Irina Corobcenco: Este nevoie de timp ca cei care sunt ținta discursului de ură să aibă încredere în autorități și să depună plângeri
Discursul de ură continuă să fie prezent în spațiul public, atât în intervențiile unor politicieni, cât și în știrile sau emisiunile din mass-media ori în postările și comentariile de pe rețelele sociale. Între timp, în acest an cetățenii vor fi martorii unei noi campanii electorale pentru alegerile prezidențiale, dar și a diferitelor mesaje care vor viza referendumul pentru integrarea în Uniunea Europeană. Ce trebuie să facă presa ca să nu promoveze mesajele instigatoare la ură și intoleranță, ce lacune legislative mai există în acest domeniu, dar și ce amploare va lua fenomenul în următoarea perioadă? La aceste și alte subiecte Media Azi a discutat cu Irina Corobcenco, analistă în domeniul prevenirii și combaterii discursului de ură la Asociația Promo-LEX.
Media Azi: În anul „super-electoral” 2024, în peste 70 de state ale lumii vor avea loc alegeri naționale. Inclusiv cetățenii din Republica Moldova sunt așteptați la un scrutin prezidențial și un referendum privind aderarea la UE. Care ar putea fi implicațiile discursului de ură în acest proces și cât de mult ar putea afecta rezultatele?
Irina Corobcenco: Este dificil să prognozez amploarea discursului de ură în contextul următoarelor alegeri, pentru că depinde nu doar de felul în care anumiți actori din spațiul public vor alege să răspândească mesajele de ură și câte resurse financiare vor aloca pentru a plăti promovarea mesajelor de ură, ambalate în publicitate electorală, ci și de felul în care mass-media tradițională și cea online vor echilibra interesul public față de un anumit subiect și nevoia de a asigura surse de finanțare suficiente pentru a rămâne pe piața media. De asemenea, această amploare mai depinde și de calitatea și viteza de reacție a autorităților cu atribuții în domeniul combaterii discursului de ură, cum este cea a Poliției, dar și a companiilor de social media, în rețelele și aplicațiile cărora sunt cele mai multe cazuri de discurs de ură conform datelor monitorizărilor Promo-LEX.
Și, desigur, această amploare depinde de nivelul de educație al societății. Înțelegerea și recunoașterea discursului de ură, precum și conștientizarea consecințelor acestuia, dar și verificarea surselor de informare și compararea datelor pot contribui la diminuarea gradului de răspândire a discursului de ură, dar și a impactului său. Pe de altă parte, dacă este să mă bazez pe datele monitorizărilor realizate în ultimii ani, pot presupune că numărul acestora va fi unul semnificativ în comparație cu alegerile locale generale din 2023. În primul rând, pentru că interesul pentru acest tip de alegeri este mult mai mare. În al doilea rând, pentru că presa națională va urmări și vorbi despre aceste alegeri. Și nu în ultimul rând, pentru că pe lângă alegerile prezidențiale va avea loc și un referendum cu privire la aderarea la Uniunea Europeană.
În ceea ce privește cât de mult ar putea discursul de ură să afecteze procesul electoral și rezultatele alegerilor, trebuie să menționez că în Republica Moldova nu există studii aprofundate care să ne arate impactul discursului de ură asupra opțiunilor electorale. Cu toate acestea, avem multe alte cercetări și date care ne confirmă impactul negativ al acestui tip de discurs asupra coeziunii sociale și implicarea unor grupuri în viața socială, politică, economică și nu doar. De exemplu, Indexul distanței sociale, elaborat de Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare (CPD), arată că 65% din populație nu ar fi gata să accepte persoanele LGBTQI+ în calitate de colegi sau vecini, iar peste 80% – în calitate de membri de familie. Aceleași atitudini discriminatorii se atestă și în raport cu persoanele afectate/infectate HIV/SIDA, persoanele fost deținute etc. În același timp, în ultimii ani, persoanele LGBTQI+ au fost constant ținta discursului de ură atât în perioadele electorale, cât și în afara acestora, conform datelor Promo-LEX. Aceste date sunt și rezultatul necunoașterii, al stereotipurilor și prejudecăților, dar și al fricilor alimentate cu „talent” de către diverși actori politici, religioși și nu doar. Cred că alegerile prezidențiale din 2016 sunt exact exemplul de alegeri în care opțiunile electorale au fost influențate de discursul de ură. Atunci, Igor Dodon a câștigat alegerile prezidențiale împotriva Maiei Sandu cu 67.448 de voturi (4.22%) diferență, în urma unei campanii electorale marcate de agresiune verbală, multiple acțiuni de denigrare și discriminare împotriva candidatei de sex feminin prin utilizarea agresivă a stereotipurilor și rolurilor de gen. La opt ani distanță, un alt studiu al CPD ne arată că 54,5% din populație consideră că destinul femeii este familia și gospodăria, iar 18,4% cred că femeile sunt mai puțin capabile și nu pot ocupa funcții de conducere.
