Monica Vazquez, UNHCR Moldova: „Un refugiat este mai mult decât o sursă de informații. Să-l vedem ca pe un partener atunci când îi spunem povestea”

Criza refugiaților din Ucraina, declanșată în urma invaziei Federației Ruse în statul vecin, continuă să aibă impact asupra Republicii Moldova, chiar dacă nu mai generează „știri răsunătoare”. Astfel, presa ar trebui să relateze în continuare subiecte ce vizează integrarea lor în societate, consideră Monica Vazquez, ofițeră pentru relațiile externe în cadrul Agenției ONU pentru Refugiați (UNHCR) din Moldova. Într-un interviu pentru Media Azi, responsabila de comunicarea și relațiile publice ale organizației analizează răspunsul mass-mediei din Moldova la această criză și vorbește despre reguli de care ar trebui să țină cont jurnaliștii atunci când abordează refugiații în calitate de surse.  

Media Azi: A trecut un an și jumătate de la invazia pe scară largă a armatei Federației Ruse în Ucraina și de la începutul crizei refugiaților în întreaga Europă și în special în Moldova, ca țară vecină. Cum vedeți răspunsul pe care mass-media locală l-a avut începând de la primul val de refugiați și până astăzi?

Monica Vazquez: Cred că, în general, mass-media din Moldova a fost foarte receptivă și a asigurat o acoperire extinsă situației refugiaților. De asemenea știu – iar asta am auzit-o de la jurnaliști înșiși – că acesta a fost un subiect nou, o problemă nouă pentru care nu exista multă experiență. Deci, poate că aceste aspecte tehnice legate de limbaj, reflectarea subiectului dislocării și a refugiaților au reprezentat teme noi pentru țară în ansamblu și pentru presă, în particular. Cred că aici am avut un gol, iar acest lucru s-a resimțit și în multe dintre poveștile refugiaților apărute în presă. Mecanismele UNHCR necesită uneori o cunoaștere profundă a detaliilor tehnice, a limbajului pe care îl folosim, este foarte specific. Deci, sunt sigură că mulți jurnaliști și mass-media în general s-au confruntat la început cu o neînțelegere a limbajului și a activităților noastre, ca instituție.

Care au fost cele mai evidente erori făcute de presă în acest sens?

Pentru mine reprezintă un semnal de alarmă, pe care trebuie să-l recunoaștem, faptul că mass-media preia zvonuri, promovând astfel dezinformarea sau informațiile eronate. Criza refugiaților este un subiect foarte sensibil, iar jurnaliștii trebuie să fie foarte atenți și să se asigure că se bazează pe sursele primare, colectând informații veridice înainte de a le publica. Multe dintre poveștile despre refugiați se bazează pe zvonuri, nu întotdeauna putem verifica dacă sunt adevărate sau nu, prin urmare, chiar dacă este o informație foarte puternică din punct de vedere al impactului, jurnalistul trebuie să o echilibreze. Atunci când publică o anumită poveste, chiar dacă este confirmată ca fiind adevărată, un jurnalist trebuie să se întrebe cum va afecta comunitatea, organizațiile implicate și refugiații înșiși. Dacă la un moment dat se simte nesigură cu privire la aceste răspunsuri, presa poate întotdeauna să găsească sprijin și îndrumări aici, la UNHCR Moldova.

Din perspectiva dumneavoastră, există vreo problemă majoră legată de refugiați care trebuie abordată în mass-media din Republica Moldova acum, odată ce punctul culminant al crizei a fost depășit? Care ar trebui să fie preocupările principale ale unui jurnalist în prezent la acest subiect?

Da, partea acută a crizei refugiaților este depășită, intrăm într-o nouă etapă, cea în care ne ocupăm de integrarea lor în societate, asigurându-ne că pot avea un loc de muncă și o locuință, ambele permanente. Am senzația că presei îi scapă aceste aspecte. Înțeleg că nu mai este vorba de știri răsunătoare, dar cred că este important să nu pierdem din vedere ceea ce se întâmplă și mai ales ceea ce le mai este necesar refugiaților. Aceste lucruri au un impact asupra Moldovei în ansamblu, deci, cred că este important să continuăm să lucrăm împreună și să abordăm aceste tematici în presă, în timp real.

Care sunt principalele referințe profesionale pe care un jurnalist ar trebui să le aibă în vedere atunci când scrie despre refugiați?

Este diferit atunci când vorbim despre subiect față de atunci când vorbim despre oamenii implicați. Există multe aspecte de luat în considerare atunci când lucrăm cu refugiați și, în general, cu persoane vulnerabile. Uneori, efectul violenței pe care o trăiesc când fug din țara lor nu este vizibil pentru jurnaliști din prima, dar asta nu înseamnă că el nu există. Prin urmare, presa trebuie să fie foarte și foarte atentă. Bineînțeles că trebuie să respecte etica jurnalistică, care nu se pune în discuție, dar există un al doilea aspect sau nivel care poate fi foarte sensibil. Mă refer la faptul că jurnaliștii ar trebui să se asigure că nu retraumatizează sau revictimizează persoana, reproducând traumele prin care el/ea a trecut. Este important să spunem aceste povești și cred că suntem norocoși că refugiații le încredințează presei din Moldova și vocilor noastre. Este important să ținem cont de contextul global și să recunoaștem că cererea de azil este un drept uman și unul protejat. 

