Jurnalismul pentru pace – cheia unei abordări responsabile a subiectelor despre refugiați

Steven Youngblood, bursier Fulbright 2023-2024, Moldova

profesor și director, Centrul pentru Jurnalism Global pentru Pace, Universitatea Park (Missouri, SUA)

Modul în care mass-media reflectă subiectul refugiaților din Ucraina, Siria și alte țări este deseori extrem de negativ și consolidează stereotipurile, prezentându-i pe refugiați ca pe niște amenințări. (Vezi analiza mea anterioară „Mass-media, blocată în narațiuni înrădăcinate despre refugiați”, pentru detalii.) 

Pentru jurnaliști, provocarea este de a lăsa la o parte narațiunile tradițional negative despre refugiați și de a oferi mesaje alternative, bazate pe compasiune, care demască stereotipurile negative, construind, în același timp, punți de legătură între refugiați și comunitățile gazdă. Sunt necesare abordări mai responsabile și mai productive în jurul tematicii refugiaților din Ucraina și din alte țări în mass-media, pentru a „susține sprijinul public în lunile critice care urmează, în situația în care războiul este prelungit și așteptările unei soluționări timpurii și a revenirii se micșorează”, se spune într-un raport recent al OIM.

Jurnalismul pentru pace oferă o soluție pentru îmbunătățirea și umanizarea reflectării subiectelor refugiaților.

Bazele jurnalismului pentru pace 

Să începem cu câteva definiții. În lucrarea „Jurnalismul pentru pace” (Peace Journalism, 2005), Dr. Jake Lynch și Annabel McGoldrick definesc conceptul în felul următor: „Atunci când editorii și reporterii fac alegeri – ce să relateze și cum să relateze – care creează oportunități pentru societate în general să ia în considerare și să aprecieze răspunsurile non-violente la conflict”. În continuare, definiția spune că jurnalismul pentru pace „folosește observațiile din analiza și transformarea conflictelor pentru a actualiza conceptele de echilibru, corectitudine și acuratețe în relatări”.

Centrul pentru Jurnalism Global pentru Pace (Center for Global Peace Journalism), cu sediul în Missouri, SUA, adaptează și extinde definiția oferită de Lynch/McGoldrick. Potrivit Centrului, jurnalismul de pace este o practică în care „editorii și reporterii fac alegeri ce îmbunătățesc perspectivele de pace. Aceste alegeri, inclusiv modalitatea de încadrare a istoriilor și selectarea cu atenție a cuvintelor, creează o atmosferă favorabilă păcii și care susține inițiativele de pace și pacificatorii fără a compromite principiile de bază ale jurnalismului de calitate. Jurnalismul de pace oferă pacificatorilor o voce, făcând în același timp inițiativele de pace și soluțiile non-violente mai vizibile și viabile”. 

La fel de important este să cunoaștem ce nu este jurnalismul de pace. Nicio sursă care stă la baza jurnalismului de pace nu afirmă că asta înseamnă o promovare deschisă a păcii sau că jurnalismul de pace ignoră istoriile neplăcute, potențial incendiare. Știrile sunt știri și ele trebuie relatate. Jurnalismul pentru pace se axează însă pe întrebarea cum ar trebui relatate știrile, cum ar trebui încadrate, ce cuvinte și imagini ar trebui folosite și cum se poate aborda un eveniment într-un mod care să nu exacerbeze situațiile deja îngrozitoare, să nu alimenteze violența, să nu crească polarizarea și să nu înfurie și mai mult oamenii deja înfuriați.

Două elemente-cheie ale jurnalismului de pace sunt încadrarea și alegerea cuvintelor. Cea mai simplă definiție a încadrării în jurnalism este modul în care jurnaliștii organizează și prezintă știrile. Asta include alegerea aspectelor istoriilor care vor fi subliniate, minimizate sau ignorate. Mass-media determină semnificația unui eveniment și ajută publicul să înțeleagă și să clasifice importanța acestuia. În „Principiile și practicile jurnalismului de pace” (Peace Journalism Principles and Practices, 2016) se observă că „teoria încadrării este importantă pentru toți jurnaliștii, dar mai ales pentru cei de pace, care vorbesc deseori despre narațiuni ce pot fi definite ca interpretarea și prezentarea unei istorii. Acest lucru demonstrează puterea mass-mediei de a crea sens și, astfel, de a structura discursurile sociale”.

