Când relatarea adevărului devine riscantă? La această întrebare au răspuns cinci jurnaliști, fact-checkeri și cercetători care s-au confruntat cu presiuni și atacuri în activitatea lor profesională, în cadrul conferinței „Dezvăluirea adevărului”, desfășurată între 7 și 8 noiembrie la Chișinău. Discuția a vizat riscurile tot mai frecvente cu care se ciocnește presa din Europa Centrală și de Est, amenințările la adresa securității celor care documentează subiecte de interes public, precum și soluțiile propuse pentru diminuarea acestor vulnerabilități.
„SIGURANȚA JURNALIȘTILOR NU ESTE GARANTATĂ”
Alina Radu, cofondatoarea și managera redacției de investigație Ziarul de Gardă, a atras atenția asupra faptului că, odată cu performanța, cresc și presiunile asupra jurnaliștilor. „După ce primim premii și reporterii noștri fac o treabă bună, apar tot mai multe cereri: trebuie să faci asta, trebuie să faci aia, trebuie să faci cealaltă. Și, de fapt, lipsește o discuție reală despre dificultățile prin care trece o echipă și despre existența unor soluții concrete pentru aceste provocări”, a explicat Alina Radu.
Ea a apreciat faptul că „unul dintre cele mai bune lucruri în jurnalismul de investigație este să lucrezi sub acoperire – să mergi într-un loc unde se întâmplă lucruri ilegale, să stai cu acei oameni, să observi, să colectezi date chiar de pe teren și apoi să prezinți toate acestea”. Redacția Ziarului de Gardă a realizat mai multe anchete sub acoperire, printre care una care a documentat circulația banilor și a instrucțiunilor politice provenite din Federația Rusă în contextul ultimelor alegeri prezidențiale din Republica Moldova. „Reporterii noștri au rămas sub acoperire, au făcut toată munca, au primit bani din partea Federației Ruse, au publicat totul și, desigur, desvăluirile au fost un șoc pentru societate. Toată lumea a distribuit asta, toată lumea discuta despre asta. Dar a fost ceva care m-a distrus ca manager: fiecare persoană care urmărea această poveste pe YouTube sau pe Facebook întreba, scria: «este acest reporter în siguranță? Este această fată în siguranță? Este acest jurnalist în siguranță?»”, a dezvăluit jurnalista. În acest context, ea a notat că nu poate spune niciodată cu certitudine dacă reporterii ei sunt în siguranță. În pofida măsurilor de protecție adoptate, riscurile nu pot fi eliminate complet. „Am urmat multe cursuri și am luat măsuri de siguranță, dar nu poți ști niciodată… Când primești mesaje precum «Cu articolul tău l-ai enervat pe Putin», îți amintești că siguranța jurnaliștilor nu este garantată”, crede Alina Radu, făcând referire la cazurile jurnaliștilor uciși în Federația Rusă.
„SUNTEM ÎN PLINĂ LUPTĂ — DAR O FACEM PRIN MIJLOACE DEMOCRATICE”
Mamuka Andguladze, președintele Media Advocacy Coalition din Georgia, a subliniat importanța solidarității și a coordonării între jurnaliști și organizațiile media din regiune. „Prin comunicare, advocacy și solidaritate – care este esențială – putem măcar să creștem gradul de conștientizare publică și să ne coordonăm forțele, pentru că fără solidaritate este imposibil să supraviețuim”, s-a arătat ferm el.
Andguladze a relatat despre deteriorarea accelerată a libertății presei în Georgia, unde, doar în ultimul an, au fost raportate peste 400 de incidente de agresiune împotriva jurnaliștilor independenți. În aproximativ 99% dintre cazuri, victimele proveneau din redacții independente de radio, televiziune sau publicații online. El a menționat că situația actuală este rezultatul capturării instituțiilor statului și al atacurilor sistematice împotriva societății civile și a presei libere.
Potrivit lui, guvernul georgian, dominat de partidul Visul Georgian, a adoptat din 2024 peste 20 de legi cu caracter restrictiv și represiv, inclusiv o variantă locală a legii rusești care obligă organizațiile finanțate din exterior să se declare „agenți străini”. Andguladze a explicat că noile reglementări limitează libertatea presei, interzic finanțarea externă a posturilor independente și permit anchete penale asupra jurnaliștilor și ONG-urilor.
