Suspendarea celor 6 licențe de emisie: ecuația cu mai multe necunoscute din dispoziția CSE

Cristina Durnea, juristă

La 16 decembrie 2022, Comisia pentru Situații Excepționale (CSE) a Republicii Moldova a dispus suspendarea licenței  de emisie a șase posturi de televiziune (Primul în Moldova, RTR Moldova, Accent TV, NTV Moldova, TV6, Orhei TV) pentru „lipsa unei informări corecte în reflectarea evenimentelor naționale, dar și a războiului din Ucraina”.

Dispoziția CSE le-a picat diferit membrilor comunității moldovenești: cu tronc – la inima celor care celebrează „epurarea” spațiului audiovizual, și piatră – pe sufletul celor ce se consideră privați de pluralism informațional ori victime ale regimului de cenzură. În afară de cele două categorii, mai există cei care recunosc necesitatea intervenției statului pentru a proteja securitatea informațională națională, însă pun la îndoială legitimitatea și proporționalitatea măsurilor restrictive impuse de CSE. 

Trebuie să recunosc că mă regăsesc în cea din urmă categorie, îi invidiez pe cei ce nu au niciun dubiu privind legalitatea sau ilegalitatea suspendării și aștept cu nerăbdare o dezlegare irevocabilă a dilemei din partea instanțelor naționale sau, poate, din partea Curții Europene a Drepturilor Omului. Până atunci, însă vă invit la câteva reflecții la subiect.

Suspendarea licenței de emisie reprezintă o sistare temporară a dreptului de a difuza un anumit serviciu media audiovizual liniar și are drept efect limitarea dreptului la libera exprimare, garantat de art. 10 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului. 

De-a lungul timpului, legea a transpus trei criterii care justifică restrângerile aduse libertății de exprimare. Aceste restrângeri trebuie:

1. Să fie prevăzute de lege;
2. Să urmărească un scop legitim;
3. Să fie proporționale cu scopul urmărit.

Admisibilitatea, de principiu, a restricției. Legea privind regimul stării de urgență, de asediu și de război prevede că, pe durata stării de urgență, în funcție de gravitatea situației ce a determinat instituirea acesteia, poate fi restrâns, dacă este cazul, exercițiul unor drepturi sau libertăți ale cetățenilor în conformitate cu art. 54 din Constituție.

Actuala stare de urgență de pe teritoriul Republicii Moldova a fost declarată la data de 24 februarie 2022 și prelungită succesiv de cinci ori. Conform primei hotărâri a Parlamentului, emisă în acest sens, instituirea stării de urgență a fost determinată de „situația legată de securitatea regională și pericolul la adresa securității naționale”, produsă în contextul războiului din Ucraina. 

Tot în conținutul hotărârii din 24 februarie 2022, Parlamentul a atribuit CSE prerogativa de a emite dispoziții în vederea punerii în executare a măsurilor de coordonare a activității mijloacelor de informare în masă privind combaterea dezinformării, a știrilor false și a discursului de ură. Potrivit notei informative, „în procesul de monitorizare a riscurilor s-au constatat acțiuni concertate de distribuție a informațiilor false cu scop de creare a panicii în rândul populației. În dimineața zilei de 24 februarie 2022 a fost distribuită informație falsă privind mobilizarea militară a cetățenilor Republicii Moldova. Astfel de acțiuni induc panică în rândul populației și pot crea destabilizarea activității economico-financiare și este un pericol pentru ordinea publică și securitatea națională”. 

Așadar, de principiu, cadrul legal actual admite restrângerea libertății de exprimare. Posibilitatea restrângerii necesită a fi raportată la gravitatea situației ce a determinat instituirea stării de urgență. La caz, este vorba despre declanșarea războiului din Ucraina și repercusiunile acestuia asupra securității regionale și naționale. 