Un alt element-cheie al jurnalismului de pace este importanța cuvintelor și a felului în care sunt selectate acestea. Jurnaliștii de pace trebuie să aibă grijă să evite demonizarea, victimizarea și limbajul instigator, deoarece cuvintele alese neglijent pot provoca furie, induce în eroare și dezbina. În cazul refugiaților, un astfel de limbaj poate dezumaniza și întări stereotipurile anti-migranți.

Există multe cuvinte pe care jurnaliștii le folosesc în mod regulat și neglijent, care adaugă unei istorii doar emoție negativă și nu conținut. De exemplu, câți oameni trebuie să moară pentru ca un eveniment să fie un masacru? Sau cum rămâne cu cuvintele „brutal”, „dur”, „măcel”, „sumbru”, „monstruos”? Ce anume constituie o tragedie? Și cine este un martir? Această listă include cuvinte demonizante precum „criminal”, „tâlhar”, „mincinos” sau „răufăcător”. De fapt, toate aceste cuvinte și sinonimele lor sunt subiective și imprecise. Dacă un jurnalist de pace urmează să adere la principiile obiectivității și imparțialității și dacă aceste cuvinte emoționale sunt, în esență, subiective, acest lucru ar trebui să fie un motiv suficient pentru a limita utilizarea unui astfel de limbaj. 

Acum că înțelegem elementele de bază, să discutăm despre modul în care aceste idei se aplică în relatarea subiectelor despre refugiați.

APLICAREA PRINCIPIILOR JURNALISMULUI PENTRU PACE 

Scopul oricărui jurnalist care relatează despre refugiați ar trebui să fie acela de a descrie cu exactitate situația și circumstanțele, respingând în același timp narațiunile exclusiv negative, care consolidează stereotipurile. În cazul cel mai bun, astfel de relatări ar putea chiar să construiască punți de legătură între refugiați și comunitățile gazdă. Cel puțin, reflectarea subiectelor respective nu trebuie să exacerbeze situațiile deja proaste prin stigmatizarea refugiaților sau prin tensionarea relațiilor dintre refugiați și comunitățile gazdă.

Încadrarea istoriei și alegerea cuvintelor sunt aspecte potrivite pentru ca reporterii să înceapă să-și analizeze propriile relatări despre refugiați. În ceea ce privește încadrarea – este relatarea abordată astfel încât refugiații să fie prezentați doar ca o problemă sau o povară? Vocile refugiaților sunt incluse în relatări? După cum vă amintiți, în prima mea analiză am prezentat date ce arată că în multe subiecte despre refugiați sunt intervievați doar autorități, nu și refugiații. O mai bună încadrare ar include vocile refugiaților, ar da glas problemelor și soluțiilor identificate de refugiați și ar produce narațiuni alternative pentru a le demonta pe cele exclusiv negative, care îi prezintă pe refugiați doar ca pe o povară, ca purtători de boli sau ca și criminali.

În ceea ce privește alegerea cuvintelor – cuvintele folosite dezumanizează refugiații? De exemplu, cercetările au arătat că pentru migranții „problematici” se folosesc frecvent metafore ce țin de apă. Potrivit cercetătorilor, aceste cuvinte dezumanizante includ „potop”, „flux”, „val”, „torent” și așa mai departe. Alți termeni problematici sunt „invadatori” și „sub asediu”. („Principiile și practicile jurnalismului de pace”)

În cadrul unui atelier privind reflectarea subiectului refugiaților, desfășurat în 2015 în Turcia, jurnaliștii participanți, împreună cu mine, au creat lista de mai jos cu ceea ce trebuie și nu trebuie să facă jurnaliștii care relatează despre refugiați și alți migranți. 