„Aceste represiuni nu ar fi posibile fără o pregătire masivă și fără controlul instituțiilor statului. În prezent, autoritățile ignoră complet cererile comunității locale și internaționale de a reveni la procesul democratic. Suntem în plină luptă – dar o facem prin mijloace democratice – împotriva acestei presiuni antieuropene, antidemocratice și, într-un sens, antisemite”, subliniază jurnalistul georgian.
„ÎN VOCABULARUL MEU NICI MĂCAR NU MAI EXISTĂ CUVINTELE «JURNALISM INDEPENDENT» SAU «JURNALIȘTI INDEPENDENȚI»”
Zsófia Fülöp, jurnalistă la publicația Lakmusz din Ungaria, a descris climatul actual al mass-mediei din țara ei drept „un mediu ostil”, marcat de presiuni constante asupra presei independente. Ea a menționat că, de peste un deceniu, de la începutul carierei sale, scena mediatică s-a aflat sub influența guvernului condus de Viktor Orbán, iar libertatea editorială s-a redus treptat. „Când mi-am început cariera, regimul Orban era deja la putere, așa că nu cunosc altă realitate profesională. Situația devine tot mai rea, tot mai ostilă. În vocabularul meu nici măcar nu mai există cuvintele «jurnalism independent» sau «jurnaliști independenți». Te poate deranja, dar te obișnuiești cu asta”, susține Fülöp.
Potrivit ei, discursul public la adresa presei independente în Ungaria a devenit tot mai agresiv. „Când prim-ministrul, într-un discurs, te compară, ca jurnalist, cu o insectă care ar trebui strivită, simți cu adevărat ostilitatea”, a indicat ea, subliniind că astfel de declarații influențează percepția publică și limitează accesul la informații.
Atmosferă ostilă se resimte la toate nivelurile societății – de la atacuri din partea politicienilor până la mesaje și comentarii online pline de ură: „Tot mai mulți oameni se tem să vorbească, iar munca devine tot mai dificilă”. Deși a recunoscut că, în Ungaria, jurnaliștii nu sunt arestați sau eliminați fizic pentru ceea ce scriu, ea a subliniat că lucrul într-un mediu constant ostil este profund demoralizant și afectează calitatea și siguranța activității jurnalistice.
„JURNALIȘTII SE AFLĂ ADESEA ÎN PRIMA LINIE A ACESTUI RĂZBOI INFORMAȚIONAL”
Ani Grigoryan, editora departamentului de Fact-Checking la CivilNet din Armenia, a explicat că, deși din exterior presa armeană poate părea mai liberă decât cea din alte state din regiune, în realitate jurnaliștii se confruntă cu multiple forme de presiune. „Din afară, situația poate părea mai bună, mai ales în comparație cu ceea ce colegii noștri din Georgia și Azerbaidjan trebuie să îndure. Dar vă asigur că și noi avem provocări serioase, pe care le înfruntăm zilnic”, a spus ea.
Potrivit jurnalistei, una dintre cele mai îngrijorătoare tendințe este creșterea numărului de procese de tip SLAPP – acțiuni legale menite să intimideze și să epuizeze financiar redacțiile independente. „În Armenia, aceste procese au devenit o tactică obișnuită, folosită de politicieni și oficiali pentru a descuraja investigațiile jurnalistice. În loc să răspundă la solicitările noastre oficiale de presă, ei preferă să dea în judecată instituțiile media independente, cerând despăgubiri financiare consistente și retragerea articolelor”, a explicat Grigoryan.
Ea s-a referit la exemplul redacției CivilNet, dată în judecată la sfârșitul anului 2024 de primarul Erevanului, Tigran Avinyan, după publicarea unei investigații realizate în colaborare cu OCCRP: „Primarul a ignorat timp de o lună solicitările noastre de comentarii, iar după publicarea materialului, a depus o plângere în instanță, cerând despăgubiri și retragerea articolului”. Instanța a respins cererea de despăgubire, dar a obligat publicația să-și retragă materialul, o decizie care, potrivit jurnalistei, „creează un precedent periculos pentru libertatea presei”.
Grigoryan a precizat că astfel de acțiuni legale pun o presiune economică semnificativă asupra redacțiilor independente. „Cheltuielile legale ale CivilNet fac acum parte din bugetul nostru — bani care ar fi putut fi alocați pentru formarea tinerilor jurnaliști sau pentru noi investigații”, a subliniat ea, adăugând că sprijinul organizațiilor internaționale, precum Reporteri fără Frontiere, este esențial, deși insuficient pentru a acoperi costurile reale.