Scopul anunțat al impunerii măsurilor cu caracter restrictiv în raport cu furnizorii de servicii media audiovizuale este „protejarea spațiului informațional național și prevenirea riscului de dezinformare prin răspândirea informațiilor false sau a tentativelor de manipulare a opiniei publice”. Dispoziția CSE, în partea ce ține de suspendarea licențelor de emisie, nu stabilește reguli de aplicare obligatorii pentru un număr nedeterminat de situații identice. Prin urmare, aceasta nu poate fi considerată act normativ, ci act administrativ cu caracter individual ce reglementează cazurile particulare ale celor șase posturi TV. Mai mult, acest act administrativ cu caracter individual este unul defavorabil și, potrivit legii, actul necesită a fi  motivat complet. 

CSE și-a argumentat dispoziția de suspendare a licenței furnizorilor de servicii media vizați prin prisma următoarele două teze distincte:

1. Câteva persoane fizice și/sau juridice supuse sancțiunilor internaționale exercită controlul asupra posturilor TV supuse restricției („Având la bază lista persoanelor fizice și juridice supuse sancțiunilor internaționale și informațiile disponibile privind controlul exercitate de acestea asupra unor furnizori de servicii media”);
2. Consiliul Audiovizualului (CA) a monitorizat și a sancționat posturile TV pentru lipsa unei informări corecte în reflectarea evenimentelor naționale, dar și a războiului din Ucraina („precum și multiplele constatări din rapoartele de monitorizare ale CA privind încălcările CSMA, implicit aplicarea sancțiunilor pentru lipsa unei informări corecte în reflectarea evenimentelor naționale, dar și a războiului din Ucraina”).

În privința primei teze, este necesar de a se preciza că, printr-o dispoziție din 31 octombrie 2022, CSE a aplicat o serie de măsuri restrictive în raport cu subiecții incluși în lista persoanelor fizice și juridice cărora le-au fost impuse sancțiuni de către Biroul pentru controlul activelor străine (OFAC) din cadrul Departamentului Trezoreriei Statelor Unite ale Americii. Printre aceștia se numără Vladimir Plahotniuc, Ilan Șor, Sara Șor, Partidul Șor etc. 

În context, reamintesc că, la 4 octombrie 2022, CA a înaintat demersuri către Serviciul de Informații și Securitate (SIS), Centrul Național Anticorupție (CNA) și Consiliul Concurenței (CC) în vederea investigării faptului dacă Partidul Șor deține controlul asupra televiziunilor TV6, Orhei TV, Primul în Moldova și Accent TV. Care au fost răspunsurile din partea autorităților, nu se știe. Asta pentru că autoritățile nu au dat publicității aceste date, iar cererea de acces la informații din partea jurnaliștilor Media Azi a fost întâmpinată cu refuz din partea CA, care a invocat „secretul de stat”. 

În lipsa unei motivări și comunicări adecvate din partea autorităților, nu ne rămâne decât să bănuim că informațiile pe care le invocă CSE în privința beneficiarului efectiv al posturilor TV vizate sunt rezultatul procedurilor de control exercitate drept urmare a demersului CA. Altfel spus, probabil, SIS sau o altă autoritate sesizată de CA ar fi generat dovezi că Ilan Șor/Partidul Șor exercită direct sau indirect controlul asupra posturilor TV supuse restricției. 

Astfel sau ba, unul dintre motivele prin care CSE și-a justificat măsura restrictivă este concentrarea mediatică în mâinile unei persoane incluse în lista de restricții. Acest fapt constituie o încălcare a prevederilor legislației media audiovizuale, precum și a celei ce reglementează domeniul anticoncurențial. Întrebarea este însă dacă aceste circumstanțe pot fi raportate la situația ce a determinat instituirea stării de urgență (declanșarea războiului din Ucraina și repercusiunile asupra securității naționale) ori la scopul legitim urmărit prin impunerea restricțiilor (protejarea spațiului informațional național). Poate autoritățile dețin informații despre pregătirea unor acțiuni subversive în scopul influențării politicii externe a statului sau alterarea conținutului informațiilor vehiculate în spațiul public (prin manipulare, dezinformare, prin tăinuirea sau falsificarea informației) cu scopul de a genera panică, tensiuni ori conflicte sociale? Răspunsul l-am putea găsi doar din analiza constatărilor exacte ale autorităților în privința concentrării mediatice, precum și dintr-o motivare extinsă a CSE, care să justifice în ce mod controlul exercitat de o persoană asupra a șase posturi de televiziune afectează sau poate afecta securitatea informațională a statului, în contextul amenințărilor apărute după declanșarea războiului din Ucraina.

