Republica Moldova face primii pași în jurnalismul de pace

Felicia Nedzelschi, jurnalistă

Republica Moldova a fost mai mereu un teren de joacă a marilor puteri, atât teritorial, cât și ideologic. Ca urmare, în spațiul moldovenesc, deși extrem de compact, se intersectează foarte multe concepte și se ciocnesc idei. Propagandă? Avem. Influență a războiului din regiune? Avem. Război hibrid? Da! Conflicte etnice și lingvistice? Desigur. Zonă separatistă? Mai întrebați? Minorități și discriminare? Absolut! Ne afectează enorm și faptul că mai suntem „sandwiched between Ukraine and Romania” (clișeu adorat de mulți jurnaliști vestici), adică între UE și un război început de Putin.

Această supă de circumstanțe a fost o provocare pentru întregul nostru popor, dar nu mă tem să presupun că tot ea a hrănit și dezvoltat un foarte specific „regn” al jurnalismului. Jurnalismul moldovenesc al prezentului e, în aceeași măsură, nepotul jurnalismului făcut de poeți și scriitori, dar și a presei de partid. Să scriem și să corespundem standardelor de jurnalism independent a fost o cale lungă și dificilă. Cele mai mari schimbări s-au produs doar în ultimii 15 ani. 

Fără tradiții seculare de jurnalism și în epicentrul unor circumstanțe geopolitice foarte specifice, mi se pare un progres enorm ceea ce au reușit să facă jurnaliștii noștri în diversificarea modului în care facem presă. Mă refer aici la jurnalismul de soluții, cel constructiv și la jurnalismul de pace.

Înțelegerea jurnalismului de pace 

Jurnalismul de pace e un concept relativ nou în general, dar și mai nou pentru Republica Moldova. Jurnalismul de pace este despre selectarea opticii unui subiect și a unei povești așa încât să contribuie la non-violență și la rezolvarea conflictului. Este un concept care ne contrariază și ne trezește întrebări existențiale. „Dar oare jurnalismul nu ar trebui să fie combativ?”; „Dar oare acesta este rolul jurnalistului – să facă pace?”; „Dar oare jurnalismul de pace nu exclude investigațiile, știrile despre ilegalități, dezvăluirile?”. 

Recunosc, ca jurnalistă din Europa de Est, dintr-o țară care are un conflict armat sub coastă și o armată rusească pe teritoriu, și eu m-am întrebat dacă jurnalismul de pace e ceea ce putem practica în Republica Moldova. După o bună perioadă de documentare, m-am asigurat că jurnalismul de pace se opune jurnalismului de război, dar nu se opune jurnalismului de calitate. Cele care contează sunt optica și limbajul.

Realitățile moldovenești

Promotorii jurnalismului de pace susțin că acest gen oferă spațiu pentru voci alternative în reportaje, istorii umane care contribuie la o rezolvare pașnică a conflictului, presupunând verificarea faptelor și imparțialitate. De asemenea, jurnaliștii ar trebui să fie atenți la limbajul pe care îl folosesc în materialele lor și la modul în care acesta poate contribui la preîntâmpinarea, limitarea și împiedicarea escaladării conflictului. Având în vedere cele expuse, unii jurnaliști și unele instituții de presă din Republica Moldova se prea poate că au făcut jurnalism de pace fără ca măcar să știe că acesta are un nume. 

Putem afirma că, în ultimii ani, când Republica Moldova a făcut un salt spectaculos în Indicele Libertății Presei, ajungând pe locul 28 din 180 de state monitorizate în 2023, circumstanțele au devenit mai potrivite pentru a face jurnalism de pace. Asta având în vedere că independența editorială e un factor foarte important pentru implementarea acestui concept.

În ultimii ani, în special după schimbarea autorităților centrale și declanșarea războiului în Ucraina, s-a dorit o curățare a peisajului mediatic moldovenesc. Autoritățile au interzis, în 2022, difuzarea programelor de știri rusești la radio și televiziune. Mai târziu, Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova a emis ordine de blocare a mai multor resurse online ce promovează știri false în domenii ce afectează securitatea națională, precum și sursele online care, prin mesajele promovate, incită la ură, la dezordini în masă sau război. Cu siguranță, asta nu a eradicat propaganda rusă, care a migrat online, pe rețelele de socializare, însă a diminuat vocea ei emisă pe canale oficiale.

