Libertatea de exprimare în fața proceselor abuzive: ce promite potențiala lege anti-SLAPP
Cristina Durnea, juristă
De câțiva ani, conceptul SLAPP (Strategic Lawsuits Against Public Participation), adică acțiuni strategice în justiție împotriva mobilizării publice, a devenit tot mai discutat în spațiul public. S-a întâmplat, în special, în contextul apariției unei Directive UE care obligă statele membre să introducă mecanisme de protecție împotriva procedurilor judiciare abuzive care vizează persoanele implicate în acțiuni de mobilizare publică. Pe scurt, SLAPP desemnează acele proceduri judiciare prin care actori puternici, cum ar fi persoanele publice, politicienii sau oamenii de afaceri, folosesc justiția pentru a reduce la tăcere jurnaliștii, organizațiile neguvernamentale sau activiștii civici care participă legitim la o dezbatere publică. Și, așa cum se întâmplă adesea atunci când un fenomen capătă, în sfârșit, un nume, mulți jurnaliști autohtoni au putut recunoaște limpede că în palmaresul dosarelor care le-au fost intentate după publicarea unor investigații se regăsesc și cazuri de SLAPP.
Datorită muncii de ani în cadrul programului de asistență juridică al Centrului pentru Jurnalism Independent am apucat să înțeleg ce înseamnă pentru o redacție, la modul real, procesele aberante de defăimare, intentate în legătură cu publicarea unor materiale și investigații de interes public. La prima vedere, asemenea dosare pot părea dispute juridice obișnuite. Doar că nu-i așa. Pentru o redacție, în special una mică, acestea înseamnă cheltuieli de apărare greu de acoperit, timp luat din activitatea editorială, stres, incertitudine și presiune constantă asupra întregii echipe. Bunăoară, la finele anului 2021, redacția CU SENS s-a pomenit cu tocmai șase procese de judecată pornite în legătură cu două investigații jurnalistice. Reclamanții – companii și oameni de afaceri care stau în spatele acestora – au vizat în cererile de chemare în judecată nu doar instituția media, ci și jurnalistele autoare ale materialelor, asta însemnând că presiunea nu a fost îndreptată doar împotriva instituției, ci și împotriva persoanelor care au documentat și publicat informații de interes public. Chiar dacă dosarele soluționate s-au soldat, într-un final, cu insucces, bineînțeles, pentru reclamanți, efectul de presiune s-a produs oricum. Dosarele au durat ani de zile, au consumat resurse și au creat presiune asupra echipei. Într-unul dintre dosare, soluția de respingere a venit abia în 2026, adică la aproape cinci ani de la publicarea materialelor vizate.
Sigur, nu orice proces de defăimare este un abuz. Dreptul la respectul onoarei, demnității și reputației este un drept legitim, iar persoanele care se consideră lezate trebuie să aibă acces la justiție. Problema apare atunci când acest drept este folosit ca paravan pentru intimidare, hărțuire și epuizare financiară a presei.
Vestea că Ministerul Justiției a elaborat un pachet legislativ anti-SLAPP a constituit fără îndoială motiv de bucurie. Mai ales că proiectul este unul bun și-i „cu tot tacâmul,” întrucât nu se limitează la transpunerea standardelor minime prevăzute de Directiva UE anti-SLAPP, ci încearcă să construiască un mecanism mai amplu, inspirat și din alte două documente importante – Recomandarea Comisiei Europene și cea a Comitetului Miniștrilor al CoE. Dacă ajunge să fie votată, potențiala lege va oferi instanțelor instrumente procedurale pentru a identifica rapid cererile vădit neîntemeiate și procedurile judiciare abuzive îndreptate împotriva participării publice, inclusiv împotriva presei care publică investigații de interes public.
