Cristina Durnea, juristă
Centrul pentru Jurnalism Independent
Scopul nu scuză, n-a scuzat și nici nu va scuza vreodată mijloacele, cel puțin în societățile democratice, existența și dezvoltarea cărora presupune, între altele, garantarea drepturilor fundamentale ale omului, respectarea procedurilor legale, promovarea pluralismului social, economic și politic, dar și garantarea libertății presei.
În debutul acestui text, simt nevoia să comunic cititorilor câteva precizări preliminare:
1. Cele scrise aici sunt construite pe argumente juridice ce rezultă din interpretarea normelor de drept, dar și a altor informații ce reprezintă emanația autorităților publice.
2. Dincolo de preferințele politice și mediatice împărtășite (de repulsia sau adorația față de exponenții diverselor tabere, unele dintre ele sub orice critică), cazurile de suspendare a licențelor de emisie a 12 posturi TV necesită a fi tratate imparțial și obiectiv sau chiar impersonal, dacă vreți.
3. Orice derapaj al autorităților de la principiile inerente democrației trebuie să fie urmat de reacții sănătoase din partea societății, în general, și din partea societății civile, în special. Teoria menajării „răului cel mai mic” perpetuează senzația generală de impunitate – bine înrădăcinată în Republica Moldova –, astfel cum poate fi văzut și simțit. Tăcerea alimentată de intoleranța față de posturile TV „păgubașe” nu este nici ea o soluție – a se vedea morala istorisirii de Niemöller.
Suspendarea. Actul II
La 30 octombrie, Comisia pentru Situații Excepționale (CSE) a dispus suspendarea licențelor de emisie a altor șase posturi de televiziune (Orizont TV, ITV, Prime TV, Publika TV, Canal 2 și Canal 3). Evenimentul s-a produs identic cu cel din 16 decembrie 2022, atunci când CSE s-a pronunțat asupra suspendării dreptului de admisie a altor șase televiziuni (Primul în Moldova, RTR Moldova, Accent TV, NTV Moldova, TV6, Orhei TV). Dispozițiile CSE au fost urmate de unele reacții publice, cei drept, cu un număr modest de semnatari, dar și care, deocamdată, par a fi lipsite de vreun fel de continuitate. În principal, autorii declarațiilor publice cer, ca și-n primul caz, să justifice clar ce a stat la baza deciziei de a interveni cu măsuri atât de intruzive.
Motivele suspendării, pe hârtie
Formal, suspendarea din 30 octombrie are la bază aceleași motive ca și cea din 16 decembrie 2022. Asta pentru că dispoziția recentă a CSE doar completează tabelul documentului din luna decembrie a anului trecut cu denumirile a încă șase televiziuni. Reamintesc că atunci CSE și-a argumentat dispoziția de suspendare a licenței furnizorilor de servicii media vizați prin prisma următoarele două teze distincte:
1. Câteva persoane fizice și/sau juridice supuse sancțiunilor internaționale exercită controlul asupra posturilor TV supuse restricției;
2. Consiliul Audiovizualului (CA) a monitorizat și a sancționat posturile TV pentru lipsa unei informări corecte în reflectarea evenimentelor naționale, dar și a războiului din Ucraina.
Motivele suspendării, din declarații
La briefingul din 30 octombrie, directorul Serviciului de Informații și Securitate (SIS), Alexandru Musteață anunțase propunerea expediată CSE privind suspendarea licențelor TV. Șeful SIS declara că instituția deține „informații operative, dar și probe că Federația Rusă influențează alegerile locale din 5 noiembrie și subminează procesul democratic”. Acest lucru s-ar fi întâmplat prin câteva metode, între care „campaniile de dezinformare bine puse la punct prin intermediul anumitor posturi TV, site-uri și rețele de socializare”.
Directorul SIS a mai declarat că posturile TV suspendate au comis „multiple încălcări ale legislației, constatate de către CA”, dar și „reprezintă un pericol la adresa securității informaționale”, conform „informației deținute de SIS”.
Câteva fărâme de explicații specifice din parte șefului SIS se referă la:
- Migrarea conținutului. Beneficiarii fictivi ai posturilor TV suspendate anul trecut au migrat conținutul în grila de emisie a televiziunilor suspendate recent (ex: TV6 și Primul în Moldova către Orizont TV și ITV).
