Critici pe marginea definirii noțiunii de dezinformare și a restricțiilor de difuzare a conținutului audiovizual, dar și discuții despre necesitatea creării unei piețe media și de publicitate autentice în Republica Moldova au răsunat în cadrul celei de-a doua runde de audieri pe marginea proiectului privind contracararea dezinformării. Dezbaterile au avut loc în Parlament pe 18 aprilie.
Proiectul dezbătut deja a fost votat în prima lectură, fiind criticat de opoziția care consideră că prin acest document se urmărește instituirea cenzurii.
NOȚIUNEA DE DEZINFORMARE, „MĂRUL DISCORDIEI”
Avocata Laura Urschi, prezentă la audieri, s-a referit la utilizarea sintagmei de bunuri publice în definiția propusă pentru noțiunea de dezinformare, care în opinia ei este utilizată incorect în contextul propus. „Noțiunea bunurilor și bunurilor de domeniul public este reglementată expres de Codul civil și nu ține de securitatea informațională și cea a cetățenilor. Este vorba de lucruri care sunt corporale, care pot fi pipăite. De domeniul public sunt apele, pădurile și așa mai departe. Aș propune să fie exclusă această sintagma și să se treacă direct la amenințările aduse securității informaționale”, și-a argumentat ea opinia.
Irina Corobcenco, responsabilă la Asociația Promo-Lex de monitorizarea discursului de ură, a menționat că definiția propusă pentru dezinformare conține „destul de multe expresii vagi și poate reprezenta un risc pentru interpretarea eronată”. „Deși această definiție [de dezinformare, n.r.] are câteva elemente comune cu definiția propusă de Comisia Europeană, cum ar fi natura faptică, intenția, prejudiciu economic și câștigul economic, totuși sunt destul de multe expresii la care ar trebui să se revină și să se vadă cum trebuie să fie ajustate”, a explicat experta.
În context, președinta comisiei parlamentare pentru mass-media, Liliana Nicolaescu-Onofrei, a menționat că autorii proiectului s-au ghidat inclusiv de Codul bunelor practici european: „Dar este adevărat că este un cod practic, nu este un cadru legislativ de referință ”.
Jurnalista de la Primul în Moldova Ludmila Belicencova s-a referit inclusiv la cei care ar putea decide ce informație este falsă sau nu. „Într-un articol din acest proiect se spune că o informație care afectează spațiul informațional este cea care provine de la un stat-agresor. Vă rog să le prezentați jurnaliștilor lista țărilor care, oficial, de către o instituție de stat din Republica Moldova sunt recunoscute drept state-agresor”, a intervenit ea.
Evghenii Goloșceapov, expert independent în drepturile omului, a menționat că înțelege scopul și necesitatea proiectului dezbătut – cum ar fi menținerea păcii și asigurarea securității – însă „măsurile care sunt propuse nu sunt întotdeauna proporționale și necesare”. El a remarcat că Republica Moldova ar putea deveni prima țară care a încercat să reglementeze domeniul de dezinformare și riscă să vină „cu un exemplu care nu trebuie urmat”. „În primul rând, domeniul dezinformării este mai politic, noțiunile sunt mai politice, dar noi încercăm să reglementăm acest domeniu cu instrumente de drept. De aceea nu prea avem exemple de acest fel în alte țări, pentru că ei nu au ajuns la aceste noțiuni politice care pot fi definite în mod juridic”, a precizat Goloșceapov.
