(VIDEO) Cum informăm din teren despre un conflict armat. Sfaturi de la un fost corespondent de război

Cătălin Gomboș, redactor-șef al publicației Veridica.ro și fost corespondent de război Radio România în Irak și Afganistan, le-a vorbit jurnaliștilor din Republica Moldova, în cadrul unei discuții online din 4 martie, despre cum să informeze și să-și asigure securitatea în condiții de conflicte armate. Instruirea a fost desfășurată de Celula de Criză a Jurnaliștilor, creată de Centrul pentru Jurnalism Independent, în contextul războiului din Ucraina.

„CEAȚA RĂZBOIULUI”

• Trebuie să ținem cont de efectul apariției zvonurilor când mergem într-o zonă de conflict. Au fost jurnaliști care au murit dintr-o confuzie. O mare problemă este credibilitatea informațiilor. Există două mari fenomene. Primul este „ceața războiului” – în orice conflict de pe lumea asta nu se știe exact cum anume evoluează situația, ce se întâmplă exact în teren, pentru că jurnaliștii evident nu pot să fie prezenți peste tot. Plus că lucrurile sunt în desfășurare rapidă, se trage, sunt explozii, ai de-a face cu oameni șocați, astfel încât informațiile care îți vin de acolo s-ar putea să fie incorecte, incomplete, distorsionate, de multe ori chiar false. Un efect secundar e legat și de apariția zvonisticii – acolo unde nu este presă să verifice, iau naștere tot felul de zvonuri. Unele sunt plasate intenționat, tocmai pentru a zăpăci și dezinforma populația.
• Atenție la surse. Cel de-al doilea fenomen care are loc în situații de acest fel este legat de războiul informațional. Fiecare parte vrea să-și prezinte punctul său de vedere, vrea să prezinte partea sa de adevăr și să accentueze acest lucru până la chestiuni care țin de dezinformare. Fac anumite lucruri ca să zăpăcească adversarul sau aliații adversarului și să demoralizeze populația. În condițiile în care informația nu poate fi oprită, se încearcă să fie utilizat tot acest flux informațional în favoarea sa. Presa poate fi o țintă predilectă a acestor operațiuni, pentru că jurnalistul transmite mesajele respective și dacă ei reușesc să-ți „vândă” ție ca presă mesajul respectiv, au siguranța nu doar că se va amplifica acel mesaj, dar că vă căpăta și o doză de credibilitate.

VERIFICAREA SURSELOR

• Să încercăm să filtrăm sursele în funcție de credibilitate. Una dintre probleme acum e că există un șuvoi de informații atât de mare încât nu ai cum să le verifici pe toate și nimeni nu poate să verifice atâtea filme și fotografii. Astfel se evită situații ridicole când, la o televiziune din România, au arătat imagini dintr-un joc video, comentând ca fiind hărți din teren. Așa cazuri trebuie evitate.
• Nu plecăm de la premisa că orice zice o anumită sursă este adevărat. Pentru că, pe de o parte, în cadrul războaielor informaționale, unele canale pot fi inițial credibile, după care își schimbă poziția. Pe de altă parte, se pot înșela și ei, pentru că nu sunt profesioniști. Percepeți-le cu prudență, aveți grijă să citați sursa, tocmai pentru că nu poți să bagi mâna în foc pentru ea și să-ți asumi ca redacție acest lucru.
• Mare atenție cu pierderile pe care le raportează părțile implicate în conflict. Este una din regulile războiului – fiecare tabără va „umfla” pierderile inamicului și le va minimiza pe ale sale.

ACREDITĂRI INTERNAȚIONALE

• Este bine să aveți acreditări inclusiv de la organizații internaționale, pentru o credibilitate mai mare. În perioada războiului ambele tabere vă pot suspecta de spionaj. Este bine să aveți acreditări și de la autoritățile locale.

CUM ABORDĂM SITUAȚIILE DE CRIZĂ

• Regulile generale sunt aceleași ca pentru orice altă activitate jurnalistică. O criză nu anulează deontologia, etica, necesitatea de a ne menține imparțialitatea, modul de abordare a subiectelor, felul în care scriem sau genurile jurnalistice.
• Adaptați măsurile la fiecare tip de situație. Nu vă luați o vestă anti-glonț pentru a scrie despre epidemie sau mască chirurgicală în zonă de conflict.