- Acțiuni concertate. Pe parcursul ultimelor luni, „au fost fixate acțiuni concertate între gruparea criminală Șor și holdingul mediatic gestionat de gruparea Plahotniuc”. Ar fi existat eforturi constante de fortificare financiară, în special pe durata campaniei electorale, a posturilor de televiziune Prime și Publika TV.
- Bănuieli de finanțare obscură. Consiliul Audiovizualului (CA) ar fi sesizat SIS pentru că, după verificarea modului în care Orizont TV își respectă concepția generală a serviciului de programe, ar fi identificat „anumite circumstanțe de natură să trezească bănuieli rezonabile privind finanțarea postului din surse cu origine obscură”, dar și existența unor legături ale Orizont TV cu serviciile TV licența cărora a fost suspendată în 2022.
- Încălcări constatate de CA. Posturile TV vizate ar fi fost sancționate de CA, în multiple rânduri, pentru încălcarea legislației media audiovizuale.
Bilanțul contabil al sancțiunilor aplicate de CA
Pentru că „multiplele încălcări ale legislației, constatate de către CA” au constituit unul dintre argumentele invocate de către autorități pentru justificarea suspendării, este oportun să facem apel la câteva cifre „grăitoare”, care rezultă din deciziile emise de CA pe durata unui an.
În 2023, Orizont TV s-a ales cu 20 de sancțiuni aplicate de CA în baza a opt rapoarte de monitorizare. Din numărul total, șase sancțiuni au fost impuse pentru încălcarea art. 13 al Codului serviciilor media audiovizuale (CSMA), adică pentru neasigurarea informării corecte. 11 amenzi au fost aplicate la 8 septembrie pentru difuzarea publicității mascate, iar celelate trei pentru nerespectarea Concepției generale a serviciului media, pentru că postul TV nu a păstrat copia unui program și, respectiv, pentru că nu a uniformizat sunetul de difuzare.
Postul de televiziune ITV, pe durata unui an, nu a fost sancționat nici o dată pentru neasigurarea informării corecte. Furnizorul a acumulat doar cinci sancțiuni impuse pentru încălcarea propriei Concepții generale, pentru efectuarea neconformă a modificărilor în documentele și în datele despre acționari, pentru difuzarea unui program susceptibil de a afecta negativ minorii, pentru neuniformizarea sunetului, dar și pentru nerespectarea normelor ortografice ale limbii române în cadrul unui program.
Prime, din totalul de șase încălcări constatate de CA pe durata unui an, a fost avertizat public în trei cazuri: pentru difuzarea unui program fără mențiunea „în reluare”, pentru difuzarea unui program fără respectarea cerințelor de protecție a minorilor, dar și pentru admiterea difuzării unui mesaj discriminator în cadrul unui program. În celelalte trei cazuri, două amenzi au fost aplicate pentru insuficiența produsului local difuzat, iar o amendă i-a fost impusă postului pentru că a reflectat campania electorală fără să notifice CA.
Pe durata unui an, Publika TV s-a ales cu patru sancțiuni în legătură cu insuficiența produsului local, dar și nerespectarea cerințelor de difuzare a produsului respectiv. Totodată, într-un singur caz, postului TV i-a fost impusă o amendă pentru că a reflectat campania electorală fără să notifice CA.
În privința postului TV Canal 2, CA a constatat, pe durata unui an, șapte abateri de la lege. Astfel, postul a primit șase amenzi pentru insuficiența produsului local și nerespectarea cerințelor de difuzare a produsului respectiv, precum și o amendă pentru că a reflectat campania electorală fără să notifice CA.
Canal 3 s-a ales, în total, cu nouă sancțiuni din partea CA. Dintre acestea, șapte au fost aplicate pentru insuficiența produsului local și neglijarea cerințelor de difuzare a produsului respectiv. O amendă a fost impusă pentru reflectarea campaniei electorale fără să notifice corespunzător CA, iar alta – pentru nerespectarea prevederilor licenței de emisie.
