Transparența este infrastructura democrației. Lecțiile învățate din rolul de purtător de cuvânt în ultimii 5 ani

Daniel Vodă

fost purtător de cuvânt al Guvernului Republicii Moldova

La finalul mandatului meu de purtător de cuvânt al Guvernului, am privit cu atenție în urmă, la anii petrecuți în comunicarea publică atât la Ministerul Afacerilor Externe, cât și la Guvern și la cât de important este ca statul, actorii politici, societatea civilă și presa să lucreze, fiecare din rolul său, pentru informarea corectă a cetățenilor. 

Comunicarea publică nu este o anexă a actului de guvernare. Este parte din el. O democrație funcționează doar atunci când oamenii înțeleg ce fac instituțiile statului, de ce iau anumite decizii politicienii de la guvernare sau din opoziție și care sunt efectele acestora asupra vieții lor. Iar pentru a ajunge la oameni, instituțiile și politicienii au nevoie să fie înțeleși de jurnaliști. Presa nu este prieten, dar nici dușman. Este podul de legătură în comunicarea cu oamenii.

Rolul purtătorului de cuvânt: între presiune, claritate și responsabilitate

Munca unui purtător de cuvânt, a unui funcționar responsabil de presă sau comunicator înseamnă explicații, transparență și asumare. Înseamnă să vorbești clar chiar și atunci când subiectul este complicat și să răspunzi și atunci când întrebarea este incomodă. Cei care lucrează în comunicarea publică știu bine un adevăr simplu: o informație greșită poate crea panică sau neîncredere; o informație corectă, oferită la timp, poate preveni o criză. 

Experiența mea din diplomație și MAE m-a învățat să cântăresc cuvintele. Experiența de la Guvern m-a învățat viteza, munca sub presiune și așteptările publice. Dar nu am transmis niciodată lucruri care nu erau adevărate și întotdeauna am reieșit din respect față de presă și oamenii care erau destinatari ai mesajului de interes public. Transparența nu înseamnă să spui tot, ci să nu ascunzi ceea ce este relevant pentru oameni.

Presa – oglinda, filtrul și, uneori, frâna necesară

Jurnaliștii au propriile lor priorități și asta face parte din procesul firesc al unei democrații: exclusivitate, emoție transmisă prin titlu, investigație. Un oficial are alte priorități: liniște, control, predictibilitate. Între aceste două logici se află rolul unei comunicări publice eficiente. Dacă acest „conflict” este perceput într-un cadru negativ, acesta va genera frustrare pentru ambele părți. Încadrarea pozitivă și înțelegerea acestui fenomen construiește încrederea. De aceea, transparența este obligatorie, nu opțională. 

Uneori, comunicarea publică poate fi încetinită nu de lipsa informației, ci de întârzierile de decizie care fac imposibilă transmiterea rapidă a unui mesaj prompt, dar și a factorilor obiectivi: analiza și verificarea suplimentară a datelor de context. Comunicarea nu rezolvă o decizie slabă, dar poate salva o decizie bună explicată prost. O guvernare responsabilă pornește de la înțelegerea acestui proces la nivelul tuturor decidenților de la președintele țării, prim-ministrul, președintele Parlamentului, până la miniștri, deputați, șefi de instituții, primari sau consilieri locali. 

Un alt exemplu simplu din experiență: oamenii reacționează mai calm când înțeleg motivul unei decizii, nu doar rezultatul ei.

În condițiile unei democrații, statul trebuie să accepte și să respecte rolul presei ca actor critic, incisiv, cu un alt punct de vedere conturat în timp de către audiențele cărora li se adresează. Iar presa trebuie să înțeleagă că, fără informații corecte și complete, un cod deontologic asumat nu poate servi interesul public.

O practică care ar ajuta ambele părți este predictibilitatea: anunțuri clare, mesaje simple, calendar de comunicare, disponibilitate pentru întrebări, lista de contacte actualizate. Când jurnalistul știe la ce să se aștepte, tensiunile dispar. La fel de esențială este înțelegerea formatelor: televiziunea funcționează pe bază de imagini și presiunea timpului, la radio este nevoie de voce, iar ziarele sau presa din online au nevoie de texte clare și la subiect.

