Dincolo de agenda oficială, cât de pregătită este presa să reflecte critic integrarea europeană?

O vizită a unui oficial european la Chișinău, o deplasare a unui demnitar moldovean la Bruxelles, o reformă anunțată sau un nou sprijin financiar din partea Uniunii Europene (UE) – integrarea europeană domină tot mai mult agenda publică din Republica Moldova. Dar dincolo de declarațiile oficiale și comunicatele autorităților, cât de mult reușește presa să analizeze critic procesul de integrare europeană? Să verifice dacă progresele anunțate se regăsesc în realitate, să caute și alte perspective asupra deciziilor luate și să urmărească ce se întâmplă cu reformele după ce dispar de pe agenda zilei? Media Azi a discutat cu jurnaliști și experți despre calitatea reflectării subiectelor europene, nevoia de specializare în redacții și provocările unui jurnalism care nu se limitează la relatarea evenimentelor și reproducerea mesajelor oficiale.

VICTOR GOTIȘAN: „EXISTĂ O DIFERENȚĂ DESTUL DE MARE ÎNTRE VOLUMUL INFORMAȚIILOR ȘI PROFUNZIMEA CU CARE ESTE ABORDAT ACEST PROCES”

Prezența constantă a subiectelor despre Uniunea Europeană în presa din Republica Moldova nu înseamnă neapărat și o reflectare aprofundată a procesului de integrare. Cercetătorul media Victor Gotișan observă că, deși tematica europeană ocupă un loc important în mass-media, o parte considerabilă a materialelor se limitează la declarații oficiale, comunicate de presă sau relatări despre evenimente și vizite.

„Există o diferență destul de mare între volumul informațiilor despre integrarea europeană și profunzimea cu care este abordat acest proces”, afirmă Victor Gotișan.

„Mult mai puțin vedem materiale care să explice ce presupun concret reformele, ce angajamente își asumă Republica Moldova, cât de realistă este implementarea acestora și, mai ales, ce impact vor avea asupra cetățenilor”, susține cercetătorul.

În opinia lui, jurnalismul despre integrarea europeană nu ar trebui să se rezume la prezentarea progreselor anunțate de autorități, ci să urmărească și să verifice în ce măsură acestea se regăsesc în realitate. Altfel spus, dincolo de relatarea unei decizii sau a unui angajament, presa ar trebui să cerceteze ce presupune implementarea acestuia, dacă termenele sunt respectate și dacă rezultatele corespund promisiunilor.

Gotișan nu pune această situație exclusiv pe seama pregătirii profesionale a jurnaliștilor. El vorbește despre o combinație de factori: resurse editoriale limitate, presiunea de a produce rapid conținut, complexitatea subiectelor europene și lipsa unei specializări jurnalistice consistente în domeniu.

Integrarea europeană presupune cunoștințe de legislație, economie, politici publice și mecanisme instituționale europene, iar dezvoltarea acestor competențe necesită timp și pregătire continuă.

Cercetătorul atrage însă atenția și asupra unei probleme mai sensibile, care ține de modul în care redacțiile se raportează la criticile privind procesul de integrare. Într-un spațiu informațional puternic polarizat, în care Uniunea Europeană este frecvent ținta dezinformării și manipulării, ar putea exista o anumită reticență editorială față de subiectele incomode. Unele redacții ar putea evita abordările critice de teama că acestea vor fi instrumentalizate de actorii anti-UE, explică Gotișan, precizând totodată că această tendință nu trebuie generalizată la nivelul întregului sector media.

„Trebuie să facem o distincție foarte clară între susținerea valorilor europene și abordarea necritică a procesului de integrare europeană”, subliniază el.

Potrivit cercetătorului, semnalarea întârzierilor în implementarea reformelor, a problemelor privind utilizarea fondurilor europene sau a discrepanțelor dintre angajamentele asumate și rezultatele obținute nu echivalează cu o poziționare împotriva integrării europene. Dimpotrivă, tocmai identificarea și documentarea acestor probleme reprezintă o responsabilitate a jurnalismului profesionist.