De asemenea, asigurați-vă că refugiații sunt mai mult decât o sursă de informații. Avem o primă regulă care, de fapt, vorbește pentru toate celelalte. Aceasta ne îndeamnă să vedem refugiatul ca pe un partener atunci când îi spunem povestea. Un refugiat poate fi sursă, dar și destinatarul informației. De asemenea, un refugiat poate fi persoana care scrie împreună cu jurnalistul, co-creează, prin urmare are dreptul să decidă cum dorește să-i fie prezentată istoria. Nu este un partener tăcut sau cineva de la care puteți doar să extrageți informații. Deci, de fapt, înseamnă să recunoașteți că interacționați cu un alt om, cu toate drepturile sale, capacitate de a lua decizii și de a împărtăși propria experiență, or aceasta le aparține. Această regulă le însumează pe toate celelalte, pentru că de aici se ajunge la lucruri precum asigurarea că materialul jurnalistic nu întărește niște stereotipuri. Fiecare refugiat vine cu propria sa poveste, chiar dacă pare că se confruntă cu aceleași probleme. Un jurnalist ar trebui să se concentreze pe poveste și nu pe anumite caracteristici ale persoanei cu care vorbește. O altă regulă importantă pentru noi este asigurarea consimțământului, acesta ar trebui să fie unul informat. De asemenea, trebuie să aveți o minte deschisă. Chiar dacă ați ascultat povestea de multe ori și știți unde vă duce, totuși trebuie să abordați subiectul cu o minte deschisă pentru a împărtăși ceea ce ei cred că este relevant și nu doar ceea ce credeți dumneavoastră a fi util. Ca jurnalist care lucrează cu refugiați, este important să aveți empatie, dar să recunoașteți că nu ați trecut prin experiența refugiaților și nu înțelegeți cu adevărat cum e să pierzi totul, așa cum li s-a întâmplat ucrainenilor care și-au părăsit țara.

Există o modalitate de a face știrile despre refugiați atrăgătoare pentru public?

Ca ființe umane, în special acum, în era rețelelor sociale, împărtășim ceea ce ne face să ne simțim bine, nu-i așa? Împărtășim lucruri care sunt aliniate cu ideile noastre sau care au un impact asupra noastră. În ceea ce privește comunicarea, în esență, o persoană se conectează mai mult cu o informație care îi afectează viața de zi cu zi, deci, atunci când vorbim despre a face conținutul despre refugiați mai atractiv, cred că cheia este să ne asigurăm că abordarea este relevantă pentru public. Există multe aspecte ale răspunsului la criza și nevoile refugiaților, care au un impact pozitiv asupra Moldovei în ansamblu. Atunci când susținem un proiect pentru reabilitarea infrastructurii unui centru de înregistrare pentru refugiați, de exemplu. Da, poate acum este un centru de înregistrare, dar clădirea nu pleacă nicăieri, și sperând că războiul va lua sfârșit și oamenii se vor întoarce la viețile lor obișnuite, acest centru va deveni altceva util oamenilor din Moldova, iar în acest sens există multe exemple similare.

Ar trebui să existe mai mult conținut despre refugiați în presă? 

Este dificil de spus dacă există suficientă expunere sau nu, în ceea ce privește subiectul refugiaților, dar ceea ce aș dori să văd, de exemplu, ar fi mai multe articole mai cuprinzătoare despre ei. Acum, când avem mai mult timp și nu suntem într-o situație de urgență, jurnaliștii pot să se concentreze pe articole mai complexe, pentru a oferi mai multe informații, cu mai mult decât o singură sursă, astfel încât cititorii să poată obține o înțelegere mai bună a lucrurilor. Cred că acum media ar trebui să se concentreze mai degrabă pe calitate decât pe cantitate.

Pe măsură ce războiul se desfășoară, există întotdeauna șansa apariției unor noi valuri de refugiați care să caute siguranță în țara noastră. Există vreo modalitate pentru mass-media să se pregătească din timp? Care ar fi recomandările?

Nu există o modalitate de a fi pregătiți pentru o astfel de situație, așa cum am trăit-o după începerea războiului din Ucraina, dar întotdeauna este loc pentru învățare. Există proiecte, cum ar fi cel al UNESCO, care încearcă să dezvolte mai multe capabilități și să asigure mai multe instrumente pentru jurnaliști. În acest sens, puteți profita (în sensul bun) de ONU, mai ales acum că ne-am sporit prezența în țară. Fiecare dintre noi are multe lucruri utile de împărtășit și suntem mai mult decât dispuși să contirbuim la dezvoltarea acestor abilități. Sunt multe subiecte din care se poate învăța, în funcție de ficare dintre mandatele noastre, fie că este vorba despre copii, femei, despre violență domestică sau de gen, de exemplu. Dacă doriți să aflați mai multe despre limbajul incluziv, colegele de la UN Women, sunt sigură, sunt întotdeauna bucuroase să împărtășească un cadru mai larg privind referințele în protecția internațională. Deci, este mult loc pentru învățare și pregătire în raport cu provocările din viitor.