În acest fel, putem spune că o mass-media mai curată înseamnă că putem începe să practicăm noi stiluri jurnalistice. Cu toate acestea, realitățile moldovenești mă împing să fac o presupunere: jurnalismul de pace se adoptă mai ușor atunci când nu ești parte a conflictului. 

Conflictul transnistrean VS războiul din Ucraina

Republica Moldova are, de facto, o armată străină pe teritoriul țării sale. Conflictul înghețat (sau nu prea) din regiunea transnistreană îi împinge pe mulți să adopte o poziție categorică atunci când tratăm în presă acest subiect. Problema devine și mai personală atunci când jurnaliști din dreapta Nistrului sunt interziși sau chiar reținuți de autoproclamatele autorități de la Tiraspol. Cel mai recent caz a fost cel al jurnaliștilor Viorica Tătaru și Andrei Captarenco, interogați separat a câte trei ore doar pentru că au filmat un protest la Tiraspol, exercitându-și meseria. 

Implicarea directă într-un conflict, fie el teritorial, etnic, ideologic, face mai grea, în opinia mea, practicarea jurnalismului de pace. Este o adevărată provocare pe care breasla jurnalistică din Republica Moldova trebuie să o confrunte și să o proceseze ca să aleagă conștient optica subiectului. Acesta poate fi și un test de maturitate personală și profesională, dar și o alegere pe care trebuie să o trecem prin prisma propriilor noastre traume generaționale și geografice. 

În același timp, presa moldovenească a dat dovadă de implementarea practicilor jurnalismului de pace odată cu declanșarea invaziei ruse în Ucraina. Chiar din primele săptămâni ale războiului, presa a transmis istorii ale refugiaților, exemple de integrare ale acestora, reportaje de la noile lor locuri de muncă în Republica Moldova, reportaje despre comunitățile formate, sărbătorile marcate aici și aportul pe care-l aduc acești oameni în societatea noastră. La început de război, când pe rețelele de socializare s-a conturat un trend în care refugiații erau blamați pentru că „ar avea bani” și „fac mizerie”, o echipă de jurnaliști a reușit să investigheze de unde a pornit această retorică și a verificat faptele în așa fel încât să neutralizeze valul. Un exemplu mai mult decât demn de jurnalism de pace.

O alternativă necesară

Jurnalismul de pace începe să-și facă loc în peisajul mediatic moldovenesc. La Forumul Mass-Media din 2023, un panel a fost dedicat acestui gen jurnalistic, iar Universitatea de Stat din Moldova și Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul au preluat acest curs media pentru studenții lor de la Jurnalism. În 2024, anul în care în întreaga lume vor avea loc cele mai multe alegeri din istorie, an pe care-l începem cu două mari războaie alături – cel din Ucraina și cel din Gaza – e vital să asigurăm materiale echilibrate, orientate spre pace.

Republica Moldova va trece, în acest an, prin alegeri prezidențiale și referendumul privind aderarea la UE. Alegerile, care sunt un test pentru fiecare jurnalist, ne vor aduce din nou, indubitabil, sub lupa propagandei ruse. Într-o perioadă în care oamenii din țara noastră ar putea fi din nou asmuțiți unul contra altuia, jurnalismul de pace va face diferența. Va fi mai important ca niciodată să nu cădem pradă narațiunilor împrumutate și să conectăm materialele noastre nu doar cu faptele, ci și cu empatia. 

Realizarea acestui comentariu a fost posibilă datorită suportului generos din partea poporului american și britanic prin intermediul Agenției Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) și Ambasadei Marii Britanii la Chișinău. Conținutul acestui material ține de responsabilitatea Centrului pentru Jurnalism Independent și nu reflectă în mod necesar viziunea Regatului Unit, USAID sau a Guvernului Statelor Unite.