Sugestii practice privind securitatea jurnaliștilor care ajung în zone cu grad înalt de risc

Așa cum securitatea jurnaliștilor este de maximă importanță în vremuri de conflicte și război, Media Azi a extras din Ghidul practic de securitate a jurnaliștilor mai multe sugestii utile pentru jurnaliștii care merg în misiune în zonele de risc. Destinat în particular jurnaliștilor care ajung în zone cu grad înalt de risc (zone periculoase, de război, de conflict), manualul editat de Reporteri fără Frontiere conține sfaturi practice ce trebuie luate în calcul până la, în timpul și după misiunile în zonele de risc.

Pentru jurnaliști, misiunile cu grad înalt de risc corespund situațiilor unde probabilitatea de atentate la integritatea fizică (deces, răni sau maladii) este mult mai mare decât în mod obișnuit.

PREGĂTIREA CĂTRE PLECARE

Înainte de plecare în misiune într-o zonă de risc, trebuie să fiți foarte bine pregătiți, atât fizic, cât și psihologic, și logistic. Urmează să colectați informație, să evaluați minuțios riscurile, să identificați persoane de încredere și să elaborați protocoale de securitate și de comunicare în noile locuri.

Evaluați riscurile

Aflați cât mai multă informaţie despre locul în care intenționați să mergeți, cum ar fi condițiile de securitate, clima, mass-media, infrastructura etc.

Petru aceasta trebuie să:

• Contactați organizații locale de media și colegi care sunt deja acolo sau au revenit recent.
• Căutați un fixer, un șofer, un loc de cazare. Există grupuri de jurnaliști pe rețele sociale pentru a face schimb de informații.
• Luați legătura cu diplomați din țara de origine, reprezentanți ai ONU sau ONG-uri active în regiuni.
• Contactați cercetători, persoane care lucrează în servicii umanitare, militari care sunt familiari cu regiunea.
• Vorbiți cu jurnaliști mai experimentați, să aflați părerea lor privind anumite situații de risc.
• Aflați de ce fel de permise sau acreditări e nevoie la puncte de control.
• Evaluați atent riscurile.

Înainte de plecare răspundeți la următoarele întrebări:

• Cunoașteți oare suficient de bine locul unde mergeți? Mai specific, care e atitudinea față de femei, grupuri etnice etc.?
• Cunoașteți care sunt riscurile potențiale și dacă sunteți suficient de bine pregătiți să le înfruntați?
• Aveți o procedură de a comunica cu redacția și familia?
• Sunteți fizic și psihologic pregătiți pentru asta?
• Subiectul e atât de necesar încât să justifice riscurile?

Identificați-vă limitele!

Dacă misiunea pare dificilă și nu doriți să mergeți, vorbiți cu managerul, cu membrii familiei. Ascultați-vă instinctele și nu vă forțați să mergeți în misiuni dacă aveți sentimentul că nu sunteți pregătiți.

PRECAUȚII DE SECURITATE ÎN ZONE DE RĂZBOI

Siguranța pe teren

Reguli generale de urmat

• Nu fiți prea încrezuți în forțele proprii. Mergeți în fiecare misiune de parcă ar fi prima. Fiți modest și respectuos cu alte persoane și obiceiurile locale.

• Fiți pregătiți: anticipați riscurile. Aflați cât mai multe informații despre ce se întâmplă în regiune ca să știți cum să vă comportați în mediul respectiv și să nu ieșiți în evidență.

• Aveți încredere în instincte. Fiți discreți și atenți la orice semnal de alarmă. Nu lăsați adrenalina sau dorința de a avea materiale exclusive să vă domine. Un material sau o poza exclusivă nu merită viața voastră!

Deplasarea

Misiunile în zonele de război sunt foarte imprevizibile și trebuie planificate cu maximă atenție și grijă.

Înainte de deplasare:

• Pregătiți și verificați vehiculul să vă asigurați că e în condiție bună.
• Asigurați-vă că aveți combustibil suficient, instrumente pentru reparații și piese de rezervă.
• Pregătiți „setul pentru supraviețuire” (haine calde, o plapumă, trusa de prim ajutor, apă și alimente).
• Pregătiți actele oficiale, cum ar fi legitimațiile de presă sau alte permise relevante.
• Studiați itinerarul pe hartă.
• Verificați cu colegii, autoritățile, ONG-urile dacă există regiuni periculoase.
• Identificați locațiile punctelor de control și cine le efectuează.
• Aflați ce semnale de alarmă utilizează militarii/armata și ce trebuie să faci la punctele de control.
• Verificați care sunt orele de interdicție a circulației sau de încetare temporară a focului.
•  Dacă sunteți nevoiți să dormiți în mașini, încuiați ușile din interior. Dacă sunteți câțiva în mașină, faceți de gardă.