Atunci când relatează despre refugiați și alți migranți, jurnalistul trebuie:

1. Să ia în considerare consecințele relatării. Să se întrebe ce impact interviul/subiectul ar putea avea asupra:
  a. bunăstării refugiatului/migrantului;
  b. bunăstării familiei / persoanelor asociate migrantului, care au rămas acasă;
  c. bunăstării altor migranți;
  d. capacității ONG-urilor / agențiilor umanitare de a satisface nevoile de bază ale migranților.

2. Să ofere mai multe oportunități de interviuri anonime sau doar cu prenumele, deoarece persoanele strămutate și familiile acestora se pot confrunta cu persecuții sau chiar violență dacă identitatea lor este dezvăluită. 

3. Să fie înțelegător și să intre încet și cu grijă în discuții despre evenimente traumatizante sau sensibile. Să aibă grijă deosebită să nu revictimizeze. (Dart Center are resurse excelente cu privire la relatarea responsabilă despre refugiați și alte persoane traumatizate.)

4. Să evite răspândirea propagandei, indiferent de sursă. Chiar și refugiații și cei care îi ajută au o agendă. 

5. În taberele și așezările de refugiați, să fie deosebit de atent pentru a evita răspândirea zvonurilor și să fie vigilent în ceea ce privește combaterea falsurilor. (Imaginați-vă impactul, de exemplu, al unui zvon că livrările de alimente sunt întrerupte sau că în tabără este prezentă Ebola). Acest lucru este valabil mai ales pentru social media.

6. Să nu folosească limbaj sau imagini care se bazează pe stereotipuri, rasism, sexism sau xenofobie sau le întărește. 

7. Să ceară întotdeauna permisiunea înainte de a face orice fotografie. 

8. Să investigheze și să relateze în mod proactiv istoriile refugiaților care oferă mesaje alternative, care demontează stereotipurile și contestă narațiunile exclusiv negative. 

9. Să colaboreze și să implice parteneri din rândul persoanelor strămutate sau migranților. 

10. Să umanizeze persoanele și poveștile lor. Să caute exemple care ilustrează statistici sau tendințe. (Centrul pentru Jurnalism Global de Pace)

Un ghid al Centrului pentru Jurnalism Independent și Internews cuprinde unele dintre aceste sugestii. Acesta avertizează reporterii să evite stereotipurile sau stigmatizarea și îi sfătuiește să nu uite să se prezinte refugiatului, ca acesta să știe cine sunt și ce scopuri au. De asemenea, le recomandă să fie deosebit de atenți atunci când relatează despre copii (a se vedea ghidul UNICEF), să ia în considerare impactul și consecințele interviului. 

Un alt sfat vine de la Irina Stryapko, o jurnalistă ucraineană strămutată în Moldova. Pe Media Azi, ea se adresează jurnaliștilor care scriu despre refugiați cu rugămintea să nu „dramatizeze excesiv” evenimentele și să folosească „mai multe fapte și mai puține emoții”. De asemenea, ea recomandă extinderea subiectelor reflectate. Jurnalista scrie: „Problema cu presa de azi este că criza refugiaților și războiul sunt mediatizate în valuri, iar apogeul interesului este trecător. Trebuie să ne întoarcem la istoriile oamenilor după un timp, să arătăm cum s-a schimbat viața lor în țara nouă, cum și-au găsit noi locuri de muncă și cum și-au primit documentele, dar și cum s-au simțit în perioada de adaptare”. 

Alte organizații au făcut recomandări similare privind îmbunătățirea modului în care este reflectat subiectul refugiaților. Acestea includ opt sfaturi practice de la Federația Europeană a Jurnaliștilor și un ghid pentru reflectarea subiectului refugiaților de la UNHCR.

JURNALISMUL PENTRU PACE ÎN ACȚIUNE

O serie de proiecte de jurnalism pentru pace au căutat să îmbunătățească relatările despre refugiați.

