Incluziunea socială „imaginară” a romilor – un impediment vizibil în parcursul european ireversibil al Republicii Moldova
Dr. Ion Duminica,
cercetător științific coordonator, Institutul Patrimoniului Cultural
Mai bine de jumătate de mileniu[1], romii („țiganii”) sunt stabiliţi pe teritoriul actual al Republicii Moldova, aproape în toate localitățile moldovenești din regiunile Nord, Centru și Sud. În prezent, sunt atesate 60 de localități dens populate de romi (cu un număr de cel puțin 100 de persoane), care își asumă „identitatea și originea etnică romă”[2].
Elementul potrivit ce definește această comunitate este diversitatea, proliferată în mai multe aspecte: identitar, lingvistic, socio-cultural, profesional, religios, localizare geografică etc. Spre deosebire de alte comunități etnice conlocuitoare din Republica Moldova, romii nu beneficiază de protecția unui stat național, care ar putea eventual să le apere interesele social-culturale, politice și economice. Totodată, aceștia constituie în prezent cea mai numeroasă minoritate etnică localizată pe continentul european (estimările variază între 10 – 12.000.000 de persoane de etnie și origine etnică romă[3]). În prezent, persoanele care își asumă personal și se manifestă permanent în spațiul public prin identitatea/originea etnică romă, trebuie să respecte anumite criterii: „să fie romi prin naștere” (aspectul nativ-biologic); „să respecte tradițiile nescrise ale romilor: romanipen-ul” (aspectul social-cultural); „să vorbească și să gândească în limba romani” (aspectul etnolingvistic); „să fie rezidenți într-o localitate/cartier preponderent/dens/compact populată de romi” (aspectul local); „să obțină recunoașterea comunității rome prin faptele solidare/onorabile, pe care le produc asumat pentru semenii lor, aflați într-o situație de risc/vulnerabilă” (aspectul valoric)[4].
De-a lungul secolelor, s-au făcut mai multe încercări dirijate/alterate/nereușite de asimilare a comunității romilor. În cazul Republicii Moldova, guvernele care s-au succedat după 1991, fiind îndrumate periodic de organizațiile internaționale și partenerii de dezvoltare să respecte anumite standarde europene formulate în diverse recomandări internaţionale[5], doar au „schițat” procesul de incluziune socială „imaginară” a romilor, nereușind până în prezent să atingă rezultate. Turbulențele politice, disfuncționalitatea instituțională, fluctuația angajaților din instituții și lipsa unei entități publice competente, care să coordoneze eficient procesul de incluziune socială a comunității romilor au creat o atitudine nepăsătoare a autorităților vizavi de soluționarea problematicii rome la nivel local[6]. Indiferența funcționarilor publici față de implementarea politicilor de îmbunătățire a situației se bazează, în mare parte, și pe necunoașterea specificului etnoculturtal al acestei comunități.
La ora actuală, în spațiul pruto-nistrean este atestată o concentrare irepetabilă a zece subgrupuri etnoculturale ale romilor[7]: Brăzdeni (romi – plugari, posesori de terenuri agricole); Cătunari (romi – sălășluitori în corturi; limba romani: cătună = cort); Ciocănari (romi – ferari ambulanți); Ciori (romi – hoți, vânzători și tămăduitori de cai; limba romani: cior = hoț); Ciurari (romi – producători de ciururi); Curteni (romi – servitori/lucrători la curțile nobilimii locale); Lăieși (romi nomazi); Lăutari (romi – muzicanți ambulanți, interpreți/instrumentiști înduioșători); Lingurari (romi – meșteri cioplitori în lemn/producători de obiecte pentru uz casnic, inclusiv linguri); Ursari (romi – dresori ambulanți de urși).
Din păcate, la nivel de percepție, informaţiile despre romi de care dispun cetățenii deseori sunt fie inexacte, fie marcate de prejudecăți. Mai multe trăsături caracteristice romilor sunt predispuse la o preconcepție statornicită, iar rareori cineva se hotărăşte să se apropie de ei şi să afle realitatea obiectivă cu care se confruntă zilnic. Romii au trăit izolați o perioadă îndelungată, fapt ce a fost determinat în mare parte de maniera firească a acestora de a duce un mod de viaţă nomad în mijlocul unei populații sedentare. Ei s-au obișnuit cu atitudinea suspicioasă a populaţiei majoritare, precum și a autorităţilor, suportând această situaţie discriminatorie din generaţie în generaţie.
În prezent, comunitatea romilor din Republica Moldova se confruntă cu patru provocări social-economice esențiale:
Sărăcia – impedimentul social în accesul la educație calitativă;
Analfabetismul – impedimentul cultural în accesarea pieței competitive a muncii, generatoare de venituri sustenabile pentru securitatea și bunăstrea familiei;
Șomajul – factorul de risc financiar/economic, generator al sărăciei;
Migrația fluctuantă a romilor (la nivel local/regional/internațional) – o necesitate pentru acumularea alternativă și sporadică a unor venituri sezoniere, predestinate să contracareze sărăcia și riscul malnutriției.