În timpul deplasării:

• Străduiți-vă să respectați itinerarul planificat și țineți constant legătura cu redacțiile sau alți colegi jurnaliști.
• Nu conduceți noaptea!
• Nu purtați nimic altceva ce ar putea provoca confuzie cu privire la rolul  vostru de observatori, cum ar fi binocluri, dispozitive de semnalizare, haine în stil miliar sau arme.
• Dacă sunteți parte a armatei sau a convoaielor umanitare, dați ascultare liderului convoiului.

Deplasarea pe timp de noapte

Deplasarea pe timp de noapte este periculoasă, căci puteți fi confundați cu combatanții.

Rețineți:

• Discreția e foarte importantă. Purtați haine întunecate.
• Deconectați telefoanele și orice fel de camere, radio și dictafoane.
• Mergeți în umbră, ocoliți dacă e necesar, opriți-vă des și ascultați atent, privind în jur.
• Dacă sunteți în situația de a vă deplasa pe timp de noapte și se includ proiectoarele/reflectoarele de căutare, culcați-vă la pământ și așteptați să se stingă.

Punctele de control

De regulă, un punct de control constă dintr-un drum blocat, supravegheat de gardieni, care pot fi trupe regulate sau neregulate – forțe de alt gen, cum ar fi rebeli, miliția, bandiți. Soldații din armată de cele mai multe ori vor opri mașinile să verifice pasagerii și actele și să se asigure că nu sunt traficanți de orice gen. În cazul forțelor neregulate, de multe ori vor încerca să extoarce bani sau echipament sau chiar vor încerca să confiște mașini sau să captureze persoanele din mașini.

Când vă apropiați de un punct de control, observați dacă cei de acolo sunt înarmați, ce fel de haine poartă, dacă sunt tineri sau în vârstă  (de multe ori acei tineri sunt mai nervoși și imprevizibili), dacă sunt băuți sau agresivi, și fiți pregătiți să interacționați în funcție de circumstanțe.

Precauții:

• În timpul călătoriei, fiți atenți la trafic. Dacă câteva mașini din față se întorc neașteptat din drum, înseamnă că în față sunt puncte de control periculoase.
• Când vă apropiați de un punct de control neidentificat, contactați redacția pentru a oferi date despre locul în care vă aflați sau activați dispozitivul de localizare (dacă îl aveți).
• Daca sunteți la o distanță sigură, până a ajunge în zona de tragere, și aveți sentimentul că acel punct de control e periculos, opriți-vă. Dar fiți atenți – dacă gardieni vor observa că faceți cale întoarsă ar putea fi prea târziu,  mai ales dacă aceste puncte sunt controlate de trupe bine antrenate. Dacă vă întoarceți din drum, puteți deveni imediat ținta lor. Înaintați lent, câte o mașină în rând.
• Țineți ușile încuiate și deschideți geamul doar puțin, atât cât să puteți vorbi cu acei care vă opresc.
• Scoateți ochelarii de soare, țineți mâinile la vedere tot timpul și evitați gesturile abrupte. Aceștia pot fi foarte nervoși.
• Fiți calmi și respectuoși. Aveți grijă ce vorbiți, limba în care vorbiți ar putea fi înțeleasă de unii din cei care vă opresc.
• Identificați-vă prin legitimație, iar dacă aveți câteva (pentru fiecare din părțile din conflict), aveți grijă să nu le confundați.
• Nu ieșiți din mașină dacă nu vi se cere. Nu opriți motorul.
• Dacă lucrurile se tensionează, negociați și solicitați să vorbiți cu un superior.
• Fiți cooperant, permiteți gardienilor să vă verifice mașina. Daca vă fură lucrurile personale, protestați, dar nu insistați prea mult. Viața e mult mai prețioasă decât echipamentul!
• In funcție de circumstanțe și atitudinea gardienilor, unii jurnaliști pot oferi țigări, apă, dulciuri sau mărunțiș ca mită pentru a evita tensiunea și a trece de punctul de control.
• Atenție – pericolul la punctele de control poate fi mai mare pentru femeile jurnaliste, care deseori sunt percepute ca victime ușoare.