În Turcia, Centrul pentru Jurnalism Global de Pace a făcut echipă cu Universitatea din Istanbul și Consulatul SUA din Istanbul pentru a susține un proiect care să abordeze reflectarea unilaterală și xenofobă a subiectelor în mass-media turcă. Proiectul din 2015 s-a numit „Reflectarea subiectului refugiaților sirieni: construirea comunităților de înțelegere”. Potrivit profesorului Nilufer Pembecioglu, codirectorul inițiativei, proiectul a inclus încurajarea și cultivarea unei păci mai stabile între comunitățile gazdă și refugiați, abilitând, în același timp, jurnaliștii locali să utilizeze instrumentele jurnalismului de pace care contribuie la reconciliere și descurajează divizarea și violența. 

Proiectul a avut mai multe componente. A început cu două seminare în Adana, în sudul Turciei. Instruirea a inclus atât sesiuni în clasă (modul în care reflectarea subiectelor în stilul jurnalismului de pace tinde să adauge profunzime și context relatărilor despre refugiați), cât și munca în teren. Printre participanți s-au numărat jurnaliști locali, dar și lectorii și studenții Departamentului de Jurnalism al Universității Cukurova din Adana. Seminarele au inclus vizite în taberele de refugiați și orășelele cu corturi pentru a crea istorii care „ajută comunitățile gazdă să înțeleagă amploarea crizei”, potrivit profesorului Pembecioglu. 

Pentru profesorul Pembecioglu, cel mai important aspect al seminarelor de la Adana au fost reportajele de la fața locului, făcute atât în taberele oficiale de refugiați, cât și în orășelele neoficiale cu corturi, care găzduiesc sirieni. „Atât pentru jurnaliștii profesioniști, cât și pentru viitorii jurnaliști a fost interesant să simtă viața taberei, să observe condițiile și viața de zi cu zi și să afle speranțele și temerile refugiaților reali. Participanții au aflat despre impactul strămutării asupra vieții sociale și economice a refugiaților. („Principiile și practicile jurnalismului de pace”)

Proiecte similare au fost realizate și în alte țări. Centrul pentru Jurnalism Global pentru Pace și Asociația Media pentru Pace (Media Association for Peace) au sponsorizat mai multe seminare și ateliere de lucru în Liban în 2013, iar în cadrul unuia din acestea participanții au fost rugați să se aventureze pe străzile din Beirut pentru a spune istoria refugiaților sirieni care trăiesc acolo. De asemenea, instruirile Centrului pentru Jurnalism Global pentru Pace, desfășurate în Germania și Austria în 2015, au căutat să îmbunătățească relatările predominant negative (refugiații ca profitori), unidimensionale despre refugiați. 

În Uganda, rețeaua Refugee Online News (RON) aplică principiile jurnalismului de pace la reflectarea subiectelor despre refugiați din teren. RON este o publicație colaborativă de știri multimedia online care reflectă situația celor 1,2 milioane de refugiați din șapte țări africane, care trăiesc în Uganda. Prin intermediul acestei platforme de știri online se încurajează scrierea și publicarea de articole despre situația refugiaților din mediul rural și urban. Scopul principal al RON este de „a preveni violența, provocată de social media și mass-media tradițională, prin aplicarea stilurilor de jurnalism de pace în reflectarea subiectelor despre refugiați”, potrivit site-ului lor. Printre subiectele reflectate de RON se numără eforturile de căutare a alimentelor și apei curate, Covid și nevoia de narațiuni alternative.

CONCLUZIE
Refugiații și alți migranți sunt deosebit de vulnerabili. Ca jurnaliști, ar fi bine să nu uităm de acest lucru și să-i tratăm mai atent decât am putea trata alte surse. Amintiți-vă de trauma prin care au trecut și bazați-vă interacțiunile cu refugiații și relatările despre aceștia pe omenie și pe principiile jurnalismului de pace.