Comunicarea modernă: mix de canale, nu dependență de un singur mediu

Fragmentarea mediatică a schimbat modul în care publicul consumă informația. Televiziunea rămâne relevantă pentru grupuri largi. Radioul și presa scrisă creează context, discuții, dezbateri. Online-ul aduce viteză și acces, dar nu poate suplini nevoia de profunzime. Comunicarea modernă are nevoie de un mix de canale, adaptat fiecărui public. Oamenii nu se informează la fel, nu au aceleași obiceiuri și nu urmăresc aceleași platforme. De aceea, comunicarea guvernamentală trebuie să fie prezentă peste tot, dar coerentă și constantă.

O completare utilă pentru practicieni:

– Stabiliți mesajul unic înainte de a-l distribui pe canale diferite. Aceeași idee poate fi transmisă în moduri diferite, dar nu trebuie niciodată să se contrazică;

– Evitați jargonul și explicați termenii tehnici în limbaj simplu;

 – Porniți de la logica simplă: dacă familia voastră înțelege mesajul, atunci vor înțelege și alte sute de mii de familii din Moldova.

Combaterea dezinformării prin explicații

Anulată de zgomotul informațional, și cea mai bună decizie publică poate fi reinterpretată. Dezinformarea funcționează prin emoție, iar statul trebuie să răspundă prin fapte și explicații. Prin vorbitori instruiți care să transmită credibilitate și să fie acceptați de audiențe diverse. Din experiența mea, într-o criză, lipsa unui vorbitor credibil e mai periculoasă decât însăși criza.

Reacția rapidă și asumată este esențială. Să nu credeți unor prezentări voluminoase de analiză a unui fenomen, efectuate la o săptămână distanță, dacă la momentul potrivit persoanele responsabile nu au acționat sau au pasat responsabilitatea pe altcineva. Un fals combătut peste 24 de ore nu mai este desființat, ci amplificat. Folosiți grafice, exemple, comparații – oamenii înțeleg vizual, nu doar teoretic. 

În era inteligenței artificiale și a deepfake-urilor, comunicarea publică trebuie să fie atractivă, pentru că falsurile nu mai vin din umbră, generate de oameni, ci din tehnologie.

Una din cele mai eficiente practici de la Guvern, construită cu sprijinul partenerilor europeni și americani, a fost capacitarea instituției cu o echipă dedicată care să includă designeri, specialiști fotografi și videografi care să creeze conținut în formate ajustate pentru varietatea de platforme existente. 

Lecții generale pentru cei care lucrează cu publicul

Din acești ani rămân câteva principii care pot ghida orice profesionist în comunicare sau jurnalism:

– Simplitatea este semn de respect față de public;

– Predictibilitatea construiește încredere;

– Deschiderea reduce crizele;

– Claritatea reduce interpretările;

– Limba este un mijloc de a ne face înțeleși peste tot în propria țară; Inclusiv limba rusă, acolo unde este vorbită la nivel local;

– Onestitatea păstrează credibilitatea.

Comunicarea publică nu este doar un exercițiu de imagine, ci o responsabilitate. Oamenii au dreptul să știe. Iar noi, cei din instituții, avem obligația să oferim informații corecte, complete și la timp în condițiile legii sau mai devreme. În esență, avem o misiune comună – informarea cetățenilor. Comunicarea autorităților nu este munca unui om, politician sau instituții; este lucrarea unei întregi administrații care trebuie să înțeleagă valoarea transparenței.

În drumul spre Uniunea Europeană ne asumăm standarde europene și în felul în care comunicăm. Transparența este infrastructură democratică a acestui proces. Rămân convins că o Moldovă europeană începe cu un stat care spune lucrurilor pe nume, dezvoltă gândirea critică și cu o presă care întreabă și primește răspunsuri. Iar asta, până la urmă, este esența interesului public și esența apartenenței noastre la Europa.

Comentariul a fost elaborat în cadrul proiectului „Presă rezilientă, alegători informați: protejarea alegerilor din Moldova împotriva dezinformării”, susținut financiar de Ambasada Regatului Țărilor de Jos în Moldova. Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă neapărat poziția donatorului.