De ce jurnaliștii ajung rar în casele victimelor violenței?

În Republica Moldova, una din trei femei s-a confruntat cu violența, iar mediatizarea corectă a problemei ar putea contribui la prevenirea și eliminarea acestui fenomen din societate, susțin reprezentanți ai UN Women. Pe de altă parte, unii jurnaliști admit că subiectul nu este reflectat în măsura în care ar trebui de către presă, invocând un șir de probleme. Subiectul a fost discutat în preajma campaniei cu genericul „16 zile de activism pentru eliminarea violenței împotriva femeilor și fetelor”, care va avea loc în perioada 25 noiembrie – 10 decembrie 2022.

„Ceea ce ne-a demonstrat pandemia de Covid-19 este că violența sporește atunci când trecem printr-o criză. Pentru a schimba modul de viață și impactul acestei probleme asupra societății, trebuie să ne gândim cum să dezvoltăm măsuri de prevenire, monitorizare, dar și de urmărire penală lansate împotriva agresorilor. Trebuie să vorbim mai mult despre cum reflectăm aceste cazuri de violență pentru ca să putem analiza la nivel regional și local tendințele pe care le adoptă acest fenomen”, a declarat Dominika Stojanoska, reprezentanta UN Women în Republica Moldova, în cadrul evenimentului „Rolul mass-media în prevenirea violenței împotriva femeilor și fetelor”, organizat la 18 noiembrie de UN Women și UNICEF în parteneriat cu Asociația Presei Independente.

Cât de prezent este însă subiectul violenței împotriva femeilor și fetelor în presa din Republica Moldova? „A spus Dominica Stojanosca că violența femeilor încalcă cel mai frecvent drepturile femeii în Republica Moldova. Dacă e așa, atunci ar trebui să fie un subiect de prima pagină în publicațiile noastre. (…) Dar câți dintre noi ajung în satele noastre, în casele unde o femeie este bătută, sau chiar este omorâtă?”, s-a întrebat Alina Radu, directoarea Ziarului de Gardă, referindu-se în context la problema „copy-paste” a jurnalismului din Republica Moldova, dar și la insuficiența de resurse umane cu care se confruntă redacțiile.

Ea a menționat că materialele grele, iar investigațiile despre violență fac parte din această categorie, nu sunt preferate de cititori și acumulează un număr redus de aprecieri și vizualizări pe rețelele sociale. Mai mult, autorii acestor materiale riscă să fie hărțuiți online de către agresori, concluzionând că „trebuie să muncim cu agresorii, mai mult decât cu victimele”.

Un alt jurnalist, Sergiu Niculiță de la TV8, a recunoscut că subiectele despre violență sunt greu de realizat din câteva motive: nu toți reporterii sunt psihologi, iar cu victima trebuie să vorbești în așa fel încât să nu-i dăunezi; nu trebuie să justifici agresorul, dar un începător poate pune greșit accentele, încât agresorul să pară victimă; trebuie să ai mereu grijă de prezumția nevinovăției. „Există restricții, recomandări, cu care nu aș fi de acord. De exemplu, nu ai dreptul ca într-un video să arăți fața victimei. Dar dacă operezi numai cu date statistice și nu umanizezi, nu dai nume, poze, știrea nu va avea impact”, a spus Sergiu Niculiță.

Jurnalista Ludmila Barbu, de la Moldova 1, a punctat că violența este o problemă socială și nu doar presa trebuie să se preocupe de aceasta, ci și instituțiile statului. În context, ea a amintit despre faptul că o parte din deputați nu au votat pentru ratificarea Convenției de la Istanbul, prin care autoritățile Republicii Moldova s-au angajat ca violenţa împotriva femeilor să fie pedepsită în mod corespunzător. Documentul, care a intrat în vigoare în mai 2022, a fost adoptat cu 54 de voturi. „Ceilalți deputați, care nu au votat, ce opinii au? (…) Cel puțin în campaniile electorale să le punem așa întrebări”, a spus ea. 

Jurnaliștii care abordează subiectul violenței pot consulta Ghidul „Abordarea în presă a violenței în baza de gen și a violenței împotriva copiilor”.