Jurnaliști presați și intimidați, o televiziune publică regională cu semne de cenzură și care a fost sancționată pentru dezinformare, precum și o presă care luptă pentru acces la informație. Sunt constatări trasate în Memoriul privind libertatea presei în Republica Moldova cu privire la situația din Găgăuzia. La începutul acestui an a existat chiar și o tentativă a deputaților locali de a obliga sursele media online din regiune să cumpere un permis de activitate de la autorități. Unul dintre criticii acelui document a fost șefa Reprezentanței Oficiului Avocatului Poporului la Comrat. Media Azi a discutat cu Svetlana Mironova despre starea presei în autonomie, televiziunea publică regională, presiunile din partea puterii, dar și de ce oamenii din regiune se simt ca „într-o rezervație”.
Media Azi: Doamnă Mironova, dumneavoastră ați fost președintă a Comisiei Electorale Centrale în Găgăuzia, ați lucrat mulți ani în timpul scrutinelor electorale și ați asistat la multe evoluții politice. Cum arată viața politică în autonomie în prezent și cum influențează asupra drepturilor și libertăților omului?
Svetlana Mironova: E greu de spus cum s-au schimbat drepturile omului în Găgăuzia. De ce? Pentru că suntem parte a Republicii Moldova și să vorbești de schimbările în autonomie fără să le iei în considerare pe cele la nivel de țară e imposibil. Ce probleme sunt aici, aceleași sunt și în toată țara. Problemă majoră aici e respectarea drepturilor socio-economice. Cea mai mare parte a oamenilor care ni se adresează, se plâng pe lipsa locurilor de muncă, condiții proaste de lucru, pensii și asigurări sociale mici.
Presa e cea care informează despre aceste probleme, dar și ea se confruntă cu dificultăți, iar la Chișinău, mai mult ONG-urile de media cunosc starea lucrurilor din UTA Găgăuzia, decât publicul larg. Înainte de a merge pe cazuri particulare, cum apreciați Dvs. starea presei din autonomie și condițiile de muncă ale jurnaliștilor?
Aș vrea să încep prin a spune că mulți ani – mai bine de 15, dacă nu mă înșeală memoria – în UTA Găgăuză operatorii TV prin cablu puteau să obțină licența de emisie prin intermediul instituțiilor de profil de la Chișinău și cu ajutorul autorităților regionale. Era vorba de operatorii prin cablu, care făceau retransmisie. Acum doi ani, această posibilitate a fost anulată prin ședință de judecată. În urma acestei decizii, aceste posturi TV și operatori s-au pomenit într-un fel de nișă. Ulterior, pentru a obține licență de emisie, operatorii trebuiau să apeleze la Consiliul Audiovizualului. De cele mai multe ori, ei nu puteau să obțină licența din cauză că nu corespundeau cerințelor legale actuale.
Voi prezenta un exemplu, nu voi da nume, dar e un canal TV la care muncesc trei oameni în cruce. Ei n-ar putea respecta obligația de a produce 25% de conținut în limba română, spre exemplu. Ei nu au posibilitatea să facă propriile emisiuni. În al doilea rând, ceea ce se întâmplă acum cu presa din Găgăuzia în ce privește transmisiunea e un răspuns la acțiunile autorităților centrale în ceea ce ține accesul la informație. Au fost închise multe canale și site-uri. De aceea unii operatori prin cablu au ocupat această nișă, clar că ilegal, dar oferind oamenilor posibilitatea de a privi ceea ce le place și ce vor. Trebuie să înțelegem că orice acțiuni ale autorităților centrale au un ecou.
Bănuiala mea este că Dvs. vorbiți despre GRT, am dreptate?
Da.
GRT de curând are un nou director, numit la scurt timp după alegerea bașcanei, o persoană anterior afiliată lui Ilan Șor. Cu el în frunte, GRT a început să difuzeze emisiuni la care vă referiți, produse de postul TV temporar suspendat Primul în Moldova. În plus, Consiliul Audiovizualului (CA) a și amendat recent GRT pentru dezinformare. Credeți că amenda a fost justificată sau aveți o altă viziune la subiect?
