Transparența datelor fondatorilor și beneficiarilor efectivi VS protecția datelor cu caracter personal

Sergiu Bozianu, 

președintele Asociației pentru Protecția Vieții Private

La 23 ianuarie 2023, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a fost publicată decizia Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJEU), prin care au fost declarate nevalide unele prevederi ce atentau nejustificat la respectarea dreptului la viața privată și de familie și protecția datelor cu caracter personal. Mai exact, prin acestea se impunea obligația ca țările membre ale Uniunii Europene să ofere acces public la datele cu privire la beneficiarii efectivi ai entităților raportoare.

Este vorba de art. 1 pct. 15 litera c) din Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului, care a fost apreciat de CJEU că ar limita nejustificat dreptul la viața privată și de familie și protecția datelor cu caracter personal, inclusiv că publicarea acestor date către publicul larg nu ar fi necesară și proporțională.

Decizia a fost pronunțată la solicitarea unei instanțe din Luxemburg, care examina contestația unui proprietar (beneficiar efectiv) care deținea mai multe companii (35 la număr) și care s-a plâns că obligația prevăzută de Directiva cu pricina a fost executată de către autoritățile publice prin oferirea accesului public la datele privind beneficiarii efectivi, precum: nume, prenume, luna și anul nașterii, țara de reședință, naționalitatea, natura și amploarea interesului de care beneficiază, date de contact în Luxembourg Business Registers – date care i-ar fi încălcat dreptul la viața privată și de familie. Acesta a mai invocat datele publicate ar putea fi utilizate în detrimentul siguranței sale fizice și a familiei, să fie comise anumite abuzuri de amenințări, șantajări și alte fapte asemenea. Așadar, reclamantul s-a plâns că toate cererile privind încetarea publicării unor astfel de date adresate către autoritățile care gestionau acest registru au fost respinse, pe motiv că Directiva 2018/843 nu permitea derogări cu privire la nepublicarea acestor date.  

Amintim că definițiile menționate au următorul înțeles: 

• beneficiarul efectiv este persoana fizică sau juridică care stă în spatele procesului decizional sau care obține în ultimă instanță beneficii materiale pe seama unor persoane interpuse;
• entitate raportoare este persoana care desfășoară activitatea de antreprenoriat (băncile, unitățile de schimb valutar, organizații de joc de noroc, agenți imobiliari, entitățile care activează cu metale prețioase, alte tipuri de persoane care practică activitatea de antreprenor în condițiile expuse în lege) sau persoanele care desfășoară o activitate profesională (avocat, notar etc.), care au obligația să raporteze către structurile specializate ale statului informații privind tranzacțiile suspecte ce ar putea duce la spălarea banilor și finanțarea terorismului.

Așadar, într-un limbaj mai simplu, CJEU a determinat că nu este corect de a expune spre acces public nerestricționat listele în care ar figura numele, prenumele, data luna și anul nașterii, naționalitatea, interesul și beneficiile urmărite de beneficiarii efectivi. Și asta din motiv că: 

1. obiectivul de descurajare și combatere a fenomenului spălării banilor și finanțării terorismului poate fi atins prin mijloace mai puțin intruzive pentru viața privată (instrumentele de control din partea autorităților publice care vor avea acces la toate informațiile cu privire la beneficiarii efectivi);
2. volumul categoriilor de date cu caracter personal ce urmează a fi expus public nu este proporțional cu obiectivele urmărite și generează riscuri iminente pentru viața privată (fraudă, răpire, șantaj, extorcare, hărțuire etc.);
3. oferirea accesului public la tot volumul categoriilor de date exclude pârghiile necesare pentru asigurarea echilibrului dintre transparența și accesul la informație și dreptul la viața privată. 