Cum va fi așezat mecanismul anti-SLAPP în legislația națională
Proiectul de lege nu presupune crearea unei legi separate anti-SLAPP, ci modificarea mai multor acte normative. Este vorba, în principal, de Legea cu privire la libertatea de exprimare (LLE) și, subsecvent, Codul contravențional, Legea cu privire la asistența juridică garantată de stat, Legea taxei de stat și Codul de procedură civilă.
Un element central al proiectului este introducerea noțiunii de mobilizare publică în LLE, definită drept efectuarea oricărei declarații sau desfășurarea oricărei activități de către persoane fizice sau juridice, în exercitarea dreptului la libertatea de exprimare și de informare, a libertății artelor și științelor sau a libertății de întrunire și de asociere, precum și acțiunile pregătitoare, de sprijinire sau de asistență direct legate de acestea, și care privește o chestiune de interes public.
Definiția mobilizării publice sau a participării publice (din englezescul public participation) este formulată într-un sens generos de larg. Ea nu protejează doar articolul jurnalistic clasic sau declarația publică propriu-zisă, ci orice formă legitimă de comunicare, critică, informare sau participare civică (investigații jurnalistice, materiale video, postări online, comunicate, campanii publice, proteste, activități de monitorizare a autorităților sau alte forme de implicare în dezbaterea publică). Deși, în practică, presa este cel mai frecvent vizată în procesele SLAPP, potrivit proiectului, protecția nu este rezervată exclusiv jurnaliștilor. Aceasta va putea fi aplicată în cazul dosarelor abuzive intentate împotriva oricărei persoane fizice și juridice implicate în acțiuni de mobilizare publică, inclusiv redacții, organizații neguvernamentale, experți, activiști, cercetători, artiști, asociații profesionale sau alte entități care intervin legitim într-o chestiune de interes public.
Este important și faptul că proiectul nu se rezumă la asigurarea protecției doar pentru autorul direct al unei declarații sau al unei investigații. În logica anti-SLAPP, presiunea judiciară poate fi îndreptată nu doar împotriva celui care semnează materialul, ci și împotriva editorilor, producătorilor, experților, avocaților, voluntarilor, organizațiilor de suport ori altor persoane care au contribuit la documentarea, pregătirea, susținerea sau distribuirea informației.
Mobilizarea publică trebuie să privească subiecte de interes public, cum ar fi corupția, abuzul de putere, activitatea persoanelor publice, funcționarea instituțiilor, administrarea banilor publici sau sănătatea publică. Aceasta este condiția care separă protecția anti-SLAPP de litigiile pur private sau de disputele juridice lipsite de relevanță publică.
Procedurile judiciare abuzive
A doua noțiune introdusă de proiect este cea de proceduri judiciare abuzive împotriva mobilizării publice. Simplu spus, este vorba despre procese care nu urmăresc cu adevărat apărarea unui drept, ci sunt folosite pentru a opri, limita sau pedepsi participarea la dezbaterea publică.
Definiția are trei elemente importante. Primul ține de scopul real al procesului. Reclamantul poate invoca formal lezarea, bunăoară, a onoarei, însă instanța va trebui să vadă dacă procesul urmărește într-adevăr protecția acelui drept sau dacă este folosit mai curând pentru a intimida, epuiza ori sancționa persoana care a vorbit despre o chestiune de interes public.
Al doilea element privește scopul principal al procedurii. Pentru ca un proces să fie considerat abuziv în sens anti-SLAPP, trebuie să rezulte că finalitatea lui dominantă este prevenirea, restrângerea sau sancționarea mobilizării publice. În practică, pot exista situații mixte când reclamantul invocă în mod legitim lezarea unui drept, dar procesul este folosit, de fapt, pentru a pune presiune pe pârât.
Al treilea element ține de caracterul neîntemeiat al cererilor. Nu orice proces incomod este automat SLAPP. Pentru ca mecanismul special să se aplice, trebuie să existe pretenții nefondate, total sau parțial, combinate cu scopul de intimidare. De exemplu, chiar dacă o persoană invocă o atingere minoră a reputației, procesul poate deveni abuziv dacă cere despăgubiri vădit exagerate sau remedii disproporționate.
