Audiovizualul public din Republica Moldova, între „paiul” din trecut și „bârna” din prezent

Cristina Durnea,
consilieră juridică la CJI

Conceptul de servicii media audiovizuale pentru și în interesul publicului a ajuns validat în Republica Moldova după ani lungi și anevoioși de tranziție de la o legislație incipientă de stofă sovietică spre legi aliniate la înalte standarde internaționale. De la prefață și până la capitolele proaspăt scrise, filele istoriei audiovizualului au fost marcate de o multitudine de fenomene și intervenții legislative. Prezenta analiză va fi însă dedicată principalelor evenimente și constatări reflectate în studiul Centrului pentru Jurnalism Independent privind executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (CtEDO) în cauza Manole și alții c. Moldovei.

În mod ideal, evenimentele din cauza Manole și constatările Înaltei Curți ar fi trebuit să servească drept sursă de învățăminte și concluzii pentru legiuitor. Mai mult, obligațiile de stat semnatar al Convenției Europene pentru Drepturile Omului (CEDO) impun autorităților moldovenești responsabilități de implementare deplină a hotărârii, urmând să rezulte, inclusiv, în reformarea adecvată a cadrului legal. Zis și făcut, doar că pe dos.

S-o luăm în ordine, de la „paiul” din trecut la „bârna” din prezent.

În anul 2009, Republica Moldova a fost condamnată la CtEDO pentru încălcarea dreptului la libera exprimare, garantat de Articolul 10 al Convenției. Curtea a constatat că legile în vigoare în perioada anilor 2001 – 2006 nu ofereau suficiente garanții pentru a preveni și curma imixtiuni în politica editorială a furnizorului public de televiziune, exercitate de forțele politice aflate la guvernare prin intermediul conducerii de vârf a Companiei Teleradio-Moldova (TRM).

În virtutea angajamentului de a se conforma deciziilor CtEDO, statul nostru era obligat să elaboreze și să prezinte Comitetului de Miniștri (CM) al Consiliului Europei (CoE) un Plan de acțiuni în care să prevadă măsurile pe care trebuie să le întreprindă pentru a remedia și preveni repetitivitatea încălcărilor constatate pe caz. Abia la data de 7 octombrie 2021, Guvernul a venit cu un Plan de acțiuni revizuit, solicitând CM al CoE să pună capăt supravegherii în cauza Manole în legătură cu ajustarea cadrului legal național la standardele CEDO.

În principiu, argumentele din planul Guvernului aveau o doză de adevăr. Cadrul legal a fost completat cu o varietate de mecanisme de protecție a libertății de exprimare. Cenzura în mass-media publică, precum și alte acțiuni de obstrucționare a activității presei au fost incriminate în legislația penală, iar Codul serviciilor media audiovizuale (CSMA) din 2018 a transpus în legislația națională standarde comunitare acceptate, cunoscute și aplicate de multă vreme în statele cu un pluralism audiovizual veritabil. Subliniez aici că CSMA instituia, până nu demult, mecanisme de reglementare a activității Consiliului Audiovizualului (CA) și TRM menite să distanțeze cât de mult posibil partidele politice sau orice alte grupuri de interese de procesul de selecție și numire a componenței acestora.

Aparent, legile bune nu totdeauna funcționează bine în Republica Moldova. Conduita TRM a continuat să releve o doză de părtinire a furnizorului în raport cu puterile guvernante, iar obiecțiile aduse activității CA au fost mai totdeauna prezente în spațiul public. „Oful” fundamental al criticilor a țintit, în principal, în faptul că actorii implicați în audiovizual urmează mai degrabă interese politice decât pe cele ale comunității largi.

Pe cine sau pe ce am fi putut da vina pentru perpetuarea acestui fenomen? În legislația media audiovizuală se regăsesc frumos tipărite prevederi ce definesc misiunea și principiile de funcționare a TRM, furnizor care, potrivit legii, (1) se află în serviciul publicului, (2) funcționează din banii cetățenilor și (3) este supus controlului public. În timp ce primul element lasă loc pentru polemici, cel de-al doilea rămâne cert: bugetul TRM este alimentat din banii contribuabililor, iar acest model de finanțare și-a demonstrat în repetate rânduri ineficiența. Furnizorul public de televiziune este plasat frecvent în situația de a se „ruga” de cei aflați la guvernare pentru a-și asigura bugetul, iar această situație condiționează obediența TRM în raport cu actualele sau potențialele puteri decidente. Cea din urmă componentă ar trebui ipotetic să fie materializată prin prisma caietului de sarcini, care din păcate, potrivit practicilor preexistente, era documentat într-o manieră lipsită de claritate, astfel încât elementul controlului public asupra activității furnizorului a rămas a fi un obiectiv efemer. În același timp, influența politică asupra CA a continuat să afecteze indirect și procesul de selecție și numire a membrilor organelor de conducere și supraveghere ale furnizorului public de televiziune. Normele ce reglementau procesul de selecție a organului de supraveghere al TRM erau lipsite de suficientă precizie și exactitate pentru a elimina orice bănuieli de favorizare sau defavorizare a candidaților și a exclude arbitrariul din partea organului împuternicit cu funcții elective.

