Fondată în 2016, Oameni și Kilometri este o organizație media specializată în jurnalism narativ, reportaje de profunzime și investigații sociale. De aproape un deceniu documentează istorii care, de cele mai multe ori, încep departe de conferințele de presă și comunicatele oficiale – în sate, spitale, centre de plasament, comunități marginalizate sau în zone afectate de război. Într-un material pentru Media Azi, Polina Cupcea, fondatoarea și reporteră la Oameni și Kilometri, explică că jurnalismul nu înseamnă doar să relatezi ce s-a întâmplat, ci să explici de ce s-a întâmplat, cum schimbă viețile oamenilor și ce urme lasă în urmă. Ea descrie că, la Oameni și Kilometri, fiecare material este construit pe documentare atentă, prezență în teren și timp petrecut alături de oamenii despre care scriu. Totodată, jurnalista atrage atenția că, deși sunt o echipă restrânsă, produc constant reportaje multimedia, materiale video, reportaje foto și conținut adaptat pentru mediul digital, fără să renunțe la principiul care îi definește încă de la început: omul rămâne întotdeauna în centrul poveștii.
SCHIMBARE și ADAPTARE
Am înțeles că trebuie să schimbăm ceva în redacție atunci când am realizat că felul în care oamenii consumă informația se schimbă mult mai repede decât motivele pentru care caută jurnalism. Oamenii nu au încetat să citească. Au început însă să citească altfel, pe alte platforme și într-un ritm diferit.
Provocarea noastră nu a fost să renunțăm la reportajele ample și la storytellingul care definesc Oameni și Kilometri, ci să găsim modalități prin care aceste povești să ajungă și la cei care nu mai încep ziua deschizând un site de știri.
Nu am schimbat esența jurnalismului nostru, am schimbat felul în care îl prezentăm. Astăzi, un reportaj poate începe cu un reel de un minut, poate continua cu un carusel pe Instagram și se poate încheia cu un material multimedia sau un film documentar. Pentru noi, platformele sunt doar drumuri diferite către aceeași poveste.
Adevărul este că am renunțat la foarte puține lucruri. Dacă o poveste merită spusă, ea își găsește locul. În schimb, am învățat să spunem aceeași poveste în mai multe limbaje.
Pe lângă reportajele narative și investigațiile sociale, dezvoltăm constant conținut video, reportaje foto, materiale multimedia, reels și conținut adaptat pentru rețelele sociale. Nu privim aceste formate ca pe produse separate, ci ca pe părți ale aceluiași proces jurnalistic.
În redacția noastră, deciziile nu sunt dictate de algoritmi sau de tendințe de moment. Discutăm fiecare subiect în echipă și alegem formatul care îl poate servi cel mai bine. Uneori, o poveste are nevoie de 15 minute de lectură. Alteori, primul contact cu publicul este un video de 30 de secunde. Important este ca esența să rămână aceeași.
TRAFIC și AUDIENȚE
Știm că produsul nostru chiar „a prins” atunci când vedem că o poveste continuă să trăiască și după publicare. Când oamenii ne scriu după luni sau chiar ani pentru a ne spune că își amintesc un reportaj. Când materialele sunt republicate sau citate de alte instituții media. Când ajung în competiții internaționale. Dar mai ales atunci când contribuie la schimbări reale: autoritățile reacționează, se redeschid dosare, oamenii primesc ajutor sau încep să fie ascultați.
Pentru noi, impactul nu se măsoară doar în vizualizări, ci și în ceea ce se întâmplă după ce povestea a fost publicată. În același timp, în ultimii ani am înțeles că jurnalismul de profunzime nu trebuie să rămână doar pe site. Am investit mult în conținut vizual pentru rețelele sociale – reels, materiale video, caruseluri și fotografii – fără să simplificăm excesiv poveștile. Rezultatele ne-au surprins chiar și pe noi: în 2025, conținutul publicat de Oameni și Kilometri a generat peste 5 milioane de vizualizări pe platformele digitale. Pentru o redacție care publică relativ puține materiale, dar investește săptămâni sau chiar luni în documentarea fiecăruia, aceasta este confirmarea că și jurnalismul de profunzime își poate găsi publicul atunci când este prezentat în formatele potrivite.
Un compromis editorial pe care refuzăm să-l facem este să sacrificăm documentarea în favoarea vitezei. Nu publicăm doar pentru că un subiect este popular sau generează trafic. Preferăm să publicăm mai rar, dar să știm că fiecare material este verificat, documentat și construit cu respect față de oamenii despre care scriem. Nu credem că jurnalismul trebuie să concureze cu divertismentul. Credem că trebuie să ofere ceva ce divertismentul nu poate oferi: context, înțelegere și încredere.