Proiectul oferă și câteva indicii care pot arăta caracterul abuziv al unei proceduri. Printre acestea se numără dezechilibrul de putere dintre părți, valoarea excesivă a pretențiilor, existența mai multor procese pornite pe teme similare, acțiunile de intimidare sau hărțuire și folosirea cu rea-credință a tacticilor procedurale. Aceste indicii nu sunt exhaustive și nici nu dovedesc, fiecare luat separat, existența unui SLAPP. Instanța va trebui să analizeze ansamblul circumstanțelor cauzei.
În ce cauze se va aplica mecanismul anti-SLAPP
Proiectul aplică garanțiile anti-SLAPP litigiilor civile inițiate împotriva persoanelor fizice sau juridice ca urmare a implicării acestora în acțiuni de mobilizare publică. Cu alte cuvinte, mecanismul va fi aplicabil în litigiile de defăimare, atunci când, bunăoară, protagoniștii materialelor jurnalistice invocă lezarea onoarei, demnității și reputației profesionale urmare a publicării investigațiilor de interes public. În același timp, proiectul exclude contenciosul administrativ, arbitrajul, procesele penale și acțiunile civile din procesele penale, precum și anumite proceduri speciale privind repararea prejudiciilor cauzate de autoritățile judiciare.
Ce instrumente va avea pârâtul (redacția sau jurnalistul)
Proiectul oferă unei redacții vizate într-un proces abuziv trei instrumente. Pârâtul poate cere depunerea unei cauțiuni de către reclamant, poate solicita respingerea rapidă a cererii vădit neîntemeiate și poate cere remedii în cazul unei proceduri abuzive. Aceste cereri trebuie examinate de instanță urgent și cu prioritate.
Cauțiunea. Instanța va putea obliga reclamantul să depună o sumă care să acopere cheltuielile estimate ale procesului și eventualele despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin introducerea acțiunii. Această măsură poate descuraja procesele speculative sau intimidante. Dacă reclamantul știe că trebuie să își asume un risc financiar real, va fi mai puțin tentat să folosească procesul doar pentru a pune presiune pe jurnaliști.
Respingerea rapidă. Cea mai relevantă inovație a proiectului este procedura de respingere rapidă a cererilor vădit neîntemeiate. Jurnalistul pârât va putea cere respingerea acțiunii până la începerea dezbaterilor în prima instanță, adică la o fază incipientă a procesului. El va trebui să arate că procesul are legătură cu implicarea sa într-o chestiune de interes public, de exemplu, publicarea unei investigații jurnalistice. Nu va trebui însă să demonstreze complet că pretențiile reclamantului sunt nefondate. După depunerea cererii, reclamantul (cel care a acționat redacția în instanță) va trebui să arate că acțiunea sa are un minimum de fundament. Cu alte cuvinte, cel care a pornit procesul trebuie să explice de ce examinarea cererii sale merită să continue.
Procedura va fi, de regulă, scrisă. Reclamantul va avea cel mult 15 zile pentru a-și prezenta poziția, iar instanța va trebui să soluționeze cererea în cel mult o lună. Această procedură poate schimba mult modul în care sunt gestionate litigiile împotriva presei. Totuși, succesul mecanismului va depinde, bineînțeles, de felul în care judecătorii îl vor aplica.
Proiectul mai permite și instanței să ridice din proprie inițiativă problema respingerii rapide, atunci când observă indicii că acțiunea este vădit neîntemeiată. Această soluție este utilă, mai ales în cazurile în care pârâtul nu are imediat acces la asistență juridică specializată.
O regulă importantă este că reclamantul nu poate evita consecințele prin simpla retragere a acțiunii sau prin modificarea pretențiilor. Dacă procesul a fost folosit abuziv și a produs deja presiune asupra pârâtului, remediile pot fi aplicate în continuare.
