Criza de resurse umane rămâne una dintre cele mai acute probleme cu care se confruntă redacțiile din Republica Moldova, potrivit Studiului de necesități ale mass-media, lansat de Centrul pentru Jurnalism Independent în vara acestui an. Motivele pentru care specialiștii evită redacțiile și punctul în care se produce ruptura dintre formarea academică și practica profesională au fost discutate în cadrul dezbaterii „Mass-media de azi și de mâine: ce profesioniști ne trebuie, cine și cum îi pregătește?”, organizată la Forumul Mass-Media, la care au participat manageri de redacții, reprezentanți ai instituțiilor de învățământ de profil și autorități.
CE OAMENI LIPSESC ASTĂZI ÎN REDACȚII ȘI DE CE
Toți managerii de redacții prezenți la dezbatere au confirmat că instituțiile pe care le conduc duc lipsă, în mod diferențiat, atât de personal tehnic specializat, cât și de cadre editoriale experimentate: cameramani, editori de imagine, editori, reporteri, producători şi chiar şefi de redacţie.
Din perspectivă regională, Renata Lupăcescu, redactoră-șefă la televiziunea Studio-L din Căușeni, a punctat că problema lipsei de cadre în redacțiile locale este legată direct cu subfinanțarea și salariile demotivante. „Dacă redacțiile regionale ar avea posibilitatea să achite salarii echivalente celor din Capitală, atunci ar dispărea problema asigurării cu resurse umane în redacțiile regionale”, potrivit ei. Jurnalista a explicat că există specialiști calificați în regiune, dar ei aleg să facă naveta la Chișinău și să lucreze în redacții naționale din motiv că sunt mai bine plătiți.
Corneliu Ciobanu, director general adjunct pe radiodifuziune la compania publică Teleradio-Moldova, a evidențiat că, în pofida salariilor mai competitive oferite, instituția se confruntă în continuare cu un deficit de personal — de la reporteri și cameramani până la producători, realizatori de emisiuni și șefi de redacții. „Noi, la Radio Moldova, din patru redacții, avem doar un redactor-șef”, a precizat el. Totodată, Ciobanu a menționat că au existat colaborări cu redacții locale, cu remunerații comparabile celor din Capitală, însă mulți jurnaliști din regiuni nu au disponibilitatea necesară pentru astfel de parteneriate, fiind deja suprasolicitați de propriile proiecte.
„Aș spune că pe piață există profesioniști, însă ei au nevoie de remunerații corespunzătoare abilităților lor”, a remarcat Ana Gherciu, directoare pe dezvoltare la Moldova.org. Ea a observat că volumul de muncă, așteptările audienței și salariile mici determină mulți jurnaliști valoroși să migreze în comunicare, în organizații neguvernamentale sau instituții internaționale. Drept soluție pe termen scurt, managera susține că redacțiile angajează studenți, dar acest lucru impune costuri de formare: „Ei vin fără cunoștințe despre cum funcționează o redacție și noi, ca angajatori, ne asumăm inclusiv să educăm în ei o cultură organizațională”.
CE SE ÎNVAȚĂ ASTĂZI LA FACULTĂȚI ȘI CUM POATE FI FĂCUT JURNALISMUL ATRACTIV
Același studiu de necesități, precum și managerii din mass-media prezenți la dezbateri au remarcat că o parte dintre tinerii absolvenți ai facultăților nu dispun de o pregătire adecvată pentru activitatea în redacții și nici de competențe adaptate realităților actuale ale domeniului.
Laura Tugarev, șefa departamentului Teoria și Practica Jurnalismului din cadrul Facultății de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea de Stat din Moldova, consideră că, deși nu se poate vorbi despre o situație „ideală”, instituția a făcut pași importanți în modernizarea procesului educațional. „Dacă facultatea oferă — nu spunem că este ideal, spunem că este bine”, a precizat ea. Tugarev a subliniat că planurile de învățământ au fost remodelate și conectate la piața muncii, iar colaborarea cu Ministerul Educației și Cercetării a facilitat întâlniri cu mediul profesional, care au conturat un tablou clar al necesităților actuale.
Rodica Panța, decana Facultății de Relații Internaționale, Științe Politice și Jurnalism de la Universitatea Liberă Internaţională din Moldova, a explicat faptul că scăderea interesului pentru jurnalism a condus la comasarea specialităților. Deși decizia a avut inițial motivații organizatorice, Panța a subliniat că „comasarea s-a dovedit utilă” în contextul schimbărilor geopolitice și al războiului din Ucraina, oferind posibilitatea de a pune accent pe competențele necesare într-un spațiu informațional vulnerabil. Ea a atras însă atenția asupra unei provocări majore: tinerii preferă, de regulă, subiecte „soft” — „vor să devină influenceri” — și sunt mai puțin atrași de jurnalismul de securitate sau de investigație. Această tendință, spune decana, necesită eforturi suplimentare de orientare și motivare din partea facultății.
Maia Metaxa, directoarea Școlii de Jurnalism din Moldova, a atras atenția asupra atractivității profesiei: „Jurnalismul nu este o profesie atractivă pentru mulți tineri, motiv pentru care este nevoie de o schimbare în felul în care este prezentată această meserie”. Ea propune să fie prezentat jurnalismul cu respect și mândrie, să se evidențieze beneficiile și instituțiile să „îi îndrăgostească” pe tineri de această carieră. Metaxa susține, totodată, utilizarea metodelor non-formale și a jocului în procesul de predare, subliniind că „starea ideală de învățare este atunci când mintea este relaxată și receptivă”.
Adriana Cazacu, secretară de stat la Ministerul Educației și Cercetării, a remarcat dimensiunea investiției publice în formarea studenților la Jurnalism, unde costurile per student sunt mai ridicate decât în alte domenii. În ciuda acestor resurse, „o parte dintre absolvenți nu ajung pe piața muncii”, ceea ce indică o problemă structurală. Ea precizează că ministerul tratează chestiunea ca o prioritate, iar Strategia Națională de Dezvoltare a Educației 2030 are ca prim obiectiv racordarea programelor de studii la necesitățile pieței muncii, prin acțiuni de analiză, armonizare și parteneriate cu sectorul media.