Așadar, în principiu, practicile existente în mass-media publică moldovenească arătau că măsurile cu caracter general servite în Planul de acțiuni revizuit al Guvernului s-au dovedit a fi ineficiente în remedierea integrală a problemelor legate de imixtiunea forțelor politice în activitatea editorială a furnizorului public de televiziune. Prin urmare, acțiunile statului lăsau loc de mai bine.

Colac peste pupăză, în toamna anului 2021, la distanță de câteva săptămâni de la prezentarea Planului de acțiuni către CM al CoE, ne-am trezit cu două intervenții neavenite în legislația media audiovizuală, care au prejudiciat grav principiile de funcționalitate și independența CA și a organelor de conducere și supraveghere ale TRM.

Pe scurt, primul proiect de lege permite oricărei majorități parlamentare să revoce membrii CA, determinând astfel subordonarea politică a autorității, iar cel de-al doilea a readus în cadrul legal național mecanisme ce presupun implicarea directă a Parlamentului în numirea și revocarea (în baza unor temeiuri lipsite de claritate) organelor de conducere și supraveghere ale TRM.

În acest context este bine de reamintit că, încă la etapa avizării și consultării proiectelor de lege, au existat numeroase voci care au subliniat caracterul prejudiciabil al acestor amendamente. În timp ce însăși Direcția generală juridică (DGJ) a Secretariatului Parlamentului a obiectat că textul proiectelor nu satisface criteriile de claritate a legii,  Centrului Național Anticorupție (CNA) a atenționat că amendamentele contravin tuturor standardelor anticorupție naționale și internaționale.

Mai mult, și Uniunea Europeană de Radiodifuziune (EBU/UER) și-a exprimat îngrijorarea cu privire la proiectul de lege privind trecerea TRM sub control parlamentar, precizând că documentul „are potențialul de a duce la subordonarea politică a organelor de conducere şi supraveghere ale TRM şi amestecul direct în politica sa editorială”.

Aceleași îngrijorări au fost semnalate și de către ONG-urile de media. Din păcate, nici opiniile autorităților care au avizat proiectul de lege și nici reacțiile de îngrijorare ale societății civile și ale celei mai importante alianțe din lume a entităților mass-media de servicii publice (UER) nu au putut convinge autorii inițiativei să renunțe la adoptarea amendamentelor.

În lumina acestor circumstanțe, devenise evident faptul că modificările operate la CSMA au anulat fiabilitatea argumentelor ce se regăsesc în Planul de acțiuni revizuit al Guvernului. Tocmai din acest motiv, Centrul pentru Jurnalism Independent a expediat Departamentului pentru Executarea Hotărârilor CtEDO o comunicare în care informează că aspectele problematice constatate de CtEDO în cauza Manole și alții c. Moldovei nu au fost remediate în mod corespunzător, iar stoparea procesului de supraveghere a implementării hotărârii este prematură.

În timp ce autorii amendamentelor păguboase au continuat să nege situația proastă din legislația media audiovizuală, comunitatea „criticilor” a crescut.

La 14 ianuarie 2022, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) a venit cu un comunicat de presă, recomandând autorităților Republicii Moldova să revizuiască modificările operate la CSM prin care TRM a revenit sub control parlamentar și a fost instituit un nou mecanism de responsabilizare a CA. Îndemnul OSCE este bazat pe constatările unui studiu elaborat de către Dr. Joan Barata Mir, un expert notoriu în domeniul libertății de exprimare, care a concluzionat că amendamentele operate de legiuitorul moldav contravin standardelor internaționale privind drepturile omului, libertatea de exprimare și libertatea presei. Concluziile analizei juridice constată cert: majoritatea prevederilor legiferate recent trebuie să fie eliminate din CSMA. De altfel, același fir logic și aceleași constatări se regăsesc și în studiul CJI, care explică problema acestor amendamente, inclusiv din perspectiva repercusiunilor nefaste asupra procesului de implementarea a hotărârii CtEDO în cauza Manole și alții c. Moldovei.

Cât va dura până CSMA va reveni la normalitatea dictată de standardele comunitare? Nu se știe. Un lucru e sigur: legislația media audiovizuală a făcut un pas înapoi în asigurarea autonomiei și independenței TRM și CA, iar implementarea adecvată a hotărârii cu pricina nu va lua sfârșit prea curând. La momentul actual, cel mai complicat obiectiv pentru autorități este conștientizarea și recunoașterea situației regretabile în care ne-am pomenit. Se pare că acest lucru nu este sortit să se producă în pofida eforturilor societății civile și comunității internaționale.  

Comentariul a fost elaborat în cadrul proiectului „Facilitarea executării Hotărârilor CtEDO în cauze privind libertatea de exprimare”, desfășurat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) cu sprijinul financiar al Baltic Centre for Media Excellence (BCME). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziția BCME.