Încununez această trecere în revistă a „multiplelor încălcări ale legislației, care au fost constatate de către CA” și care „justifică” măsurile restrictive impuse, cu următoarele constatări:
- Niciunul dintre posturile TV a căror licență a fost suspendată nu a fost sancționat de CA în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (3) al CSMA – articolul introdus în lege de autorități anume pentru a sancționa dezinformarea.
- Dintre cele șase posturi TV cu licența suspendată, doar Orizont TV a fost sancționat pentru încălcarea exigențelor inerente obligației de informare corectă a publicului. În cazul celorlalți cinci furnizori de servicii media, CA nu a constatat abateri de acest fel.
- Numărul total (modest, aș spune) al încălcărilor constatate de CA în raport cu cele șase posturi TV, pe durata unui an, (Canal 3 – nouă sancțiuni; Canal 2 – șapte sancțiuni; Publika TV – cinci sancțiuni; ITV – cinci sancțiuni; Prime – șase sancțiuni; Orizont TV – 20 de sancțiuni), precum și natura unor încălcări depistate (ex: încălcarea normelor gramaticale; insuficiența produsului local; difuzarea neconformă a conținutului, în reluare etc.) trezesc bănuiala rezonabilă că invocarea „încălcărilor constate de CA” nu constituie un argument pertinent în contextul justificării mijloacelor intruzive aplicate de CSE.
„Pe durata stării de urgență”
În opinia Comisiei de la Veneţia, experienţa a arătat că cele mai grave încălcări ale drepturilor omului tind să se producă anume în contextul unei situaţii de urgenţă, or statele pot fi predispuse, sub pretextul stării de urgenţă, să-şi folosească puterea de derogare în alte scopuri sau într-o măsură mai mare decât este justificată de exigența situaţiei (Opinia nr. 359/2005 cu privire la protecţia drepturilor omului în situaţiile de urgenţă, CDL-AD(2006)015, § 12; Opinia nr. 838/2016 cu privire la proiectul legii constituţionale a Franţei „Privind protecţia Națiunii”, CDL-AD(2016)006, §§ 51, 71).
Actuala stare de urgență de pe teritoriul Republicii Moldova a fost declarată la data de 24 februarie 2022 și prelungită succesiv de zece ori. Conform primei hotărâri a Parlamentului, emisă în acest sens, instituirea stării de urgență a fost determinată de „situația legată de securitatea regională și pericolul la adresa securității naționale”, produsă în contextul războiului din Ucraina.
Autoritatea care a decis nemijlocit asupra suspendării – CSE – își exercită activitatea în temeiul Legii privind regimul stării de urgență, de asediu și de război. Actul normativ vizat, la articolul 22, enumeră expres atribuțiile CSE (ex: emite dispoziții privind aplicarea măsurilor de protecție a populației, de localizare şi lichidare a consecințelor situațiilor excepționale; controlează activitatea comisiilor pentru situații excepționale ale autorităților administrației publice locale etc.). Această listă nu conține atribuții, care s-ar referi expres la competența CSE de a pune în aplicare măsuri pentru asigurarea securității spațiului informațional.
Această „problemă” a fost soluționată în anul 2020, atunci când legiuitorul a completat lista atribuțiilor CSE cu sintagma „aplicarea altor măsuri necesare”. Prin urmare, măsurile cu caracter restrictiv în spațiul informațional sunt impuse de CSE în temeiul acestei prevederi.
Textul ce oferă CSE posibilitatea „aplicării altor măsuri necesare” a fost supus anterior controlului de constituționalitate. Prin hotărârea Curții Constituționale (CC) din 23 iunie 2020, CC a venit cu câteva constatări relevante subiectului abordat în prezentul text.
Mai exact, Curtea a recunoscut constituțional textul „altor acțiuni necesare”, în măsura în care:
(a) autoritățile responsabile de gestionarea stării de urgență îndeplinesc doar atribuții, măsuri sau acțiuni necesare realizării scopurilor care au stat la baza declarării stării de urgență;
(b) atribuțiile, măsurile sau acțiunile necesare nu depășesc sfera de competență a puterii executive
și
(c) Parlamentul poate exercita un control efectiv al măsurilor în discuție.