Astfel, provocările enumerate, pe de o parte, și disfuncționalitatea instituțională de rând cu lipsa resurselor umane competente să administreze eficient „problematica intersectorială romă”, pe de altă parte, generează lacune în implementarea eficientă a politicilor sociale incluzive pentru reprezentanții acestei etnii.
În contextul asumării parcursului european ireversibil, autoritățile publice responsabile de elaborarea, implementarea, monitorizarea și evaluarea politicilor de incluziune socială a romilor din Republica Moldova ar trebui să evite aspectul „imaginar” de „raportare progresivă” și să-și asume plenar responsabilitatea de aplicare eficientă a mecanismelor de incluziune socială a comunității rome, din perspectiva celor patru grupuri social-vulnerabile curente:
a. persoanele de etnie romă localizate în cele 60 de localități dens populate de romi din Republica Moldova, care se confruntă zilnic cu aspectul „imaginar” al politicilor de incluziune socială[8];
b. persoanele de etnie romă – „migranții rezilienți sezonieri” din Republica Moldova, solicitanții de „azil politic”, returnați din statele membre ale Uniunii Europene (în special, din Germania[9]) – care se confruntă cu impactul șocurilor multidimensionale cauzate de pandemia de COVID-19 și crizelor intersectoriale multiple, provocate de criza energetică, criza de război, criza economică;
c. persoanele de etnie romă strămutate din Ucraina („refugiații de război”)[10], care au obținut statutul de beneficiari de Protecție Temporară pe teritoriul Republicii Moldova (cu provocările inerente aferente lipsei de politici transparente/coerente de incluziune socială[11]);
d. persoanele de etnie romă localizate în unitățile administrativ-teritoriale din stânga Nistrului[12].
Un rol distinct îl au și organizațiile societății civile, dar și instituțiile mass-media.
Spre regret, în prezent, subiectele politice propagandistice au monopolizat piața mediatică aflată sub controlul unor actori politici pofticioși de putere. Instituțiile mass-media necesită să se orienteze spre nevoile actuale ale societății și să ofere o diversitate mai extinsă a subiectelor axate pe problematici sociale, inclusiv acccesul inechitabil al romilor (comunitate etnică cu profil social complex de vulnerabilitate) la educație, câmpul muncii, sănătate și locuințe sociale.
Cunoașterea autentică a problemelor cotidiene specifice comunității romilor din Republica Moldova va facilita implicarea instituțiilor responsabile în soluționarea graduală a acestora. Astăzi, societatea are nevoie de o nouă generație de jurnaliști „afiliați dimensiunii umanitare/comunitare”, care să fie antrenați în reflectarea problemelor sociale curente, pentru a facilita și impulsiona procesul de căutare unor soluții adecvate la aceste provocări.
Materialul este publicat în cadrul campaniei „Incluziunea începe de la mine”. Campania este organizată în cadrul proiectului „Promovarea coeziunii sociale în Moldova prin încurajarea incluziunii și diminuarea discriminării”, desfășurat de CJI în cadrul programului „Inițiativă Comună pentru Oportunități Egale – Faza II”, implementat cu suportul Guvernului Elveției.
[1] CARASIUCENCO, G. Robie, emancipare, genocid: 7 lucruri pe care să le știi despre Istoria romilor. In: Moldova.org (portalul de știri), 22.08.2022.
[2] GIZ Moldova. Raportul actualizat privind cartografierea localităților dens populate de romi din Republica Moldova // Anexa nr. 9.Lista actualizată a localităților dens populate de romi din Republica Moldova (p. 76-77).
[3] FRA (European Union Agency for Fundamental Rights). Stuația romilor şi travellers în Uniunea Europeană din perspectiva drepturilor fundamentale.
[4] NEGURĂ I.; PEEV, V. Construcții identitare la romii din Republica Moldova. In: Psihologie. Pedagogie Specială. Asistenţă Socială. 2008, nr.11, p. 65-78.
[5] https://www.coe.int/en/web/roma-and-travellers/adopted-texts
[6] DUMINICA, I. Incluziunea socială a romilor în Republica Moldova. Studiu de caz: Comunitatea tradiţională a romilor ciocănari din oraşul Soroca. In: Sprachpolitik und Sprachkonflikte in der Ukraine, Republik Moldau und Georgien. Leipzig: Moldova-Institut Leipzig, 2018, pp. 109-119.
[7] MIHAILĂ, P. De la Ciocănari, la Ciori. 10 grupuri etnice rome și ce a mai rămas din îndeletnicirile lor. In: Moldova.org (portalul de știri), 19.12.2023.
[8] IPN. Aspectul „imaginar” de incluziune socială a persoanelor de etnie romă trebuie exclus, 26.05.2023.
[9] POPUȘOI, C. Ce se întâmplă cu cetățenii moldoveni de etnie romă expulzați din Germania. In: Radio Europa Liberă Moldova, 04.05.2023.
[10] Ministerul Muncii și Protecției Sociale. Provocările privind incluziunea persoanelor de etnie romă refugiate, au fost abordate în cadrul unui dialog regional, 15.04.2024.
[11] Oficiul Avocatului Poporului (OAP). Declarația publică a Avocaților Poporului, Consiliului Consultativ și organizațiilor societății civile cu privire la Strategia „EXIT”, 10.06.2024.