Deplasarea în zona de luptă:

• Faceți asta doar dacă nu aveți altă alternativă!
• Înainte de călătorie, îmbrăcați vesta antiglonț și casca și asigurați-vă că purtați însemnele caracteristice –  Presa sau TV pe mașină și pe veste.
• Evaluați poziția celor care trag, memorizați itinerarul pe care îl veți urma.
• Dacă nimeriți în epicentrul luptei, culcați-vă la pământ, adăpostiți-vă în șanțuri, după pereți sau după vehicule (țineți minte, doar compartimentul motorului, al roților și al axelor oferă protecție eficientă împotriva focurilor de armă)
• Părăsiți zona de luptă/risc cât de repede puteți, alergând de la un adăpost la altul, cate 10 metri odată, sau daca sunteți pe teren deschis, alergați aplecat în formă de zig-zag. Dacă focul e puternic, intens, rămâneți într-un loc sau prefaceți-vă mort.

CÂTEVA CUVINTE DESPRE LUNETIȘTI

Lunetiștii folosesc arme care le permit să doboare ținte la distanțe de 600 de metri și uneori chiar 1.000 de metri ziua și 300 de metri noaptea. Un lunetist, de regulă, ocupă poziții în blocuri de apartamente cu mai multe ieșiri. Sunt experți în ascunzișuri în poduri, pe acoperiș. Pot sta după saci de nisip, pot scoate o țiglă de pe acoperiș, ceea ce nu se observă de la distanță.

Problema ecoului. Sunetul unei împușcături de armă se răspândește în toate direcțiile cu viteza de peste 330 m per secundă (viteza unui glonte e de 1.000 metri per secundă). Într-o zonă deschisă, plată, e ușor de spus de unde anume s-a tras. Persoana targhetată aude mai întâi sunetul (rapid și ascuțit) și apoi ecoul (mai lung și înăbușit). Un bun lunetist va căuta un loc de unde sunetul împușcăturii să fie confundat cu sunetul ecoului.

Pentru a vă proteja de lunetiști:

• Pregătiți-vă bine înainte de plecare.
• Indicați clar că sunteți jurnaliști, scrieți Presa sau TV pe tot ce puteți scrie.
• Nu purtați haine în stil militar ca să nu fiți confundați cu combatanții. Și fiți atenți cum purtați echipamentul – de departe, camerele cu obiective pot fi confundate cu armele.
• Ploaia, zăpada, vântul și ceața pot fi aliații voștri împotriva unui lunetist.

Artileria grea, raiduri aeriene și arme chimice 
În cazul artileriei grele și bombardamentelor aeriene trebuie sa vă protejați împotriva exploziilor și schijelor.

• În orașe și orășele locuitorii pot fi avertizați în prealabil pentru a părăsi zona sau să stea în case cu lumina stinsă și rolele trase. Informați-vă ca să cunoașteți aceste semnale de alarmă.
• Nu intrați în panică și, în loc să fugiți, lungiți-vă la pământ și târâți-vă până la cel mai sigur loc pentru a va proteja de impact, de exemplu într-un șanț  sau în interiorul unei clădiri, departe de ferestre (pentru a vă proteja de sticla spartă). Nu folosiți beciurile sau podurile, care se pot prăbuși.
• Asigurați-vă că aveți căi de ieșire afară.
• Culcați-vă la pământ și acoperiți-vă capul.
• În perioade de repaus, evacuați răniții și părăsiți rapid zona de atac, pentru că de multe ori atacurile de artilerie sunt urmate de atacuri ale infanteriei.
• Dacă bombardamentele sunt extinse, fugiți cât de repede puteți și fiți atenți la șuieratul obuzelor. Daca le auziți, cadeți la pământ. După explozie, sculați-vă și continuați să alegați, iar când auziți sunetul altui proiectil, cădeți iar.

Arme chimice sau biologice

Substanțele chimice sau biologice sunt, de regulă, dispersate/pulverizate în timpul bombardamentelor aeriene sau atacurilor de artilerie. Primele semne care ar trebui sa va alerteze – vedere încețoșată, durere de cap bruscă, salivație excesivă și nasul care curge/rinită.

Instrucțiuni de bază sunt ca și în cazul altor bombardamente:

• Vă culcați la pământ, găsiți adăpost și părăsiți zona!
• Diferența e că trebuie să purtați o mască de protecție și să strigați Gaz! ca să-i atenționați și pe cei din jur.
• Verificați direcția vântului  și îndepărtați-vă cât de repede puteți de zona cu pricina.