Raport: Dezinformarea, definită imperfect în legislația audiovizuală. Ion Bunduchi: Definițiile juridice ideale sunt o excepție

Definiția dezinformării din Codul serviciilor media audiovizuale ar trebui revizuită, sugerează un raport al organizației Freedom House în colaborare cu experta în legislație și politici media Deirdre Kevin. Se întâmplă la un an de când definiția a fost deja schimbată o dată. Potrivit specialistei, aceasta ar fi prea largă, iar legislația autohtonă ar trebui să stipuleze și ce nu reprezintă dezinformare. Contactat de Media Azi, directorul executiv al Asociației Presei Electronice (APEL), Ion Bunduchi, spune că definirea mai reușită a dezinformării va avea loc pe măsură ce vom înțelege mai bine fenomenul în sine. 

CONCLUZIILE RAPORTULUI FREEDOM HOUSE

În prezent, dezinformarea e definită drept „răspândire intenționată, pe orice cale, în spațiul public, a informațiilor al căror caracter fals sau înșelător poate fi verificat și care sunt de natură să dăuneze securității naționale”. 

Actuala definiție a intrat în vigoare în august 2023. La jumătate de an distanță, un raport întocmit pentru Freedom House enumeră o serie de lacune în legislația audiovizuală moldovenească, inclusiv la capitolul dezinformare. De exemplu, Deirde Kevin susține că definiția actuală ar fi prea largă, iar amenzile – disproporționat de mari. 

În studiu, ea susține că legislația autohtonă are nevoie de definiții clare, care să facă distincție între:

• dezinformare, care este intenționată și reprezintă o amenințare la adresa integrității statului sau a securității publice;
• alte forme de „dezinformare”, care pot fi dăunătoare, dar care trebuie abordate prin modalitățile recomandate de organizațiile internaționale;
• „informarea corectă” – definiția dezinformării trebuie revizuită astfel încât să stipuleze foarte clar ce nu este „dezinformare” în temeiul acestei legi.

ÎN CĂUTAREA DEFINIȚIEI PERFECTE

Directorul executiv APEL, Ion Bunduchi, atrage atenția că „astăzi nu există o definiție juridică universal valabilă” a dezinformării, deci „mai trebuie căutată”. „Căutarea va fi anevoioasă, mai ales pentru că avem de-a face cu o noțiune ca dezinformarea, pe care nimeni nu o poate pipăi, dar care poate întoarce o societate și o lume cu susul în jos. Evident, până a încerca să contracarăm dezinformarea, e nevoie să înțelegem cum arată lighioana asta, că nu poți găsi ceea ce nu știi cum arată. Or, tocmai din momentul acesta încep problemele”, spune Bunduchi.

Expertul media consideră că am putea împrumuta definiția agreată de UE, însă e de părere că acest fapt nu va aduce o schimbare palpabilă. „Definițiile juridice ideale sunt mai degrabă excepție decât regulă. Pe de altă parte, să observăm, că și-n definiția UE prejudiciul public cuprinde amenințări aduse proceselor democratice. Și aici încrețim fruntea: Ce înseamnă procese democratice? Există, cumva, o listă exhaustivă a acestor procese? Manipularea informațională a electoratului înseamnă, oare, amenințare adusă vreunui proces democratic? Altfel spus, și sintagma amenințări aduse proceselor democratice poate fi interpretată și mai larg, decât informațiile care pot dăuna securității  naționale. La fel e și cu bunurile publice: pe lângă sănătate, securitate și mediu mai sunt și altele sau lista este completă? Deci, ideea de reținut din studiu ar fi să continuăm să șlefuim definiția juridică pe măsură ce vom înțelege mai bine dezinformarea, dar și alte definiții la care se referă studiul. Preluarea mecanică a unor definiții de noțiuni pe care nu le pricepem suficient nu adaugă valențe practice legislației”, afirmă Ion Bunduchi. 

De cealaltă parte, președinta comisiei parlamentare pentru mass-media, Liliana Nicolaescu-Onofrei, susține că definiția actuală „este lucrativă și se pot lua decizii cu privire la amenzi”. 

„În forma sa actuală, definiția permite analiza anumitor aspecte ce pot fi probate și examinate. Definiția nouă permite să se vadă foarte clar dacă a fost sau nu intenție (n.r. – de a dezinforma) și dacă informația periclitează sau nu securitatea statului. Se poate vedea foarte clar și argumentat”, crede deputata.

AMENZILE PENTRU DEZINFORMARE

Acum trei luni, Consiliul Audiovizualului (CA), în urma unui control, a atestat un șir de falsuri și narațiuni toxice și, în premieră, a amendat cu 60.000 de lei furnizorul public regional din Găgăuzia, Gagauziya Radio Televizionu (GRT), pentru dezinformare. 

În prezent, legislația prevede amenzi ce variază între 40.000 și 100.000 de lei pentru posturile care difuzează conținuturi calificate drept dezinformare, precum și posibilitatea suspendării licenței de emisie pe o perioadă de cel mult 7 zile, cu condiția aplicării anterioare a amenzilor, în mod gradual. 

Între timp, acum o lună, GRT a acționat decizia de sancționare în judecată. Ion Bunduchi crede că CA a luat o decizie corectă, însă finalitatea procesului e o necunoscută. „După mine, CA a procedat ca la carte și cu maximă precauție. A fost o decizie nu pentru că membrilor CA li s-a părut ceva, ci pentru că au fost puse pe masă analiza și argumentele ce au condus la o concluzie univocă. Eu nu risc să ghicesc cu ce s-ar încheia un eventual proces de judecată, mai ales având în vedere lipsa precedentelor, noutatea fenomenului și insuficiența obiectivă a abilităților în a cântări asemenea cazuri”, potrivit lui. 

Deirde Kevin subliniază în studiu că amenzile pentru dezinformare ar fi prea mari și similare celor pentru difuzarea pornografiei infantile sau pentru propagarea urii rasiale sau xenofobiei. 

Ion Bunduchi, la rândul său, crede că sancțiunile în acest caz trebuie să fie „descurajator de mari, asemănătoare celor pentru conținuturi ilegale”. „Dacă dezinformarea este cea pe care eu o înțeleg, atunci prejudiciile posibile ar putea concura cu cele provocate de pornografia infantilă, ura rasială sau chemările la acte teroriste. Până la urmă, poate nici nu este esențială mărimea amenzii, pentru că întotdeauna există alegerea: să încalci sau să respecți legea”, susține Bunduchi.