IMPACTUL SOCIAL MEDIA
Rețelele sociale ne-au devenit „a doua casă”. Investim în ele nu doar timp, ci și multă muncă de adaptare. Un reportaj la care lucrăm săptămâni întregi nu poate fi pur și simplu distribuit pe Facebook și atât. Îl reconstruim pentru fiecare platformă, extragem ideile esențiale, producem materiale video, caruseluri, fotografii și texte care îi invită pe oameni să descopere povestea completă.
Pentru o redacție mică, acest lucru înseamnă un efort considerabil, dar credem că jurnalismul de calitate trebuie să ajungă acolo unde este publicul, fără să-și piardă profunzimea.
Suntem cel mai prezenți pe Facebook deoarece acolo se află în continuare o mare parte din comunitatea noastră și este locul unde reportajele generează cele mai multe conversații. Observăm că oamenii nu distribuie doar materialele, ci împărtășesc propriile experiențe, completează informațiile și recomandă reportajele altor persoane. Pentru noi, acesta este unul dintre cele mai valoroase semne că jurnalismul poate crea comunități, nu doar audiențe.
JURNALISM ÎN ERA AI
Inevitabil, am adus în redacție și inteligența artificială. Pentru noi, asta a însemnat să economisim timp pentru ceea ce contează cu adevărat.
Folosim instrumente AI în special pentru activități tehnice: transcrierea interviurilor, organizarea informației, traduceri de lucru sau alte procese repetitive, ceea ce ne permite să investim mai mult timp în documentare și teren. În același timp, avem o regulă simplă: inteligența artificială poate sprijini procesul jurnalistic, dar nu poate lua decizii editoriale și nu poate înlocui responsabilitatea jurnalistului.
Un lucru pe care inteligența artificială NU îl poate înlocui în redacția noastră este încrederea pe care o construim cu oamenii. Niciun algoritm nu poate câștiga încrederea unei persoane care acceptă, uneori după luni de discuții, să vorbească despre cele mai dificile momente din viața sa. AI nu poate merge pe teren, nu poate observa detaliile care nu apar în documente și nu poate înțelege tăcerile dintr-un interviu. Acolo începe jurnalismul nostru.
INOVAȚIE
Pentru noi, inovația nu înseamnă doar rețele sociale sau AI, ci și curajul de a spune povești importante într-o perioadă în care atenția publicului este tot mai fragmentată. Înseamnă să căutăm permanent forme noi, prin care jurnalismul de profunzime să rămână accesibil fără să devină superficial. Înseamnă să combinăm textul, fotografia, videoul și multimedia astfel încât fiecare poveste să ajungă la cât mai mulți oameni, fără să pierdem ceea ce este esențial.
Suntem diferiți de alte redacții prin felul în care privim oamenii despre care scriem.
Nu plecăm pe teren pentru a confirma o idee pe care o avem deja. Plecăm ca să înțelegem. Petrecem timp în comunități, revenim de mai multe ori în același loc, documentăm înainte să scriem și ascultăm înainte să tragem concluzii. Poate tocmai de aceea multe dintre reportajele noastre continuă să fie citite și la ani după publicare, iar unele au fost recunoscute în competiții naționale și internaționale sau au contribuit la schimbări concrete în societate.
CRIZE și REZILIENȚĂ
Cea mai mare provocare în ultimii ani a fost să continuăm să facem jurnalism de teren într-un context în care resursele pentru presa independentă devin tot mai limitate, iar costurile cresc constant. Reportajele în care credem presupun timp, deplasări, documentare și răbdare. Sunt exact lucrurile care nu pot fi făcute în grabă și nici cu resurse minime.
Ce ne-a ajutat să rezistăm a fost convingerea că jurnalismul făcut cu răbdare își păstrează valoarea. Ne-au ajutat încrederea cititorilor, partenerii care au înțeles importanța acestui tip de jurnalism și o echipă care, deși nu este mare, continuă să creadă că poveștile oamenilor merită spuse cu responsabilitate. În ultimii ani, această muncă a fost recunoscută prin premii naționale și internaționale, dar cea mai importantă confirmare rămâne faptul că oamenii continuă să ne caute atunci când simt că povestea lor are nevoie nu doar de un reporter, ci de cineva dispus să o asculte până la capăt.