Cheltuielile, despăgubirile și amenda
Un mecanism anti-SLAPP nu este complet dacă se limitează la respingerea cererii. Proiectul prevede trei categorii de remedii care pot fi aplicate în cauze SLAPP.
Cheltuielile de judecată pot fi puse în sarcina reclamantului atunci când instanța constată caracterul abuziv al procedurii, inclusiv în cazul respingerii rapide. Această soluție este firească. Pârâtul nu trebuie să suporte costurile apărării într-un proces care nu ar fi trebuit intentat.
Despăgubirile pot acoperi prejudicii mai largi, cum ar fi pierderi financiare, afectarea reputației, stres, blocarea activității profesionale, amânarea unor investigații sau consumarea resurselor organizaționale.
Amenda este, probabil, cel mai disuasiv instrument. Proiectul prevede aplicarea unei amenzi între 20 și 5.000 de unități convenționale, adică între 1.000 și 250.000 de lei. Amenda se aplică indiferent dacă a fost solicitată sau nu de pârât și se virează la bugetul de stat.
Proiectul mai permite instanței să dispună publicarea hotărârii, integral sau parțial, pe cheltuiala reclamantului. Această măsură poate fi importantă atunci când simpla intentare a procesului a afectat imaginea pârâtului. În spațiul public, faptul că un jurnalist sau o redacție „a fost dată în judecată” poate fi folosit pentru discreditare. Publicarea hotărârii poate ajuta la restabilirea adevărului și la explicarea caracterului abuziv al procesului.
Hotărârile străine
Proiectul conține și reguli privind hotărârile pronunțate în alte state. Republica Moldova va putea refuza recunoașterea sau executarea unei hotărâri străine dacă aceasta rezultă dintr-o procedură vădit neîntemeiată sau abuzivă împotriva unei persoane din Republica Moldova implicate în mobilizare publică.
De asemenea, persoana vizată va putea cere despăgubiri în Republica Moldova pentru prejudiciile și cheltuielile suportate într-un proces abuziv pornit în străinătate. Aceste prevederi sunt necesare deoarece investigațiile jurnalistice și campaniile publice pot depăși ușor granițele unui stat. Fără asemenea reguli, un reclamant ar putea încerca să aleagă o jurisdicție mai favorabilă pentru a pune presiune pe pârât.
Informare și date statistice
Proiectul prevede și obligații de informare și colectare a datelor. Oficiul Avocatului Poporului va trebui să publice informații despre garanțiile și remediile disponibile. Agenția Digitalizare în Justiție și Administrare Judecătorească va trebui să colecteze și să publice trimestrial date despre cererile de respingere rapidă, soluțiile instanțelor și cazurile în care s-a constatat caracterul abuziv al procedurilor.
Decriminalizarea calomniei contravenționale
O altă modificare importantă propusă în proiectul de lege al Ministerului Justiției este abrogarea articolului 70 din Codul contravențional, care sancționează calomnia. Această intervenție poate părea decuplată de mecanismul civil anti-SLAPP. În realitate însă, ea completează logica garanțiilor. Disputele privind onoarea, demnitatea și reputația trebuie soluționate prin mijloace civile, proporționale și compatibile cu standardele libertății de exprimare, nu prin instrumente punitive ale statului.
Pentru presă, această potențială modificare legislativă este una, fără îndoială, benefică. În ultimii ani, organizațiile de media au semnalat repetat folosirea articolului 70 drept mijloc de presiune asupra jurnaliștilor.
Asistența juridică garantată de stat și scutirea de taxe
Proiectul mai prevede că persoanele care vor să depună o cerere de respingere rapidă vor putea beneficia de asistență juridică garantată de stat. De asemenea, victimele procedurilor abuzive vor fi scutite de taxa de stat și taxa de timbru atunci când cer repararea prejudiciului cauzat printr-un proces abuziv.