În cadrul alegerilor din această toamnă cred că vom auzi și citi multe mesaje de ură deja cunoscute, homofobe, sexiste, rasiste și nu doar. Acestea se vor conecta și la retorica anti-Uniunea Europeană. De asemenea, vom vedea tot mai des manifestarea combinată a discursului de ură și a dezinformării. Războiul informațional, ca parte a războiului Federației Ruse împotriva Ucrainei, ne poziționează într-o zonă cu multe vulnerabilități, de la lipsa alfabetizării media în rândul populației, la criza resurselor umane în organele de drept, care pune o presiune imensă asupra acestora de a răspunde eficient în cazurile de discurs de ură și dezinformare, dar și la provocările generate de inteligența artificială și felul în care utilizarea acesteia ar putea influența alegerile.
Cel mai recent raport cu referire la discursul de ură, lansat de Promo-LEX la începutul anului 2024 și care vizează alegerile din toamna anului trecut, arată că mai mult de jumătate dintre autorii discursului de ură au fost competitorii electorali și politicienii. Putem afirma că reprezentanții clasei politice depun eforturi pentru a-și controla și modela discursul?
Din 2017 am observat că lista politicienilor care utilizează discursul de ură se modifică constant. Unii dintre cei care se regăseau în capul listei în 2018 nu se mai regăsesc astăzi. Alegerile locale generale din 2023 au fost primele în cadrul cărora utilizarea discursului de ură și/sau a instigării la discriminare a fost interzisă și sancționată prin lege. Datele monitorizării au arătat însă că nivelul de utilizare a discursului de ură a rămas același. Deci este prea devreme să putem concluziona că legea a descurajat utilizarea acestui tip de discurs. Am observat totuși că politicienii afiliați unor partide politice care în mod constant fac uz de mesaje de ură și intoleranță, au încercat să ambaleze în mod diferit mesajele electorale care conțineau discurs de ură, probabil în încercarea de a evita sancțiuni contravenționale.
Să admitem că politicienii vor răspândi iarăși un volum foarte mare de discurs de ură. Care ar trebui să fie rolul presei?
Rolul presei este de a informa și cred că, pentru orice democrație, asumarea acestui rol și atingerea lui prin respectarea Codului deontologic este unul dintre elementele de siguranță care permite evitarea alunecării în regimuri autoritare, totalitare sau dictatoriale. În primul rând, cred că interesul public este cel care trebuie să prevaleze în activitatea jurnalistică. Deci, recomandarea mea este să aibă mereu în minte întrebarea „Care este interesul public?” pentru un anumit subiect sau altul. Dacă interesul public este de a atrage atenția asupra unui fenomen cum este cel al discursului de ură, atunci sugestia mea ar fi să abordeze problema obiectiv și echilibrat, fără a lăsa spațiu de interpretare și manipulare. Simpla publicare a unui discurs de ură generat de către un politician poate fi doar un interes de obținere a vizualizărilor. În al doilea rând, cred că este important ca mesajele de ură să fie excluse din materialele jurnalistice, atunci când acest lucru este posibil la etapa de editare (vox populi, reportaje etc.). Dacă nu este posibil, e important ca mesajele de ură să nu fie lăsate fără o explicație care să le califice corespunzător, să explice de ce sunt greșite și de ce trebuie să fie sancționate. În orice material, fie că este o știre, un reportaj, o emisiune sau o dezbatere.