Jurnalista a avertizat și asupra intensificării campaniilor de dezinformare și influență străină: „Pe măsură ce Armenia se apropie de alegerile parlamentare din 2026, asistăm la un val tot mai mare de campanii de dezinformare și influență, conduse în principal de actori afiliați statului rus. Aceste operațiuni s-au intensificat în ultimul an și sunt axate, în mare parte, pe discreditarea guvernului armean și a cooperării sale cu Uniunea Europeană”.
În acest sens, Grigoryan a concluzionat că nivelul de alfabetizare media în Armenia rămâne scăzut, iar instituțiile statului sunt slab echipate pentru a detecta sau contracara aceste campanii de dezinformare. „De aceea, jurnaliștii și verificatorii de fapte se află adesea în prima linie a acestui «război informațional» – nu doar pentru a apăra faptele, ci și capacitatea oamenilor de a lua decizii obiective”, a conchis ea.
„PUTEREA URIAȘĂ A DEZINFORMĂRII”
Jeanne Cavelier, coordonatoarea pentru Europa de Est și Asia Centrală a organizației Reporteri fără Frontiere (RSF), a subliniat că dezinformarea și propaganda reprezintă astăzi una dintre cele mai mari amenințări la adresa libertății presei. „Ceea ce observăm în ultimii ani este puterea uriașă a dezinformării, care generează un climat de instabilitate și insecuritate pentru jurnaliști, fără precedent în ultimele decenii”, declară Cavelier.
Reprezentanta RSF a informat că, în regiunea Europei de Est și a Asiei Centrale, jurnaliștii se confruntă cu un spectru larg de riscuri: de la atacuri orchestrate de autorități, amenințări fizice și procese abuzive de tip SLAPP, până la campanii de discreditare și ingerințe străine directe. Cavelier face referire la Harta de Siguranță din Indicele Libertății Presei Mondiale, publicat anual de Reporteri fără Frontiere, bazată pe cinci indicatori, iar siguranța este unul dintre ei. „Pe această hartă se pot vedea cele mai periculoase țări din lume, iar regiunea noastră este, din păcate, bine reprezentată”, a atras ea atenția.
Jeanne Cavelier s-a referit și la „galeria prigonitorilor presei”, inițiativă lansată anual de organizația Reporteri fără Frontiere, care aduce în lumină lideri politici și persoane cu influență, ce subminează libertatea de exprimare. Potrivit ei, scopul comun al acestor actori este reducerea la tăcere a vocilor independente, indiferent de metodele folosite. Un exemplu semnificativ este cel al oligarhului georgian Bidzina Ivanișvili, despre care RSF afirmă că își folosește resursele economice și conexiunile politice pentru a controla peisajul mediatic, a intimida jurnaliștii și a consolida un climat de impunitate.
De asemenea, ea a insistat asupra fenomenului tot mai frecvent al represiunii transnaționale, prin care jurnaliștii sunt constrânși să se refugieze în alte țări, dar continuă să fie vizați chiar și în exil. „Jurnaliștii din Rusia și Belarus, care s-au refugiat în state europene, nu sunt, din păcate, în siguranță. Am documentat inclusiv tentative de asasinat în Franța”, declară Cavelier.
CE SOLUȚII VĂD EXPERȚII
Deși diagnosticul comun al experților privind starea presei în Europa Centrală și de Est este unul sumbru, toți evidențiază necesitatea găsirii unor soluții concrete pentru protejarea jurnaliștilor. Alina Radu subliniază importanța unei dezbateri reale în societate privind siguranța reporterilor. Ea dă de înțeles că formarea profesională și pregătirea în materie de securitate ar trebui să devină o componentă standard a activității redacționale, dar și că autoritățile trebuie să-și asume responsabilitatea de a investiga amenințările online venite din afara țării.
Mamuka Andguladze pledează pentru solidaritate regională și cooperare între redacții, ONG-uri și organizații internaționale, considerând că „fără solidaritate este imposibil să supraviețuim”. În plus, expertul georgian insistă asupra ideii că apărarea libertății de expresie trebuie făcută „prin mijloace democratice”, prin advocacy, mobilizare civică și transparență.
De cealaltă parte, Ani Grigoryan semnalează nevoia unui cadru juridic care să protejeze presa de intimidare și a unor mecanisme de alfabetizare media.