A se menționa că invalidarea acestor norme nu limitează în niciun fel „excepțiile jurnalistice”, prevăzute de legislația privind protecția datelor cu caracter personal (art. 85 din Regulamentul General privind Protecția Datelor nr. 679/2018 (GDPR)), pe motiv că jurnaliștii pot solicita acces inclusiv la datele cu caracter personal care nu se regăsesc în registre publice.

Prin „excepții jurnalistice” se are în vedere dreptul jurnaliștilor (noțiunea de jurnalist trebuie tratată în sens larg – orice persoană care colectează și publică sistematic informații de interes public, cum ar fi inclusiv bloggerii, vloggerii etc.) de a solicita și obține informații care să servească la informarea societății pe chestiuni de interes public. 

CUM STAU LUCRURILE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

La finalul anului trecut, de către un grup de deputați a fost înregistrat proiectul de lege nr. 427 de modificare a mai multor acte legislative, printre care și Legea nr. 308/2017 privind combaterea spălării banilor și finanțării terorismului. Acest proiect de lege are drept obiectiv să transpună Directiva (UE) 2018/843. Așadar, legiuitorul național, în problema publicării datelor privitor la beneficiarii efectivi, a ținut cont de decizia CJEU, în acest sens. În nota informativă la proiectul de lege s-a menționat că, în procesul de avizare a proiectului de lege, la propunerea Centrului de Armonizare a Legislației din cadrul Cancelariei de Stat, prevederile similare celor invalidate au fost excluse. 

Invalidarea de CJEU și neincluderea acestor prevederi în proiectul de lege din Republica Moldova nu are impact asupra activității jurnalistice? 

Cu regret, în Republica Moldova nu este respectat pe deplin dreptul jurnaliștilor de a solicita și obține informații cu privire la beneficiarii efectivi. Un caz de refuz nejustificat a avut loc chiar la început de an, când Serviciul de Informații și Securitate nu a comunicat datele despre beneficiarii efectivi a trei posturi TV, invocând legislația cu privire la secretul de stat. 

Chiar dacă art. 8 din Legea nr. 245/2008 cu privire la secretul de stat stabilește expres interdicția de a atribui informațiile la secret de stat în cazul informațiilor de interes public și a cazurilor de încălcare a legii, iar conform art. 10 din Legea nr. 133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal se stabilește expres dreptul de a obține acces la datele cu caracter personal de interes public, în scop jurnalistic, solicitarea redacției a fost respinsă fără o argumentare motivată, ceea ce demonstrează că cadrul legal este utilizat sub forma unor tertipuri. 

Mai mult, există riscul ca decizia CJEU să fie utilizată într-o abordare defavorabilă dreptului de acces la informație și libertatea de exprimare în contextul scopurilor jurnalistice, iar pentru a nu admite un astfel de declin, ar fi necesar ca în proiectul de lege nr. 427, care reglementează modul de utilizare a informațiilor privind beneficiarii efectivi, nu doar să se regăsească informații cu privire la decizia CJEU de invalidare a normelor de referință, dar și să se conțină trimiteri certe la „excepțiile jurnalistice”, pentru a asigura astfel proporționalitatea acestor norme și compatibilitatea cu cadrul legal, precum Legea nr. 245/2008 privind secretul de stat, Legea nr. 133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal, Codul contravențional, Codul de procedură penală etc. 

A se menționa că raționamentele CJEU, CtEDO și a acquis-ului european determină expres necesitatea echilibrării legislației care determină un regim restricționat de acces la informație și legislația care stabilește accesul public și dreptul de reutilizare a informațiilor de interes public. 

ÎN CONCLUZIE 

Ar fi o încălcare a dreptului la viața privată și protecția datelor cu caracter personal atribuirea calificativului că „orice informație din sectorul public ce se referă la beneficiarii efectivi să fie expusă spre acces public nerestricționat” și, la fel, ar fi o încălcare dacă „scopul jurnalistic va fi limitat în cazul unor informații de interes public, inclusiv A accesului la informații cu privire la beneficiarii efectivi”.