De asemenea, cred că este foarte important ca directorii și redactorii instituțiilor media să investească timp și resurse pentru formarea moderatorilor și moderatoarelor cu privire la tehnici de combatere a discursului de ură și altor forme de intoleranță. În emisiunile și dezbaterile transmise în direct este important ca moderatorii/moderatoarele să aibă o reacție potrivită față de un astfel de discurs. La fel cum este important să se asigure că în platou vor avea cel puțin încă un invitat sau o invitată care să echilibreze opiniile. Consumatorii de știri trebuie să înțeleagă că un mesaj de ură este exact un mesaj de ură și nu o opinie, iar acesta este interzis și poate fi sancționat. Și nu în ultimul rând, recomand moderarea comentariilor de pe paginile web, rețelele de socializare sau aplicațiile mobile ale instituțiilor media. Secțiunea „comentarii” trebuie să fie un spațiu sigur pentru cititorii și/sau persoane care le urmăresc, inclusiv pentru comunicarea liberă a opiniilor.
În iunie 2022, la câteva luni de la începutul războiului, afirmați într-un alt raport că presa online și rețelele sociale (Telegramul, Tik Tok-ul) sunt principalele surse de răspândire a intoleranței, identificând foarte multe cazuri de discurs de ură. Aceste surse – rețelele sociale – rămân nereglementate în Moldova. Cum a evoluat starea lucrurilor între timp?
Este adevărat. În primele luni ale războiului Federației Ruse împotriva Ucrainei, am identificat 83 de cazuri de discurs de ură care au fost vizualizate de peste 10 milioane de ori. Aproximativ 60% din numărul de vizualizări au fost generat de doar nouă cazuri identificate pe TikTok. În 2023, datele monitorizării ne-au arătat că rețelele de socializare rămân principala sursă de răspândire a discursului de ură.
Ce înseamnă acest lucru? În primul rând că este nevoie de lucrat pe partea de prevenție. Utilizatorii acestor rețele și aplicații trebuie să înțeleagă că un discurs de ură transmis în mediul online poate fi identificat și sancționat. Deci vorba colegei mele, Ioana Avadani, directoarea Centrului pentru Jurnalism Independent din România, „Internetul nu este un sat fără câini”. De altfel, tot utilizatorii sunt cei care pot contribui la prevenirea acestui tip de discurs în mediul online, prin raportarea acestuia către administratorii rețelelor de socializare sau către Poliție. În contextul procesului de negociere de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, este important ca autoritățile naționale cu atribuții în domeniul combaterii discursului de ură și a crimelor cibernetice să analizeze transpunerea Actului legislativ cu privire la serviciile digitale al Uniunii Europene și să stabilească autoritatea responsabilă de colaborare cu reprezentanții rețelelor de socializare și platformelor de partajare a conținuturilor online.
Într-o analiză anterioară pentru portalul nostru, afirmați că alegerile prezidențiale generale vor avea loc inclusiv pe Facebook, Telegram, Tik Tok, Instagram, Youtube, unde în continuare vom citi mesaje de ură, incitare la discriminare și violență, atâta timp cât politicienii, partidele politice vor recurge la mesaje de ură pentru a obține susținere electorală. Tot aici, în perioada campaniilor electorale, circulă și cele mai multe știri false, limbaj licențios, mesaje ofensatoare, care denaturează informația, promovează xenofobia, antisemitismul ș.a. și se întâlnește cea mai multă dezinformare. Cum putem lupta cu aceste fenomene?
Și acum cred același lucru. Internetul este un instrument esențial pentru campaniile electorale ale celor care aleg să candideze pentru o funcție electivă. După televiziune, rețelele de socializare sunt a două sursă de informare zilnică în rândul moldovenilor. Pe de altă parte, în cauza Cengiz și alții împotriva Turciei din 2015, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a atras atenția asupra faptului că „Internetul este în prezent unul dintre principalele mijloace prin care persoanele își exercită dreptul la libertatea de a primi sau comunica informații și idei, furnizând, în același timp, instrumente esențiale pentru participarea la activități și dezbateri privind chestiuni politice sau de interes public”.
