Raport // Starea presei din România: finanțare netransparentă, hărțuiri, deprofesionalizare și oboseală

Încrederea publicului român în presă a picat în România de la 80% în anii ’90, la 32% în 2023 – cel mai scăzut nivel de încredere de până acum. Între timp, presa românească trăiește două realități. O parte o duce foarte bine din banii publici, fie că vin de la partidele politice sau din contracte de publicitate alocate de instituții publice. O altă parte depune eforturi să atragă donaţii, granturi sau contracte de publicitate comercială. Între provocări se numără și blocarea informaţiilor de interes public, şi procesele de intimidare de tip SLAPP. Concluziile sunt parte din raportul „Starea mass-media din România în pragul anului super-electoral 2024”, realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent din România. 

„Anul 2024 a găsit presa din România într-una dintre cele mai grele perioade ale ei. Ceea ce a început ca o aparentă formă de susţinere a instituţiilor media în 2021 – oferirea de către Guvern de bani publici pentru campanii de informare privind măsurile sanitare din pandemie – s-a transformat, prin creşterea sumelor primite netransparent de la partide, într-o vulnerabilitate sistemică care distruge presa din interior”, scrie în raport directoarea executivă a CJI România, Cristina Lupu.

Raportul relevă că, în 2023, partidele politice românești au cheltuit 24,5 milioane de euro din subvenția publică acordată partidelor parlamentare pentru categoria presă și propagandă, dublul bugetului cheltuit în 2021 pentru aceeași linie. Dar nu este clar cum au fost cheltuiţi acești bani, pentru că partidele refuză să facă publice aceste cheltuieli şi, aşa cum au arătat materialele documentate de jurnalişti, milioane de euro ajung netransparent către site-uri, pentru conţinut ce nu apare marcat ca fiind publicitate.

Pe lângă finanţarea netransparentă a presei, jurnaliştii din România se confruntă din ce în ce mai des şi cu hărţuiri publice, denigrări şi cu un şir lung de procese care le consumă timpul, banii şi adaugă presiune suplimentară pe redacţii.

Raportul și interviurile cu jurnaliștii, care se conțin în acesta, arată că profesia e dominată de oboseală, lipsa de resurse financiare independente de constrângeri politice sau economice, blocarea informațiilor de interes public, acapararea presei mainstream de către politic sau comercial, dependența de rețelele sociale și modul în care s-a transformat consumul nostru de informații, hărțuirea, procesele și disprețul pentru protejarea jurnaliștilor. 

O trăsătură semnalată de intervievații din raport e că mass-media din România abundă de comunicate de presă transcrise pe post de știri, fără context și fără întrebări din partea jurnaliștilor. În plus, în goana după trafic, cu jurnaliști puțini, care trebuie să acopere domenii diverse, știrile sunt, de multe ori, simple prezentări ale unor fapte sau declarații, fără context care să le explice cetățenilor cum le afectează viața informația respectivă. 

La asta se adaugă și fenomenul deprofesionalizării. „S-au închis redacții, mulți jurnaliști cu experiență au părăsit profesia, specializările pe domenii nu prea mai există, iar oamenii tineri își găsesc rar locul în redacții. Redactorii-șefi spun că aceștia sunt slab pregătiți, nedispuși să facă efortul pe care jurnalismul îl presupune și că cer salarii imposibil de găsit în presă, cel puțin la nivelul lor de experiență. Cei tineri zic că își doresc salarii care să le permită să supraviețuiască, dar mai ales joburi care să le aducă satisfacția meseriei, și nu ideea că sunt variante umane de ChatGPT”, se arată în raport. 

„Sunt încă mulți jurnaliști buni în România, care își fac meseria cu respect pentru oamenii pe care îi informează și cu pasiune pentru jurnalism. Sunt mai greu de văzut, da, mai ales pentru că răul e mereu mai vizibil decât binele. Și mai bine organizat. Însă, plătind pentru conținut, reacționând atunci când jurnaliștii sunt atacați și hărțuiți, sancționând politicienii care folosesc presa ca instrument de manipulare, ne putem asigura că vor continua să existe insule de supraviețuire a jurnalismului, din care, cu optimism, să se dezvolte apoi o industrie media care să funcționeze cu misiunea (și arsenalul) celei de-a patra puteri dintr-o democrație”, concluzionează Cristina Lupu în raport.