În cea de-a doua teză a CSE sunt invocate „multiplele constatări din rapoartele de monitorizare ale CA privind încălcările Codului serviciilor media audiovizuale (CSMA), implicit aplicarea sancțiunilor pentru lipsa unei informări corecte în reflectarea evenimentelor naționale, dar și a războiului din Ucraina”.

Este adevărat că, până la începutul războiului de agresiune al Federației Ruse împotriva Ucrainei, patru dintre cele șase posturi TV vizate în dispoziția CSE retransmiteau programe audiovizuale din Federația Rusă, parte din ele cu caracter vădit propagandistic. Efectele nocive ale conținutului toxic au fost și continuă să fie resimțite în rândul populației generale. După 24 februarie 2022, urmare a dispoziției CSE, posturile vizate au încetat retransmiterea dezinformării kremliniste. Pe durata anului 2022, CA a aplicat sancțiuni în raport cu posturile de televiziune vizate pentru nerespectarea art. 13 al CSMA, adică încălcarea obligației de asigurare a informării corecte. Care este numărul exact al deciziilor de sancționare care, în urma desfășurării controlului de legalitate, au rămas în vigoare, nu se știe. 

Tocmai din acest motiv doar un raport explicativ extins ar putea să ne ajute să înțelegem gravitatea încălcărilor și modul în care conduita celor șase posturi de televiziune ar fi putut să justifice necesitatea de a dispune suspendarea licenței de emisie. 

Este firesc ca măsurile restrictive impuse de CSE să stârnească îngrijorarea comunității în privința probabilității admiterii arbitrariului și abuzului în accesarea unor mecanisme dure pe durata stării de urgență. Mai multe necunoscute, datorate incapacității autorităților de a-și explica și de a-și motiva deciziile într-un mod corespunzător, privează orice observator imparțial de posibilitatea de a evalua proporționalitatea ingerinței cu scopul urmărit, precum și legitimitatea scopului. În prezent, ne consolăm cu așteptarea unor răspunsuri din partea autorităților și, probabil, cu câteva verdicte din partea instanțelor. 

Într-o altă ordine de idei, este necesar să practicăm constant exercițiul de conștientizare a faptului că, în contextul actual, securitatea națională a Republicii Moldova este supusă unor pericole reale generate de acțiunile subversive ale unui stat agresor, precum și ale unor organizații și indivizi particulari. Regimul stării de urgență presupune, ab initio, implementarea unor măsuri de ordin juridic, care au un caracter excepțional și nu pot fi examinate prin prisma condițiilor politice, economice, sociale obișnuite. Acțiunile desfășurate de către entități statale sau nonstatale în spațiul informațional prin intermediul propagandei, al agresiunii mediatice, al manipulării și al dezinformării, în scopul subminării suveranității, independenței și integrității teritoriale ale Republicii Moldova necesită a fi contracarate într-o manieră promptă și eficientă.

Pe final, o să-mi asum renunțarea la mesaje de compasiune în raport cu unii „pătimași” din presă, care, de-a lungul anilor au sfidat legislația și normele de deontologie jurnalistică, în detrimentul informării corecte și imparțiale a cetățenilor. Mai ales că, cei care au pus umărul la înrădăcinarea informațiilor propagandistice în conștiința populației s-au ales deja cu „mângâiere” din partea exponenților Kremlinului.

* Opiniile exprimate îmi aparțin și nu reprezintă neapărat punctul de vedere al organizației pe care o reprezint.