De la text la practică nu-i doar un pas. Adevăratul examen al mecanismului anti-SLAPP abia urmează
Șezând strâmb și vorbind drept, proiectul anti-SLAPP reprezintă una dintre cele mai relevante inițiative legislative recente pentru protecția libertății de exprimare și a spațiului civic în Republica Moldova. Și, să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului, unul dintre meritele principale ale autorului proiectului (Ministerul Justiției) este că nu s-a limitat la o transpunere minimalistă a Directivei UE anti-SLAPP, ci a încercat să construiască un mecanism complex, aplicabil realităților locale.
Din această perspectivă, proiectul autohton este chiar progresist în raport cu unele soluții europene. Malta, de exemplu (statul asociat inevitabil cu cazul jurnalistei Daphne Caruana Galizia, devenită simbol al luptei împotriva SLAPP) a fost criticată pentru că legislația sa anti-SLAPP s-a limitat la cauzele cu implicații transfrontaliere. Spre deosebire de inițiativa moldavă, abordarea Maltei nu oferă protecție împotriva cauzelor de SLAPP interne, adică tocmai împotriva acelor procese în care jurnaliști locali sunt acționați în judecată de actori locali, în instanțe locale, pentru investigații de interes public local.
La această etapă, proiectul de lege se află deocamdată pe masa Ministerului Justiției, trecând de o rundă de consultări publice în luna aprilie 2026 și, cel mai probabil, urmează să ajungă pe masa legiuitorilor în 2027.
Valoarea reală a proiectului, bineînțeles, nu se va vedea în momentul adoptării, ci, ca și în cazul multor altor legi, în felul în care va fi aplicat. Întreaga paletă de instrumente puse la îndemâna jurnaliștilor hărțuiți în „ringul” instanțelor vor rămâne fragile atâta timp cât sistemul judiciar nu va fi pregătit să le folosească corect.
Din discuțiile purtate cu mai mulți reprezentanți ai breslei avocațiale și ai sistemului judecătoresc am reținut și o serie de îngrijorări firești. Una dintre ele ține de riscul ca mecanismele anti-SLAPP, mai exact – respingerea rapidă a cererii vădit neîntemeiate, să fie aplicată eronat și să genereze restrângeri nejustificate a dreptului de acces la justiție. La fel de sensibilă va fi activarea din oficiu a mecanismului de respingere rapidă. Cel puțin din discuțiile informale cu unii judecători, se simte o anumită reticență față de ideea ca instanța să ridice din proprie inițiativă problema caracterului vădit neîntemeiat al unei acțiuni. Reticența poate fi înțeleasă prin prisma faptului că judecătorii sunt obișnuiți să păstreze o distanță strictă față de inițiativa procesuală a părților.
Perioada de până la intrarea în vigoare a potențialei legi trebuie folosită pentru instruire și popularizare. Judecătorii vor avea nevoie de formare aplicată, inclusiv pe criteriile de identificare a procedurilor abuzive, pe analiza dezechilibrului de putere, a caracterului disproporționat al pretențiilor și a efectului de descurajare asupra presei. Avocații, la rândul lor, trebuie să înțeleagă cum să acceseze eficient, în interesele reprezentaților, mecanismele anti-SLAPP. Iar jurnaliștii și redacțiile trebuie să știe că aceste garanții există și cum pot fi activate.
Republica Moldova are, fără îndoială, multă nevoie de acest mecanism. Dacă va fi adoptată și aplicată cu seriozitate, legea anti-SLAPP poate schimba raportul de forțe în litigiile abuzive împotriva presei. Dacă va fi tratată ca încă un exercițiu de armonizare europeană, va rămâne o formulă frumoasă într-un sistem în care însăși procesele abuzive intenționate împotriva presei continuă să fie, în multe situații, o pedeapsă.
Analiza a fost elaborată în cadrul proiectului „Presă rezilientă, alegători informați: protejarea alegerilor din Moldova împotriva dezinformării”, susținut financiar de Ambasada Regatului Țărilor de Jos în Moldova. Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă neapărat poziția donatorului.