Eu colaborez cu GRT de mulți ani, le ofer consultații juridice și pot să spun din start că televiziunea publică e ca un stindard roșu care se transmite de la o putere la alta. Așa cum se schimba puterea în autonomie, așa se schimba și politica editorială a GRT. Din păcate, trebuie să recunoaștem că azi nu avem presă cu adevărat independentă. Desigur, un post TV public trebuie să respecte legislația Republicii Moldova, inclusiv cea cu privire la dezinformare. Dar, în același timp, normele cu privire la dezinformare trebuie să fie bine definite. Atunci când sunt pretenții la un post TV sau altul, ele trebuie să fie justificate, bazate pe ceva.
Credeți că decizia CA a fost nejustificată?
Dar acele posturi TV (n.r. – 12 posturi TV cu licențe suspendate în baza deciziei CSE) în baza cărei decizii sunt închise? În baza unei decizii de judecată? Nu, o asemenea decizie încă nu există.
În orice caz, asta nu eliberează GRT de răspundere față de normele impuse. Ei trebuie să corespundă legislației din Republica Moldova. Faptul că GRT are statut de post public de televiziune mai salvează situația. Mă refer la faptul că cetățenii găgăuzi mai primesc informație de interes public.
Ați spus mai devreme că în Găgăuzia nu există presă cu adevărat independentă…
Nu, am în vedere că nu toate instituțiile de presă sunt independente. Clar că fiecare spune ce crede. Dar nu pot să zic că nu există deloc libertate a presei în regiune. Laf.md sau Nokta.md sunt exemple sugestive. Nu contează dacă plac ele sau nu locuitorilor autonomiei, dar ele există, își respectă politica editorială… Dar locuitorii trebuie să aibă posibilitatea să aleagă ce să privească și să citească.
Că tot vorbim de Laf.md și Nokta.md: la început de an, jurnaliști de la aceste două portaluri au devenit ținta presiunilor din partea puterii, în special fiind vorba de Mihail Vlah, consilier al bașcanei Evghenia Guțul, responsabil de relația cu mass-media. El chiar i-ar fi amenințat cu răfuială. În asemenea cazuri, jurnaliștii apelează la Dvs.? Ce pârghii are avocatul poporului în ceea ce privește aceste presiuni?
Cu referire la aceste portaluri, noi, din proprie inițiativă, am început să investigăm acum doi ani aceste presiuni și am venit cu o reacție la adresa Adunării Populare a Găgăuziei atunci când a fost insultat jurnalistul Nokta. Am oferit recomandări pe care Adunarea Populară trebuia să le urmeze cu strictețe. Știu că acelui jurnalist i-au fost prezentate scuze. În ceea ține de cazurile din această primăvară, jurnaliștii nu ni s-au adresat. Când s-a discutat modificarea legii regionale (Legea nr. 66 din 1 martie 2016 cu privire la televiziune și Radiodifuziune), noi am evidențiat obligativitatea de a asigura accesul jurnaliștilor la informare și a nu-i defăima sau insulta. Ceea ce s-a întâmplat la câteva mitinguri în Găgăuzia este absolut anormal. Funcționarii cu grad înalt, ajutorii bașcanului, adjuncții și-au permis insulte în adresa jurnaliștilor, fapt care nu trebuie să fie ignorat. Noi vorbim despre asta.
Cu cine vorbiți despre asta? Chișinăul, parteneri de dezvoltare, autoritățile regionale?
Acum dialog nu există, e întrerupt. Lucrul în grupul de lucru parlamentar privind Găgăuzia a fost o oportunitate bună, dar după felul în care s-au desfășurat alegerile de anul trecut a bașcanului, dorința de dialog a dispărut de ambele părți. Mesajele de divizare nu duc la comunicare reușită. Dar și deputații Adunării Populare pur și simplu n-au mai participat la sesiunile acestui grup parlamentar. Explicația lor a fost că propunerile din acest grup parlamentar nu se mai adoptau, erau prea puține rezultate ca urmare a întrunirilor. Câțiva membri ai acestui grup au încercat să propună reluarea lucrărilor, ceea ce în prezent nu se dorește, majoritatea Adunării Populare e împotrivă.