În ceea ce privește autorii știrilor false și ai discursurilor de ură, ceea ce putem face, așa cum am menționat și anterior, este să ne asigurăm că avem instrumente legale și eficiente prin care utilizatorii rețelelor sociale să fie protejați și să se bucure de un spațiu sigur, dar și să fie implicați în procesul de raportare. Pentru prima parte, avem nevoie de o colaborare clară și bine pusă la punct cu companiile de social media care să fie obligate să elimine anumite conținuturi online ce sunt ilegale. Pentru cea de a doua, avem nevoie de campanii de informare și sensibilizare, de alfabetizare media și educație pentru drepturile omului și de instrumente simple, clare și transparente prin care să poată raporta în mediul online conținutul ilegal.
Desigur, sancționarea autorilor este și ea o metodă de a combate aceste fenomene, dar pentru că mediul online este imposibil de monitorizat în întregime, trebuie să ne asumăm un rol mai activ în realizarea activităților de prevenire. Ar fi nu doar binevenită, dar și necesară creșterea gradului de încredere în autoritățile publice și o comunicare mult mai aproape de „firul ierbii” al acestora dacă ne dorim ca autorii dezinformărilor și discursurilor de ură să eșueze pe termen mediu și lung.
Cât de frecvente sunt adresările în instanță?
În perioada 5 septembrie – 5 decembrie 2023, Poliția a înregistrat 12 plângeri cu privire la contravențiile prevăzute de mai multe articole, printre care injuria pe motive de prejudecată și calomnia pe motive de prejudecată. În anul 2023, Judecătoria Bălți a emis o sentință cu privire la incitarea la acțiuni violente pe motive de prejudecată (art. 346 Cod penal).
Din observațiile noastre, numărul plângerilor cu privire la presupuse cazuri de discurs de ură și/sau instigare la discriminare sau alte contravenții motivate de prejudecată este în creștere în comparație cu ultimii patru ani.
Ce riscă o persoană care diseminează discursul de ură și care instituții ale statului sunt abilitate cu monitorizarea și combaterea fenomenului?
În prezent, Poliția este autoritatea ce are atribuții în examinarea faptelor contravenționale cu privire la discursul care instigă la discriminare și discursul de ură și/sau instigare la discriminare în perioadele electorale. Asta înseamnă că persoanele care sunt vizate de acest tip de discurs sau sunt martore ale acestuia – în spațiul public, în mediul online sau în cadrul evenimentelor cu caracter electoral ori în materialele de agitație electorală – pot depune o plângere la Poliție.
Codul contravențional prevede sancțiuni pentru autorii discursului de ură sau a discursului care instigă la discriminare, nu și pentru persoanele care diseminează discursul de ură. În cazul în care persoana care răspândește un astfel de discurs o face adăugând un alt mesaj de ură, doar atunci acea persoană ar putea fi subiectul acestei contravenții.
Și acum, referitor la sancțiuni. Dacă autorul discursului de ură este un competitor electoral, adică candidează pentru o funcție electivă, atunci el ar putea fi sancționat cu o amendă de la 7.500 de lei la 12.500 de lei. Dacă autorul unui discurs care instigă la discriminare în spațiul public, prin intermediul mass-media sau a unui sistem informatic, este o persoană cu vârsta de 18 ani împliniți și responsabilă, ea poate fi sancționată cu o amendă de la 1.000 de lei la 4.000 de lei.
În cazul în care cineva incită la acțiuni violente pe motiv de prejudecată, conform Codului penal, această persoană riscă o amendă între 25.000 și 30.000 de mii de lei, muncă în folosul comunității de la 180 la 240 de ore sau închisoare de la 1 an la 3 ani.
Mai există lacune de îndepărtat la capitolul discursului de ură în legislație?
Pentru început avem nevoie să analizăm modul de aplicare. Acest lucru ne va permite să înțelegem ce nu poate fi aplicat din ce a scris legiuitorul sau se aplică cu deficiențe. Pentru asta este nevoie de timp. Este nevoie de timp și pentru ca persoanele care sunt ținta discursului de ură să aibă încredere în autorități și să depună plângeri. Altfel spus, avem nevoie de precedente din care să tragem lecții. Desigur, mai avem nevoie să uniformizăm termenii din legislația națională cu privire la „discurs de ură”, „instigare la discriminare” ș.a. Și nu în ultimul rând, este nevoie să aducem la zi cadrul legal privind conținutul online ilegal, adică pe lângă conținutul terorist, pornografia infantilă și încălcarea drepturilor de autor, și discursul de ură online. Iar noi, la Promo-LEX, tocmai de acest aspect ne ocupăm în această perioadă.