La caz, incapacitatea autorităților de a-și motiva adecvat deciziile face imposibilă stabilirea faptului dacă suspendarea licențelor constituie o măsură implementată anume cu scopul de a proteja securitatea națională – scop care a stat la baza declarării stării de urgență. Rămâne a fi incert și faptul dacă, în contextul actualei conjuncturi parlamentare, mijloacele de exercitare a controlului parlamentar (moțiunile, interpelările, audierile și rapoartele) echivalează cu posibilitatea de exercitare a unui control efectiv.
Să stăm strâmb și să judecăm drept
Dispoziția CSE în temeiul căreia au fost suspendate licențele nu satisface cerințele de motivare a unui act administrativ individual. Acest fapt, bineînțeles, privează orice observator de posibilitatea de a cunoaște ce exact a stat la baza suspendării sau dacă aceste motive sunt suficient de întemeiate. Sugerez însă să analizăm argumentele comunicate public de șeful SIS, care vorbea despre migrarea conținutului, acțiuni concertate, bănuieli de finanțare obscură și „multiplele” încălcări constatate de CA.
În prezent, având la bază „bilanțul contabil al sancțiunilor CA” (de mai sus), poate fi constatat cu ușurință că, cel puțin, unul dintre argumentele SIS, dar și CSE descalifică ideea existenței unor probe și argumente certe și întemeiate, care să justifice restricția. Invocarea acțiunilor de dezinformare, în contextul în care CA nu a aplicat nicio sancțiune pentru fapte de acest fel, iar puținele constatări privind neasigurarea informării corecte vizează doar un singur post TV dintre cele șase vizate, ceea ce deturnează din start seriozitatea deciziei autorităților. Mai mult, rămâne a fi neclară reticența CSE de a lăsa CA să-și exercite atribuția de protector al spațiului audiovizual național și să utilizeze pârghiile oferite de legislația media audiovizuală. CSMA prevede sancțiuni pentru dezinformare, între care și retragerea licenței de emisie. La fel, CA este în drept să retragă licența de emisie în cazul în care posturile TV ar fi încălcat regimul juridic al proprietății în domeniul serviciilor media audiovizuale.
În aceeași ordine de idei, actualul cadru legal împuternicește mai multe autorități publice să se ocupe de „tratarea” concentrărilor mediatice sau de contracararea acțiunilor de „finanțare obscură” – fapte invocate de SIS. Până în prezent, nu a fost comunicat niciun motiv care să justifice intervenția CSE, în contextul în care, în mod firesc, faptele ilegale semnalate de SIS ar fi trebuit să fie deferite CA, Consiliului Concurenței, Procuraturii etc.
Stând strâmb și judecând (sper) drept, putem schița două scenarii aplicabile cazului, unul optimist și altul realist.
1. La baza deciziei CSE stau probe pertinente, motive serioase și justificate. Suspendarea a fost absolut necesară și a urmărit scopul legitim de a asigura securitatea națională a statului, iar restricția aplicată este proporțională cu scopul urmărit. Singurul aspect problematic ține de omisiunea autorităților de a-și motiva deciziile și, subsecvent, privarea societății de posibilitatea evaluării dacă suspendarea constituie, într-adevăr, o acțiune necesară realizării scopurilor care au stat la baza declarării stării de urgență.
2. Pericolele semnalate de SIS sunt fie inexistente, fie insuficient de serioase pentru a justifica existența unei amenințări reale la adresa securității naționale și, implicit, restricția aplicată. Suspendarea licențelor TV constituie un buton comod la îndemâna CSE, cu ajutorul căruia autoritățile aleg să soluționeze rapid, însă temporar, unele probleme ce nu pot fi încredințate spre soluționare instituțiilor statele „clasice”, slabe și cu capacități instituționale reduse.
Mai devreme sau mai târziu, elucidarea misterelor din jurul suspendării licențelor TV se va produce și, de regulă, dacă e vorba mai ales de analfabetismul juridic, derapajele antidemocratice costă scump. Între timp, reiterez convingerea că obiectivitatea și imparțialitatea au constituit dintotdeauna elementele cheie care au permis societății civile să-și îndeplinească misiunea socială de a fi la straja drepturilor fundamentale ale omului, a libertății presei și a democrației, în general.
Să audă cine vrea. Să vorbească cine… poate.
* Opiniile exprimate îmi aparțin și nu reprezintă neapărat punctul de vedere al organizației pe care o reprezint.