Vlaicu Bunduchi, creator de conținut
E început de weekend, iar eu, ca orice cetățean onest al anului 2026, îmi fac prima interacțiune cu ritmul planetei deschizând rețelele de socializare, ca să văd dacă nu am „pierdut” ceva cât am fost absent. În mai puțin de două minute dau peste cel puțin două videouri, câteva texte și imagini – toate generate cu AI.
Își mai poate imagina cineva o lume în care conținutul din online nu este, de fapt, execuția unui prompt – un scenariu scris pentru AI?
E comod și simplu să obții un răspuns amplu la întrebări care nici măcar nu sunt scrise corect sau „omenește”. LLM-urile au progresat atât de mult încât intuiesc ce ai vrut cu adevărat să spui și nu prea le pasă de semnele de punctuație sau de gramatică. Contează doar ca rădăcina cuvântului să fie măcar aproximativ corectă – pentru că un cuvânt scris greșit, de exemplu „grăină”, poate însemna la fel de bine „grădină”, „găină” sau „grindină”. Aici, cel puțin, utilizatorul ar trebui să fie explicit.
DAR
Nu toată lumea a reacționat la fel la acest val. Odată cu apariția inteligenței artificiale, unii manageri s-au grăbit să dea oameni afară, din dorința de a economisi și de a optimiza procesele. Alții au profitat și și-au scalat productivitatea. Iar o a treia categorie încă n-a înțeles că trăiește o revoluție la fel de esențială ca apariția Internetului în masă.
AI nu ține locul unui expert sau al unui specialist. Este un instrument digital ca oricare altul – doar că, deocamdată, nu poate gândi, nu poate fi original și nu își poate asuma pe deplin responsabilitatea răspunsurilor pe care le oferă. Jurnalismul, ca orice altă meserie, se învață și se practică. Un instrument digital nu poate înlocui munca și capacitatea de înțelegere din spatele ei.
Munca mea presupune mai multe etape de construcție a materialului final, iar instrumentele de inteligență artificială mă ajută să scurtez timpul petrecut pe activitățile mecanice. Asta îmi lasă mai mult spațiu pentru producție și post-producție – acolo unde niciun instrument digital nu are acces.
Câteva exemple reale din procesul meu de lucru:
– transcrierea audio pentru subtitrări;
– identificarea cadrelor și ajustarea lor pentru platformele de social media;
– izolarea și îmbunătățirea vocii din înregistrările audio;
– identificarea ritmului potrivit pentru muzica de fundal;
– crearea de schițe, moodboarduri și storyboarduri pentru viitoarele filmări;
– analiza datelor și calcule.
Toate aceste procese au nevoie de intervenția mea post-factum, pentru că nu pot avea încredere deplină în acuratețea rezultatului. Aș putea să mă descurc și fără aceste instrumente? Absolut. Așa am și lucrat până la apariția lor. Doar că acum îmi economisesc câteva ore, timp pe care îl pot investi altundeva. Munca tehnică poate fi ușor preluată de AI, dar tot e nevoie de cineva care să verifice integritatea răspunsurilor generate. Iar asta, cred, e prima abilitate reală pe care o câștigăm.
A doua abilitate ține de formulare. Ca să obții un răspuns apropiat de cel de care ai nevoie, trebuie să știi cum să adresezi și cum să structurezi o sarcină, iar asta o poate face doar cineva care înțelege exact procesul din spatele rezultatului final. Azi durează cinci minute să ai transcrierea unui interviu; cu alt instrument, poți rezuma, identifica punctele-cheie și împacheta cinci citate cu imagini de fundal și machetare – tot în vreo cinci minute. Dar numai dacă știi ce să ceri.
Chiar dacă a devenit mult mai simplu să fii operativ în livrarea unui material, vremurile mă tot provoacă să nu stau pe loc. Așa am ajuns la antreprenoriat. Într-o singură săptămână, am reușit, cu ajutorul AI, să-mi generez un site în două limbi, un brandbook și un model de contract de prestări servicii pentru viitorii clienți. Dar și în acest caz, AI a fost un instrument care a generat cu exactitate ceea ce i-am solicitat. Aveam o idee de bază, o direcție și o viziune de cum aș vrea să arate rezultatul final. El doar a închegat gândurile și a generat fișierele necesare.
Mai nou, a apărut un termen în online: brain rot (din engleză, „putrezirea creierului”). Este vorba de conținut de proastă calitate, consumat în exces, care nu cere creierului niciun efort cognitiv. E un paradox al aceleiași ere: viteza inteligenței artificiale multiplică la fel de ușor și conținutul bun, și brain rotul, iar statisticile – numărul de vizualizări, de inimioare la brainrotul generat de AI – nu fac diferența între ele. Cred că exact acolo stă marea abilitate pe care trebuie s-o exersăm cu toții, jurnaliști sau nu, în 2026: să nu confundăm viteza cu valoarea a ceea ce consumăm.
Inteligența artificială a apărut pentru eficiență, iar efortul jurnaliștilor este să verifice răspunsurile și sursele, măcar atât, căci linia specifică GPT-ului oricum o vede doar ochiul format. Nu?
Editorialul a fost elaborat în cadrul proiectului „Presă rezilientă, alegători informați: protejarea alegerilor din Moldova împotriva dezinformării”, susținut financiar de Ambasada Regatului Țărilor de Jos în Moldova. Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă neapărat poziția donatorului.