PREDOCUMENTAREA. CE SĂ STUDIAȚI:

• Țara: actori politici, sistem de guvernare, elemente de istorie și de cultură locală, elemente de religie, cauzele conflictului, geografie.
• Sursele de informare: oficiale, locale și internaționale (MAE), presă, cărți, colegi, chiar și ghiduri de călătorie.
• Bolile specifice, vaccinuri, elemente de siguranță alimentară – este potabilă apa de la robinet; se vând alimente în stradă etc.
• Îmbrăcămintea și normele generale acceptabile acolo unde mergeți: e cald, e frig, pantaloni scurți, piercienguri, tatuaje vizibile, ochelari, ținută, postură etc.
• Întotdeauna sunt de preferat hainele de fibră naturală, gen bumbac, pentru că nu sunt inflamabile.
• Cutume sau chiar legi locale privind vestimentația. Atenție la siguranța în țări unde există riscuri de violență sexuală: nu mergeți singuri dacă există riscuri sau nu mergeți deloc!

PREGĂTIREA CĂLĂTORIEI. LA CE SĂ ATRAGEȚI ATENȚIA:

• Ce fel de deplasare vom avea? În grup sau pe cont propriu? Reguli generale specifice fiecărei situații.
• Cum ne pregătim pentru o deplasare. Traseu (avion, terestru, rute ale forțelor în conflict, ale contrabandiștilor), cazare, transport intern, producător și/sau translator local, echipamente (vestă, cască, mască de gaze).
• Comunicare – Internet, telefonie locală fizică, rețele mobile, telefoane prin satelit. 
• Pe ce resurse financiare contăm? Monedă străină, cărți de credit, transferuri bancare, ce este interzis să introduceți în țară (alcool, alimente, materiale tipărite sau digitale etc.).

 IDENTIFICAREA PĂRȚILOR AFLATE ÎN CONFLICT. CE SĂ AFLAȚI:

• Părțile în conflict, cum și unde operează ele, elemente de identificare a acestora, cum arată, ce fel de echipamente au etc.
• Armata: puncte de pază și obiective militare, efective, operațiuni în desfășurare, numele unităților sau ale militarilor/ofițerilor ori genul de unitate, forțele speciale.
• Cenzura militară. Armatele au dreptul să facă asta și acest drept poate include verificarea informației.
• Atenție la fapte care pot periclita siguranța militarilor sau a operațiunilor. Cenzorul militar nu vă poate spune ce sau cum să scrieți. Verificați să nu publicați informații confidențiale. Nu publicați ceea ce îi convine armatei, doar ca să arate bine.

MĂSURI DE SIGURANȚĂ ÎN TEREN

• Elaborați un plan despre ce poate merge rău și cum ieșiți din situație în așa caz. La cine puteți apela? Consulat/ambasadă, organizații internaționale, ONG-uri ocale, colegi din presă, organizații/persoane specializate în asistență legală, aspecte privind asigurarea de viață sau de sănătate, grupa de sânge, istoricul medical.
• Reprezentanții media tind să se cazeze în același loc – la hotel. Eu de exemplu, în Kiev, aș afla unde stau colegii de la CNN, pentru că pe ei nu îi bombardează nimeni. În plus, e un prilej bun de comunicare cu colegii. De asemenea, se poate afla numărul de contact al unui reprezentant înalt din acest stat sau al unei alte surse relevante. Ați mai putea apela la ajutorul lor în cazul în care vi se descarcă o baterie sau alte situații neprevăzute.
• Tot ceea ce scrieți/spuneți poate fi folosit împotriva voastră! De altfel, este bine să aveți și conturi separate de comunicare pentru perioada în care vă aflați în astfel de zone, precum și telefoane curate/securizate.
• Niciodată nu purtați toți banii la voi! Nu uitați de regula celor 100 de dolari care vă pot scoate din încurcături. Comunicați-vă planurile redacției.
• E nevoie să cunoașteți noțiuni de bază de prim ajutor, orientare în teren, balistică.
• Credeți în intuiție.