Acum doi ani, pe 18 iunie, pentru prima dată la nivel mondial a fost marcată Ziua internațională de combatere a discursului instigator la ură. Este oare această zi un prilej în Republica Moldova pentru a sensibiliza populația? Ce ar mai trebui să facă autoritățile ca să promoveze eforturile de combatere a discursului de ură în societatea noastră?
Cred că 18 iunie este un prilej în plus să ne gândim la cei care au fost și sunt ținta acestui discurs. Așa cum spunea Adama Dieg, consilier special al ONU pentru prevenirea genocidului, „Holocaustul nu a început cu camerele de gazare. Holocaustul a început cu discursul de ură”. Iată despre ce trebuie să fie 18 iunie. Cu regret, însă, în școli nu vorbim prea mult sau aproape deloc despre consecințele discursului de ură de-a lungul istoriei, fie că este vorba despre Holocaust, Genocidul armenilor, Genocidul din Rwanda etc. și, mai nou, războiul Federației Ruse împotriva Ucrainei.
Cred că mai avem mult de lucru la capitolul „informare”. Nu toată lumea înțelege ce reprezintă discursul de ură, însă toți sunt martorii și chiar consumatorii acestuia. Mediul online îl face să fie mult mai prezent în viețile noastre decât credem. Iată de ce, în cadrul consultărilor publice pe marginea Planului Național de Acțiune pentru Drepturile Omului 2024-2027 am insistat ca autoritățile să dezvolte o strategie națională de combatere a acestui fenomen, însă din diverse motive, această acțiune nu a fost asumată și deci nu a fost inclusă în acest plan.
Cu toate acestea, din câte cunosc, echipa Inspectoratului General al Poliției are în plan organizarea unei campanii de informare și cred că este un semnal pozitiv. Anul trecut, Comisia Electorală Centrală a fost prima autoritate care, cu suportul Consiliului Europei, a lansat o campanie de sensibilizare și informare cu privire la discursul sexist în alegeri. Consiliul pentru egalitate și Oficiul Avocatului Poporului în parteneriat cu societatea civilă a organizat în 2021, de asemenea, activități de informare online cu privire la fenomenul discursului de ură. În concluzie, mă bucur că, după 2022, nu doar societatea civilă organizează activități de informare și sensibilizare cu privire la fenomenul discursului de ură și tot mai multe instituții publice au pus acest subiect pe agenda priorităților lor.
Contextul regional și național, modelat de războiul Federației Ruse împotriva Ucrainei, dar și tendința noastră ca societate de a ne ține morțiș de prejudecăți și stereotipuri, de a ne întoarce la ele ori de câte ori ne manipulează politicienii, liderii religioși și alții, ne obligă să gândim strategic și pe termen lung cu privire la fenomenul discursului de ură. Iată de ce avem nevoie să ne mobilizăm resursele umane și financiare pentru a fi cu un pas mai aproape de provocările noi, să ne asigurăm că legislația răspunde cât mai eficient la aceste provocări; să dezvoltăm mecanisme eficiente și să lucrăm constant la partea de prevenție și educație. Ultima este șansa noastră pe termen lung.
În fiecare an, la început de mai, consemnăm Ziua Mondială a Libertăţii Presei pentru a aduce în atenţia publică importanţa respectării libertăţii de exprimare. Cum apreciați Dvs. libertatea de exprimare versus închiderea unor surse media care promovează informații ce incită la ură și război? Considerați că blocarea mai multor site-uri, în perioada stării de urgență, a diminuat cumva discursul de ură din spațiul nostru online?
Pentru început, cred că este important să menționez că dreptul la libertatea de exprimare nu este un drept absolut, iar el poate fi supus unor restrângeri conform legislației. Altfel spus, în anumite condiții, autoritățile pot impune anumite limite libertății de exprimare a unei persoane, iar securitatea națională, siguranța publică și drepturile altor persoane sunt printre aceste condiții.
