Provocările trecerii la televiziunea digitală în regiuni: costuri usturătoare și cetățeni privați de informație

Renata Lupăcescu, 

redactoră-șefă, televiziunea regională Studio-L din Căușeni

Începând cu luna ianuarie a acestui an, televiziunea în Republica Moldova s-a schimbat radical trecând la cea în format digital. Schimbarea a însemnat însă că antenele clasice, folosite de cei mai mulți moldoveni care nu utilizau o conexiune prin cablu sau satelit, au devenit inutile, iar televizoarele multora dintre ei n-au mai fost capabile să recepționeze posturile TV. 

Trecerea definitivă a avut loc în luna mai, atunci când moldovenii au rămas fără semnal, fiind puși în situația să achiziționeze dispozitive potrivite pentru recepția semnalului digital – fie să înlocuiască televizoarele cu modele noi, capabile să recepționeze în mod autonom emisiuni digitale, fie să instaleze receptoare externe (decodificatoare) la televizoarele existente.

Mulți cetățeni din regiunile țării, pe lângă faptul că au fost impuși să suporte cheltuieli suplimentare, s-au pomenit în dificultate pentru că nu sunt familiarizați cu noile tehnologii (mai ales cei în vârstă): utilizarea unui televizor de ultimă generație necesită o schimbare a obiceiurilor stabilite de ani de zile, iar folosirea unui decodor implică, de asemenea, o telecomandă suplimentară.

Costuri usturătoare pentru radiodifuzori

Pe lângă cele invocate mai sus, trebuie să remarc și faptul că presiunea financiară nu stă exclusiv pe telespectatori, ci și pe furnizorii de servicii media.  Mă refer la înlocuirea sistemelor de transmisie și repetare a semnalului, odată ce antenele care recepționează semnalul analogic nu pot fi utilizate și pentru cel digital, precum și la costul „chiriei” frecvenței necesare, atribuite în urma unei licitații. Suma necesară pentru prezența în multiplexul național constituie circa 6.000 de euro lunar, fără a fi subvenționat de către stat – una exagerată, pe care televiziunile regionale din R. Moldova nu și-o pot permite.

Totodată, turnurile de transmisie construite de noi pentru distribuirea semnalului analogic, în care s-au investit milioane de lei, au rămas astăzi „schelete” pe dealuri, care nu mai pot fi utilizate și trebuie demontate. Tot echipamentul de producere și distribuire a conținutului editorial necesită a fi modernizat, formatele vechi nemaifiind valabile în cazul digitalului.

Situație ce limitează dreptul la informare

Trecerea definitivă de la televiziunea analogică la cea digitală a pus în impas radiodifuzorii mici și a lăsat cetățenii din unele regiuni ale țării fără surse regionale de informare, fiind încălcat astfel dreptul la informare și libertatea cuvântului într-o perioadă de criză regională fără precedent. 

Odată cu încetarea difuzării TV în format analog, toate televiziunile locale sau regionale mici au dispărut din casele telespectatorilor. În aceste condiții, populația este cea care pierde. Încălcarea dreptului la informare a cetățenilor prin reforme implementate deficitar, care omoară presa independentă este o problema gravă.  

Încă din ianuarie, noi, radiodifuzorii locali care activăm în diferite raioane ale țării, ne-am pomenit cu reprezentanții statului la ușă. Ni s-au ridicat licențele de emisie în televiziunea analogică, lăsând peste noapte cei peste 150.000 de telespectatori din raioanele Căușeni și Ștefan Vodă fără o sursă alterantivă de informare, adică fără cel mai important canal de distribuție – eterul. Efectele acestei schimbări limitează numărul vocilor din spațiul public, un lucru periculos pentru democrație.

Solicitările către guvernanți și soluții

În context, cerem Guvernului să introducă măsuri care să contribuie la crearea unui mediu în care presa liberă să se poată dezvolta, iar dreptul la informare al cetățenilor să fie respectat. Deși Republica Moldova urma să treacă la televiziunea digitală terestră încă în anul 2015, iar termenul a fost amânat de câteva ori, în toți cei 7 ani statul nu a venit cu o alternativă nici pentru radiodifuzorii locali mici, nici pentru cetățenii săi din regiuni, care s-au obișnuit cu știrile locale la care astăzi nu mai au acces. 

Cred că Guvernul Republicii Moldova ar trebui să vină cu măsuri de subvenționare a costurilor enorme ce ni se impun sau să contribuie într-un fel ori altul la reducerea acestora. Totodată, statul ar putea pune la dispoziție un singur canal în multiplexul național pentru toate televiziunile regionale mici care au mai rămas prin raioane, un canal pe care să-l împărțim pe regiuni. Astfel de măsuri ne-ar permite să investim în echipamentele necesare procesului de trecere de la televiziunea analogică la cea digitală, iar cetățenii ar fi repuși în drepturi, oferindu-li-se în același timp ceea ce li s-a luat – canalele regionale de distribuție.

Tranziţia de la televiziunea analogică terestră la cea digitală terestră este un proces foarte important pentru dezvoltarea viitoare a serviciilor aferente comunicaţiilor electronice, doar că acest lucru nu trebuie făcut prin tăiere de capete și prin crearea condițiilor discriminatorii față de o bună parte din cetățeni, în condițiile unei crize informaționale atât de mari cu care se confruntă astăzi Republica Moldova. 

Cred că noi, cei care reprezentăm vocea cetățenilor din regiunile țării, cei care am stat la baza creării statului de drept al Republicii Moldova, cei care la începutul anilor ’90 am format Consiliul Audiovizualului, cei care am stat ca un scut de-a lungul mai multor decenii în calea dezinformării cetățenilor din regiuni merităm astăzi să fim auziți de guvernanți, iar oamenilor să li se ofere înapoi ceea ce statul le-a luat fără să-i întrebe – canalul de distribuție prin aer, așa ca informația să ajungă din nou în cât mai multe case din regiunile Republici Moldova.