În acest context, Gotișan consideră că, pe măsură ce Republica Moldova avansează în negocierile de aderare, presa trebuie să facă trecerea de la un jurnalism predominant orientat spre evenimente și declarații la unul bazat pe explicație, analiză și monitorizarea reformelor.

„Integrarea europeană nu trebuie tratată doar ca un obiectiv politic, ci ca un proces complex de transformare a societății, care trebuie explicat, urmărit și evaluat”, conchide cercetătorul.

ROBERT LUPIȚU: FĂRĂ SPECIALIZARE, DISCURSUL PUBLIC AJUNGE SĂ FIE DOMINAT FIE DE ENTUZIASM PROPAGANDISTIC, FIE DE DEZINFORMARE EUROSCEPTICĂ

Importanța prezenței în redacții a unor jurnaliști care cunosc în profunzime mecanismele și politicile Uniunii Europene este susținută și de Robert Lupițu, jurnalist român specializat în afaceri europene și NATO. El atrage atenția că procesul de aderare la Uniunea Europeană presupune negocieri tehnice, standarde, fonduri și condiționalități, subiecte care riscă să fie tratate superficial în lipsa unei pregătiri corespunzătoare.

Totuși, Lupițu precizează că specializarea în afaceri europene nu trebuie să reprezinte obligatoriu un domeniu de activitate separat. În funcție de dimensiunea, profilul și misiunea editorială a unei redacții, competențele în domeniu pot fi integrate și într-o specializare jurnalistică mai largă.

Potrivit lui Robert Lupițu, specializarea le permite jurnaliștilor să urmărească evoluția unui subiect, de la declarațiile politice la inițiativele legislative și procesul decizional, să verifice afirmațiile oficialilor și să identifice promisiunile nerealiste. „Fără ea, discursul public ajunge să fie dominat fie de entuziasm propagandistic, fie de dezinformare eurosceptică”, avertizează jurnalistul.

Dar ce presupune, concret, o reflectare profesionistă și critică a integrării europene? Robert Lupițu consideră că un prim pas este verificarea progreselor reale în raport cu declarațiile politice. Pentru aceasta, jurnaliștii ar trebui să consulte inclusiv rapoartele Comisiei Europene, nu doar comunicatele guvernamentale sau declarațiile liderilor politici.

O altă componentă importantă este prezentarea echilibrată a costurilor și beneficiilor integrării, inclusiv a reformelor dificile, într-un limbaj accesibil. Monitorizarea modului în care sunt cheltuiți banii europeni, consultarea unor surse diverse – experți, reprezentanți ai societății civile, opoziție sau diferite voci din UE – și delimitarea clară dintre informare, analiză și opinie completează, potrivit jurnalistului, o abordare profesionistă.

Experiența României oferă, în acest sens, câteva lecții relevante pentru presa din Republica Moldova. Lupițu atrage atenția că jurnalismul despre integrarea europeană nu trebuie să se oprească odată cu aderarea propriu-zisă.

„Momentul aderării nu trebuie confundat cu momentul integrării”, explică jurnalistul. În timp ce aderarea marchează dobândirea statutului de stat membru al Uniunii Europene, integrarea continuă și după această etapă, prin reforme, politici și angajamente care necesită monitorizare.

În România, subiecte precum Mecanismul de Cooperare și Verificare, aderarea la spațiul Schengen sau absorbția fondurilor europene au rămas pe agenda presei ani la rând după intrarea în UE. Totodată, jurnalismul de investigație a avut un rol important în urmărirea corupției și a utilizării fondurilor europene.

Lupițu vorbește însă și despre o vulnerabilitate a spațiului public românesc. Potrivit lui, entuziasmul inițial asociat integrării europene a lăsat loc, în timp, unui deficit de explicare a proceselor europene, pe care forțele populiste l-au exploatat. Este o lecție pe care, în opinia lui, România o poate transmite și altor state candidate, inclusiv Republicii Moldova.

