petiție. Din ceea ce ne-au spus, acolo cam toți furnizorii sunt de bună credință, ei nu au furnizori care refuză să pună la dispoziție înregistrări, care încearcă să negocieze cu tine „nu mă monitoriza acum căci angajații sunt în concediu”, iar când le spui că-i monitorizezi într-o altă perioadă – „nu, că acum deja oamenii mei au fost bolnavi, dar acum s-a stricat nu știu ce”. Deci, iarăși, când ai de afacere cu o totul altă cultură de interacțiune, poți să faci și online. Dar aici, când unii furnizori încearcă să trișeze, preferă să ia amendă pentru că nu au prezentat înregistrarea și nu pentru că nu au produs conținut local, lucrurile sunt mult mai complicate.
În Republica Moldova există doar un singur măsurător de audiență, iar unele canale și-au arătat neîncrederea față de cifrele furnizate, deși achită mulți bani pentru ele. Pledați oare pentru liberalizarea acestei piețe?
Eu promovez liberalizările de orice fel. Nu trebuie să ai doctorat în economie ca să-ți dai seama că orice monopol este rău, e un abuz, înseamnă mai puțină corectitudine, mai puține posibilități pentru subiecții acestui monopol. Apropo, pentru că am văzut tot felul de comentarii precum că „CA nu face nimic cu piața de publicitate”, „CA, faceți regulă!”. Mă amuză foarte mult lumea care nu știu în ce măsură a citit vreodată CSMA și vine cu asemenea solicitări. În baza cărui articol? Ce prevedere legală îmi oferă dreptul să vin peste acest măsurător? Contracte cu agentul economic îl au furnizorii de servicii media. E la latitudinea lor.
Legătura CA cu acest subiect e prin articolul cu privire la măsurarea cotelor de audiență, care se realizează de instituții specializate prin concurs deschis. Doar desfășurarea concursului pentru selectarea operatorului este în responsabilitatea noastră. Nimic mai mult, noi nu avem contract cu agenția care măsoară audiența.
Dar Dvs puteți promova ideea liberalizării acestei piețe.
Da, doar că nu am ajuns la acest subiect, ca și în alte cazuri descrise mai devreme. El este pe lista noastră de obiective. Ce facem cu actualul măsurător? Nu vreau să vin cu acuzații, dar noi avem semnale de la mai mulți furnizori că ei nu au încredere în aceste cifre. Și atunci ce putem face noi? În 2023, când urmează să organizăm o nouă competiție (va expira termenul de 5 ani pentru actualul măsurător), am putea elabora un alt regulament, cu alți termeni de referință, care eventual să aducă și alți jucători.
În plus, putem într-adevăr să discutăm, să căutăm, cel puțin să vedem cine ar fi interesat să vină, dacă există doritori. Din ceea ce am auzit, de fapt, marile companii de măsurare a audienței împart zonele sau țările între ei, cine și unde este prezent, și atunci o companie poate să renunțe să se înscrie în concurs sau poae să scrie o scrisoare că nici măcar nu este interesată de ofertă. Dar asta e ceea ce am mai auzit anterior. Vom vedea dacă așa va fi situația atunci când vom organiza concursul. Întrebarea este ce să faci cu două-trei companii pe o piață atât de mică. Una este să-ți dorești liberalizare și să crezi în această valoare și alta este fezabilitatea pe o piață atât de mică.
Fosta președintă a CA a catalogat lipsa sau insuficiența produsului TV local și a cotei insuficiente de produs în limba română drept o problemă gravă. În ultima perioadă s-au dat multe amenzi la acest capitol. Credeți că s-a îmbunătățit situația sau este la fel?
Tocmai acesta și este motivul pentru care am ales să desfășurăm prima noastră monitorizare tematică la acest subiect, pentru că din toate semnalele pe care le primeam de pe piață, aici ni se indica faptul că există distorsiuni mari. Sunt furnizori care investesc și încearcă să producă opt ore obligatorii de conținut, șase sau patru ore și sunt alții care nu-și propun, nu vreau să spun că parazitează și nici că trișează, dar beneficiază de pe seama unor conținuturi retransmise fără a investi în măsura în care investesc alții, dar, în același timp, mâncând o bună parte a pieței de publicitate. Am depistat, într-adevăr, foarte multe canale care, în continuare, nu-și pun problema sau poate au crezut că acest CA va fi indulgent, nu va ajunge atât de repede să monitorizeze conținuturile. Dacă vă veți uita pe raportul nostru de monitorizare, nu-mi amintesc dacă a fost vreun post nesancționat.
Noi ne-am propus să avem câte o monitorizare tematică lunar. Prima – pe conținut local, a doua – pe art. 13 din Cod, privind informarea corectă, dar ne-am gândit să facem mai întâi un set de reguli de conduită – cam cum vom monitoriza noi și ce înțelegem noi prin acest ghid, așa ca să ne punem de acord cu toți furnizorii, editorii: când spunem separarea faptelor de opinii, cum monitorizăm; când ne referim la conținuturi violente – ce înseamnă ele, ce luăm în vizor, cum sancționăm etc. Regulamentul a fost elaborat de vicepreședinta Aneta Gonța, a fost supus consultărilor publice, am primit recomandări de la mai multe ONG-uri și urmează să-l aprobăm.
Apropos, în 2022 planificăm să monitorizăm și acuratețea lingvistică sau corectitudinea limbii române. Am inclus obiectivul în planul de achiziții și vom contacta pe cineva care să ne facă această monitorizare.
TRM vrea să obțină dreptul de a încasa bani din publicitate comercială ca și posturile private, în condițiile în care primește resurse din bugetul de stat. Ce credeți despre această intenție?
Practicile europene arată că nu e tocmai corect să existe și subvenționare de la stat, sută la sută, și acces la publicitate. Dacă statul acoperă suficient necesitățile postului public — și ar trebui să o facă — e una. Întrebarea este în ce măsură bugetul oferit pentru TRM este suficient pentru dezvoltarea instituției.
Pe de altă parte — vorbesc acum la modul general, nu la cazul particular al actualei conduceri TRM — dar mai multe întrebări apar atunci când vorbim de o instituție publică de radiodifuziune: în ce măsură și dacă sunt judicios folosite fondurile, cum este managementul acelei instituții, este gândit așa ca, din punct de vedere operațional, să fie totul raționalizat? Sunt multe lucruri de gândit aici. Cred că cea mai bună abordare e să te asiguri că ceea ce primește TRM este suficient ca să se dezvolte și să ofere produse calitative. Totodată, orice modificare de așa fel trebuie tratată prin prisma conceptului de concurență loială/neloială și reguli echitabile pentru toți.
¹Dezinformare – informații false și create în mod deliberat pentru a face rău unei persoane, unui grup social, unei organizații sau unei țări. (Sursa: Arenait.ro)
²Malinformation – informații care bazează pe realitate, folosite pentru a aduce prejudicii unei persoane, organizații sau țări (Sursa: Arenait.ro)
³Misinformation – informații false, dar care nu au fost create cu intenția de a provoca prejudicii (Sursa: Arenait.ro)