Această intervenție trebuie să fie necesară și proporțională, iar autoritățile trebuie să prezinte toate argumentele cu date relevante care să o justifice. Așa cum am spus-o și în 2020, când Serviciul de Informații și Securitate (SIS) a ordonat blocarea primelor site-uri de știri în contextul pandemiei de COVID-19, lipsa criteriilor clare în baza cărora s-a luat această decizie a creat un precedent. Ceea ce aș vrea să fie înțeles corect este că orice limitare trebuie să fie argumentată, nu este suficient să spui „Aceste site-uri au răspândit discurs de ură și au incitat la război, iată de ce am decis să le blocăm”. De ce? Pentru că ulterior, logic, vor apărea mai multe întrebări absolut justificate de clarificare: „Ce conținut din știrile acelor site-uri a reprezentat discurs de ură?”, „De ce?”, „Care a fost amploarea?”, „Câte știri din numărul total publicat timp de X zile au răspândit discurs de ură?”. Eu nu am văzut răspunsuri la aceste întrebări. Lipsa lor lasă mult spațiu de manipulare, iar manipularea determină creșterea nivelului de neîncredere în acțiunile autorităților.
Internetul este „fără limite”, deci blocarea unor site-uri nu înseamnă că discursul de ură are o prezență mai mică. Autorii acelor știri, cel mai probabil, au migrat sau au creat alte site-uri unde au continuat să răspândească aceleași mesaje. De exemplu, în perioada 2018-2019, conform datelor de monitorizare ale Promo-LEX, Sputnik Moldova se afla în topul media online care genera mesaje de ură. Treptat, numărul cazurilor identificate pe pagina lor a scăzut, iar în 2020 a fost blocat prin ordinul SIS. Ei au rămas activi pe diverse pagini din Facebook, cu o audiență destul de mică, însă au migrat pe Telegram, unde numărul urmăritorilor a crescut constant în ultimii doi ani.
În mai anul trecut, Consiliul Audiovizualului a aprobat în premieră o metodologie care să permită monitorizarea discursului de ură la TV și radio. Vedeți un progres pe acest segment pe parcursul unui an?
În primul rând, am văzut că echipa Consiliului utilizează această metodologie pentru a analiza presupuse cazuri de discurs care incită la ură în audiovizual, fie când au fost sesizați printr-o petiție, fie când s-au autosesizat. În al doilea rând, am observat o îmbunătățire a argumentării deciziilor Consiliului pe astfel de cazuri. Nu în toate cazurile, dar în unele – da. Și acest lucru arată cât este de important să ai o metodologie bună la baza activității de monitorizare și cât este de important să investești în capacitarea angajaților.
În perioada campaniei electorale, Consiliul și-a concentrat eforturile pe monitorizarea multiplilor indicatori cantitativi conform metodologiei de monitorizare a reflectării campaniei electorale și mult prea puțin pe partea de conținut. În opinia mea, a fost un dezechilibru între efortul depus și rezultatul obținut. S-a muncit mult, dar cu regret, Consiliul a identificat un singur caz de utilizare a unei forme de discriminare în materialele audiovizuale, în timp ce noi, la Promo-LEX, am identificat 19 cazuri. Cred că în următoarea perioadă procesul de monitorizare se va îmbunătăți, întrucât angajații Consiliului vor utiliza instrumentul nou de prelucrare a conținutului audiovizual, iar acest lucru le va permite să își concentreze eforturile pe partea de analiză de conținut.
Ascensiunea către integrarea în Uniunea Europeană înseamnă inclusiv alinierea legislației naționale la diferite prevederi legale, recomandări, regulamente ale UE. Înseamnă asta că, în următoarea perioadă, Moldova va trebui să preia și să implementeze anumite norme europene în ceea ce privește discursul de ură?
În general, Moldova stă destul de bine la capitolul legislație cu privire la discursul de ură. Desigur, mai avem lucruri de îmbunătățit și despre ele deja am vorbit mai sus, dar am depășit „punctul mort”, când proiectul de lege cu privire la discursul de ură și infracțiunile motivate de prejudecată a stat în sertarele Parlamentului aproape șase ani după adoptarea lui în prima lectură. Acum trebuie să ne asigurăm că legislația națională transpune eficient prevederile Actului legislativ privind serviciile digitale al Uniunii Europene și ale directivelor specifice.