Pentru a evita asemenea vulnerabilități, jurnalistul consideră necesară dezvoltarea unor competențe care să le permită reporterilor să înțeleagă instituțiile și procedurile Uniunii Europene, să citească și să analizeze documente de politici publice și rapoarte de țară, să verifice informațiile și să acceseze direct surse în limbi străine.

La fel de importante sunt înțelegerea mecanismelor dezinformării și propagandei, precum și capacitatea de a transforma subiectele tehnice în relatări relevante pentru public, ancorate în realitățile cotidiene.

IULIAN GROZA: „ȘTIU CÂT LASĂ UN COMUNICAT PE DINAFARĂ”

Din perspectiva celui care a activat atât în instituțiile publice, cât și în societatea civilă, Iulian Groza, directorul executiv al Institutului pentru Politici și Reforme Europene (IPRE), consideră esențial ca presa să depășească informațiile oferite prin canalele oficiale de comunicare.

Fost diplomat și viceministru al Afacerilor Externe și Integrării Europene, Groza consideră că experiența sa în instituțiile statului i-a oferit o perspectivă asupra limitelor comunicării oficiale. „Știu cât lasă un comunicat pe dinafară, deși ți-ai dori să cuprindă cât mai multe detalii”, afirmă el.

Expertul subliniază că rolul jurnaliștilor este diferit de cel al instituțiilor sau organizațiilor care transmit informații despre propriile activități.

„Jurnaliștii rămân însă cei mai importanți «traducători» ai acestor mesaje”, afirmă directorul IPRE, referindu-se la capacitatea presei de a face accesibile publicului informațiile și termenii mai complicați.

Groza recunoaște, totodată, dificultățile cu care se confruntă redacțiile în dezvoltarea unei expertize dedicate afacerilor europene. Evenimentele și știrile din domeniul politicii externe și al integrării europene sunt aproape zilnice, însă puține instituții media își permit să aibă jurnaliști specializați exclusiv în aceste subiecte.

În opinia lui, soluția nu ține doar de pregătirea individuală a reporterilor, ci și de dezvoltarea colaborării dintre jurnaliști și experți. Directorul IPRE menționează activitățile de cooperare dintre reprezentanții presei, inclusiv ai jurnalismului de investigație, experții din societatea civilă și juriștii specializați, precum și schimburile de experiență organizate în diferite capitale europene.

El observă că, în timp, comunitatea jurnaliștilor specializați în teme europene și de politică externă s-a dezvoltat atât în redacțiile naționale, cât și în cele regionale.

Dincolo de acumularea cunoștințelor, Groza insistă asupra necesității ca jurnaliștii să cerceteze ce se află în spatele deciziilor instituționale, să solicite informații suplimentare și să nu se limiteze la ceea ce autoritățile aleg să comunice.

„Cred că, în orice condiții, rostul jurnalistului este să arate cât mai mult din ceea ce fac instituțiile, inclusiv ceea ce s-ar prefera să rămână ascuns”, afirmă el.

Această muncă presupune documentare, cercetare, dovezi și respectarea eticii profesionale. În același timp, Groza consideră că instituțiile publice au responsabilitatea de a fi disponibile pentru jurnaliști, inclusiv atunci când întrebările acestora sunt repetitive, incomode sau provocatoare.

Republica Moldova a deschis, în 2026, patru dintre cele șase grupuri de capitole de negociere cu Uniunea Europeană, cele mai recente fiind cele privind piața internă și competitivitatea și creșterea incluzivă, la 13 octombrie.

În raportul anual publicat pe 4 noiembrie, Comisia Europeană constată că Republica Moldova a avansat semnificativ în domeniul libertății de exprimare, dar avertizează că influența politică asupra presei, concentrarea proprietății și dificultățile financiare continuă să afecteze sectorul media.