Cum pot jurnaliștii să relateze despre cazurile de violență sexuală asupra copiilor fără a expune victimele sau a le provoca traume suplimentare? Consiliul Europei a lansat, pe 18 noiembrie, un ghid pentru jurnaliști care cuprinde zece principii pentru reflectarea etică a acestor subiecte. Recomandările vizează, între altele, protejarea identității copiilor, evitarea senzaționalismului și utilizarea unui limbaj care nu minimalizează gravitatea abuzurilor.
„Jurnaliștii joacă un rol esențial în ruperea tăcerii din jurul violenței sexuale asupra copiilor, însă relatările mass-mediei trebuie să fie exacte și etice, fără senzaționalism și fără învinuirea victimelor”, a subliniat secretarul general al Consiliului Europei, Alain Berset, citat în comunicatul instituției.
CE RECOMANDĂ CONSILIUL EUROPEI
Una dintre recomandările centrale ale ghidului vizează protejarea vieții private și a identității copiilor. Jurnaliștii sunt îndemnați să evite publicarea informațiilor care ar putea permite identificarea victimelor. În practică, riscul nu se limitează la divulgarea numelui sau publicarea fotografiei copilului. Detalii precum localitatea, instituția de învățământ sau relațiile de familie pot contribui, în anumite circumstanțe, la identificarea acestuia.
O atenție aparte este acordată limbajului utilizat în materialele jurnalistice. Consiliul Europei recomandă evitarea expresiilor care ar putea sugera existența consimțământului unui copil în situații de abuz sexual. De exemplu, formulări precum „relații sexuale cu un copil” sau „relație cu un adolescent” pot crea impresia unei relații reciproce ori romantice, diminuând gravitatea faptelor. În schimb, jurnaliștii sunt încurajați să utilizeze o terminologie care descrie corect natura abuzului, ținând cont de circumstanțele cazului și de cadrul juridic aplicabil.
Ghidul insistă și asupra evitării învinuirii victimelor și a victimizării secundare. Potrivit recomandărilor, materialele de presă nu ar trebui să sugereze că un copil ar fi responsabil pentru abuzul suferit. Atenția trebuie orientată către autorul faptelor sau către instituțiile și mecanismele care au permis producerea abuzului ori nu au intervenit pentru a-l preveni.
Totodată, autorii recomandă o abordare care ține cont de efectele traumei. Relatările fragmentate ale victimelor sau dezvăluirea unui abuz la mult timp după producerea acestuia nu trebuie interpretate automat drept semne ale lipsei de credibilitate. Jurnaliștii sunt îndemnați să evite abordările care ar putea provoca suferință suplimentară copiilor.
Un alt principiu se referă la prezentarea violenței sexuale asupra copiilor ca problemă sistemică, nu doar ca o serie de incidente izolate. În acest sens, Consiliul Europei recomandă explicarea factorilor sociali, culturali, instituționali și structurali care favorizează abuzurile. Din perspectivă jurnalistică, aceasta poate presupune documentarea reacției autorităților, a măsurilor de protecție existente și a eventualelor deficiențe ale instituțiilor responsabile.
Documentul mai recomandă plasarea drepturilor copilului în centrul relatării, cunoașterea cadrului juridic și etic, precum și utilizarea unui limbaj adecvat și incluziv.
De asemenea, materialele jurnalistice ar trebui să includă informații despre serviciile de sprijin disponibile, întrucât relatările despre violența sexuală pot determina alte victime să vorbească despre experiențele lor sau să solicite ajutor.
Ultimul principiu vizează necesitatea instruirii specializate a profesioniștilor media. În acest context, Consiliul Europei face trimitere la platforma HELP, care oferă inclusiv un curs online gratuit privind protecția copiilor împotriva exploatării și abuzului sexual.
Lansarea ghidului a avut loc în contextul Zilei europene pentru protecția copiilor împotriva exploatării și abuzului sexual, marcată anual pe 18 noiembrie, începând din 2015. Inițiativa urmărește sensibilizarea publicului, prevenirea abuzurilor, protejarea victimelor și consolidarea cooperării internaționale.