Cum vedeți rolul societății civile în promovarea politicilor și a diverselor campanii de sensibilizare și informare cu privire la discursul de ură și la consecințele acestuia?
Societatea civilă rămâne un actor important nu doar atunci când vorbim despre combaterea fenomenului discursului de ură. Organizațiile neguvernamentale fac o punte între autorități și cetățeni. Deseori, sunt primele care ajung la cei care au nevoie de anumite informații, servicii sau suport.
La Promo-LEX vom depune eforturi în continuare pentru a contribui la dezvoltarea mecanismelor pentru identificarea și documentarea cazurilor de discurs de ură, așa cum am făcut-o până acum, lucrând cu colegii din cadrul Inspectoratului General al Poliției sau cu colegii și colegele din cadrul Consiliului Europei pentru elaborarea ghidului pentru Consiliul Audiovizualului. De asemenea, așa cum spuneam, suntem într-un proces de analiză a măsurilor de întreprins pentru combaterea discursului de ură în mediul online. În același timp, contribuim la capacitarea diverșilor actori, în special a polițiștilor, cu privire la analiza cazurilor de discurs de ură sau a altor forme de manifestare a intoleranței. De altfel, capacităm tinerii în domeniul nediscriminării și al combaterii discursului de ură într-un program de formare de lungă durată și în acest an suntem deja la a patra ediție a PromoTE. Întrucât resursele noastre financiare sunt limitate și nu ne permit să organizăm campanii naționale de informare, pagina de Facebook Monitor Hate Speech Moldova rămâne unul dintre instrumentele pe care îl folosim pentru a informa publicul despre fenomenul discursului de ură.
În contextul eforturilor pe care le putem întreprinde fiecare instituție sau cetățean – putem bloca, sista, avertiza, sancționa -, pe termen lung soluția ar fi alfabetizarea și dezvoltarea gândirii critice, deziderate pe care CJI le promovează insistent pe parcursul ultimilor zece ani. Cum credeți că putem crește rolul gândirii critice în societate?
Ca să putem avea o societate cu gândire critică trebuie să transformăm educația în prioritate națională, alături de sănătate și justiție. Sistemul educațional trebuie regândit astfel încât să contribuie la formarea unor adulți responsabili și implicați. Nici responsabilitatea și nici implicarea nu vin dintr-un sistem în care opinia alternativă și critica constructivă sunt tratate ca „obrăznicie”. Și nici dintr-un sistem care alege să sancționeze copilul prin exmatriculare pentru comportamente agresive sau violente, fără să meargă la cauza acestora și să devină parte a unui mecanism de suport acordat copilului, familiei, comunității.
Mai avem nevoie de multă comunicare, de sus în jos, și invers. Și da, avem nevoie de decidenți care să audă și să recunoască atunci când greșesc. Altfel, vom trăi pe două baricade, unii care se supără pentru că nu le sunt recunoscute eforturile și „sacrificiile”, și alții care fie nu-i interesează, fie se implică, dar sunt tratați ca „prostălani”. Suntem legați unii de alții și nu vom putea construi ceva pe termen lung fără încredere, iar încrederea vine din gândirea critică care ne arată unde greșim. Când știm unde greșim, recunoaștem și ne asumăm să îmbunătățim, gândirea critică nu se transformă în frustrare, iar frustrarea în decepție și refuzul de a participa la viața socială și politică.
Cred că educația este soluția pe termen lung și vă mulțumesc pentru eforturile pe care le depuneți pentru a contribui la dezvoltarea educației media și a gândirii critice.
Interviul a fost realizat în cadrul proiectului „Scoateți trolii afară!” (în engleză, „Get the Trolls Out!”), faza a V-a a unui program de încurajare a tinerilor să lupte împotriva discriminării și intoleranței religioase în Europa. În cadrul acestui proiect, CJI are sarcina de a monitoriza mai multe instituții media privind modul în care reflectă subiectele cu tentă religioasă.
