Securitatea națională este folosită tot mai des ca armă împotriva presei, arată un nou raport RSF

Peste 60% dintre statele lumii au înregistrat un regres al climatului legal pentru presă, pe fondul extinderii tot mai agresive a conceptului de „securitate națională” pentru a incrimina jurnalismul. Constatarea se regăsește într-un raport al organizației Reporteri fără frontiere (RSF), publicat pe 8 iulie. Potrivit documentului, invocarea securității naționale a devenit unul dintre cele mai utilizate instrumente pentru limitarea libertății presei la nivel global, iar fenomenul nu mai este specific doar regimurilor autoritare, ci se extinde și în state considerate democratice.

Conform analizei, definiția „amenințării la adresa securității naționale” s-a extins considerabil în ultimul sfert de secol, permițând autorităților să recurgă la acuzații de spionaj, terorism, propagandă, răspândirea de informații false sau încălcarea securității cibernetice pentru a investiga, urmări penal și încarcera jurnaliști. RSF susține că aceste instrumente juridice sunt utilizate tot mai frecvent pentru a restrânge investigațiile jurnalistice și accesul publicului la informații.

DETERIORAREA CADRULUI LEGAL PENTRU PRESĂ

Raportul evidențiază că indicatorul juridic al Indicelui mondial al libertății presei realizat de RSF a înregistrat în 2026 cea mai accentuată deteriorare de până acum. Scorul s-a înrăutățit în 110 dintre cele 180 de state și teritorii evaluate, ceea ce reflectă proliferarea legislației restrictive și utilizarea abuzivă a normelor privind securitatea națională împotriva presei.

AUTORITARISMUL NU MAI ESTE SINGURUL RISC PENTRU PRESĂ 

Autorii documentului arată că fenomenul este vizibil atât în state autoritare, cât și în democrații. În unele țări, jurnaliștii sunt acuzați de spionaj, trădare sau colaborare cu forțe străine, în timp ce în altele autoritățile folosesc legislația privind protecția secretului de stat, combaterea terorismului sau securitatea cibernetică pentru a exercita presiuni asupra presei și asupra surselor jurnalistice. Raportul oferă exemple din Statele Unite, Marea Britanie, Franța, Grecia, India, China, Rusia, Filipine, Iran și alte state.

NOI DOMENII TRATATE CA PROBLEME DE SECURITATE 

Un alt fenomen remarcat de RSF este extinderea conceptului de securitate națională asupra unor domenii care anterior nu erau asociate acestuia, precum sănătatea publică, schimbările climatice sau migrația. În consecință, jurnaliștii care investighează pandemii, poluarea, exploatările ilegale de resurse naturale sau alte teme de interes public sunt tot mai expuși unor restricții și proceduri judiciare motivate prin argumente de securitate.

Potrivit RSF, guvernele recurg tot mai frecvent la interceptarea comunicațiilor, programe informatice de spionaj și alte tehnologii de supraveghere. În paralel, discursul politic care califică presa drept „inamicul poporului”, „agenți străini” sau „trădători” contribuie la intimidarea jurnaliștilor și favorizează autocenzura.

CE RECOMANDĂ RSF

Organizația avertizează asupra efectelor pe termen lung ale stărilor de urgență și ale conflictelor armate. Măsurile excepționale introduse în contexte de război sau de combatere a terorismului tind să fie menținute și după dispariția amenințărilor inițiale, devenind parte a cadrului legal obișnuit și limitând în continuare activitatea mass-mediei.

RSF susține că securitatea națională este transformată progresiv dintr-un mecanism legitim de protecție a statului într-un instrument de intimidare, cenzură și criminalizare a jurnalismului. 

Organizația solicită statelor să revizuiască legislația privind securitatea națională, să consolideze protecția surselor jurnalistice și să garanteze că activitatea presei nu va fi tratată ca o amenințare la adresa statului, ci ca un element esențial al funcționării unei societăți democratice.

„Jurnalismul nu este o infracțiune împotriva statului. Este una dintre ultimele bariere împotriva arbitrariului și abuzului de putere. Protejarea lui nu este doar o alegere democratică — este o necesitate urgentă” , a subliniat în raport Anne Bocandé, directoare editorială a RSF.

Exit mobile version