Totuși, autoritățile centrale sunt unice pentru toți, ele trebuie să găsească soluții, nu să dea la o parte această regiune, pentru că oamenii de aici simt asta. Am auzit și declarații precum că am fi o regiune separatistă. Cum adică regiune separatistă? Aici trăiesc exact aceeași oameni ca și la Bălți sau Soroca! Mulți oameni din Găgăuzia spun că se simt de parcă am trăi aici într-un fel de rezervație. Există un soi de respingere pe care o simțim la toate nivelurile puterii.
Este dificil să semnalezi astfel de probleme când puterea regională nu cooperează, pentru că autoritățile regionale nu par să fie tocmai transparente. Vreau să-l citez aici pe colegul Petru Garciu, care a scris într-un editorial că „dacă nu lucrezi pentru compania GRT, este dificil să obții comentarii, ai refuzuri sau ți se ignoră apelurile”.
Este adevărat: dacă nu împărtășești viziunea celor de la putere, e greu să obții informații. O zic din experiență. Astăzi, accesul jurnaliștilor la informații, mai ales al celor care fac investigații, este îngreunat. Putem constata și încălcarea Legii privind transparența decizională, și a Legii privind accesul la informații. Încă informația în scris, conform legii, e obligatoriu să fie oferită, dar nu știi niciodată ce răspuns vei obține și dacă el va fi relevant. Dar întrebările puse verbal sunt ignorate foarte des. Și nu e un fenomen nou, se întâmplă de demult.
La început de an, autoritățile din regiune au vrut să oblige sursele media online să cumpere un așa-numit permis de activitate de la autorități, numit „Izin”, ca să le dea dreptul de a produce și livra un „complex informațional”. Dvs. ați fost atunci împotriva acestui proiect. La scurt timp el a fost retras. Cum credeți, care a fost scopul?
După părerea noastră, acest Izin a apărut doar pentru a permite operatorilor prin cablu să-și continue munca. Asta e unica mea explicație. Pur și simplu proiectul prezentat n-a fost elaborat corespunzător, iar multe prevederi încălcau Legea privind accesul la informație. Scopul lui a fost controlul asupra tuturor surselor de informare în masă din regiune, deși mecanisme pentru exercitarea acestui control nu existau. De asta putem concluziona că inițiativa a fost doar o tentativă de a permite operatorilor prin cablu să activeze în continuare. În loc să se facă lobby prin grupul parlamentar pentru elaborarea unor mecanisme corespunzătoare, care să ofere o șansă operatorilor prin cablu, s-a făcut această tentativă de control.
Apropo, știu că s-a elaborat un nou proiect similar, care încă nu e public. A fost propus Adunării Populare, a fost elaborat, dar nu este în acces public. Dar și în acest proiect sigur se fac referiri la „Izin”.
Acest proiect se referea și la media online, deși la moment nu există legislație care să reglementeze presa online.
Da, ei au scris că se va reglementa activitatea întregii mass-media, dar nu au scris cum anume, n-au descris mecanismul. Pentru că el nici nu există! Și în ce fel ar face-o? Un funcționar al Adunării Populare ar controla activitatea presei online? Cum? E imposibil și nici nu e legal. În plus, existau alte prevederi „interesante”, cum ar fi vestimentația acceptabilă a jurnaliștilor și cui îi dăm acces. După intervenția noastră, acolo s-au mai inclus anumite prevederi acceptabile prin lege. Dar riscurile pe care le aducea cu sine acel proiect erau enorme.
Ce colaborare aveți în prezent cu autoritățile de la Comrat? V-ați întâlnit cu bașcana?
Nu, încă nu am avut nicio întâlnire. În rest, noi colaborăm direct cu Direcția Generală Educație, Direcția Tineret și Sport, Direcția Sănătate, Protecție Socială și Familie a UTA Găgăuzia. Destul de des organizăm activități comune de informare a populației cu privire la drepturile omului, desfășurăm activități de monitorizare și discutăm rezultatele în cadrul unor mese rotunde.
Ce prognoze aveți cu privire la viitorul politic al autonomiei?
Nu pot să dau un răspuns, deoarece mandatul meu nu acoperă previziunile din sfera politică. Această întrebare trebuie adresată politicienilor.