CIRCULAȚIA INFORMAȚIEI ÎN CONTEXTUL CONVENȚIEI EUROPENE DE PROFIL
Evghenii Goloșceapov s-a referit și la propunerile privind limitarea difuzării unor programe audiovizuale din țările care nu au ratificat Convenția europeană privind televiziunea transfrontalieră. El a precizat că scopul convenției constă în facilitarea schimbului informațional, iar autoritățile din Republica Moldova ar fi utilizat-o „incorect” pentru a limita informația. „Eu am verificat câte țări au ratificat convenția. Sunt 34. Să adăugăm câteva țări europene care nu au ratificat convenția, plus SUA și Canada, ajungem la un număr de circa 40. În lume există în jur de 200 de țări. Ce să facem cu cele rămase – 160? Oare aceste țări produc minciuni, falsuri, dezinformări? Chiar toate țările? De ce trebuie să limităm posibilitățile de schimb informațional numai la 40 de țări din lume și să excludem din spațiul informațional noutățile, analitica din 160 de țări? Noi nu suntem în stare de război cu aceste țări”, a spus Goloșceapov.
Reprezentantul RTR Moldova, Evghenii Sergheev, a atenționat că în proiectul propus se utilizează noțiunea de conținut militar, însă în Cod nu este specificat ce înseamnă acest lucru. „Noi înțelegem această noțiune la nivelul dicționarului explicativ, dar ce înseamnă acest lucru în cadrul legislativ? Cum poate fi definit? De exemplu, va fi difuzată la TV o dramă despre dragoste și în cadru va apărea un tanc. El e tanchist, iar ea e bucătăreasă – asta e militar?”, a remarcat Sergheev.
DISCUȚII DESPRE SPAȚIUL MEDIA AUTOHTON
Fondatorul grupului de presă Realitatea media, Dumitru Țîra, s-a referit la rolul distribuitorilor în contextul discuțiilor, remarcând că scopul principal al modificărilor propuse ar trebui să se refere la construirea unei piețe media autentice. El susține că numărul televiziunilor străine fără publicitate din oferta distribuitorilor este în prezent mai mare în comparație cu alți ani, iar dacă vor fi votate propunerile din proiect, atunci din oferta actuală ar dispărea în jur de 20%-25% de posturi TV. „Noi trebuie să reieșim din interesul național de a construi o piață audiovizuală autentică, o piață de publicitate autentică, care să aibă capacitatea de a rezista la orice tip de provocări. Desigur, asta cu războiul [din Ucraina] deja va fi un criteriu care va fi inclus în calitate de risc”, a menționat Dumitru Țîra.
Antreprenorul media a propus să fie interzice spre difuzare și emisiunile de divertisment, pe lângă alte tipuri de programe menționate în proiect.
Și directoarea adjunctă Jurnal TV, Cristina Pohilenco, s-a referit la conținutul străin ce ar trebui să fie difuzat în conformitate cu legislația. „Acum e o situație fără precedent, este un război în țara vecină și trebuie luate niște decizii în interesul național, nu în interesul personal al fiecăruia. Conținutul străin face mare diferență față de cel retransmis. Când achiziționezi content străin, îl poți difuza atunci când decizi, conform politicii tale editoriale și grilei. Cel retransmis depinde de ora difuzării la canalul-mamă”, a precizat jurnalista.
În cazul discuțiilor privind dificultățile de livrare a conținutului autohton, ea a remarcat că pe piața locală deja activează televiziuni care, de ceva timp, reușesc să-l producă. „Calitatea continuă să crească pe zi ce trece. Șapte, opt sau zece ore sunt mai mult decât suficient pentru ca un post TV să creeze. În discuțiile pe care le avem acum nu schimbăm doar o lege, dar contribuim la dezvoltarea unei întregi industrii care există într-o țară normală”, a spus Pohilenco.
La rândul său, Dorel Samoilă, reprezentatul agenției de publicitate Publicis Media a menționat că, în cazul implementării cerințelor proiectului privind sporirea volumului de produs autohton, în Republica Moldova „se va prăbuși piața de publicitate”. „Există impresia că sunt în jur de opt televiziuni care vor respecta toate prevederile Codului. Oamenii din Moldova sunt obișnuiți să privească un tip de conținut. În momentul în care audiența va pleca de pe posturile respective, ea nu va veni imediat la stațiile care rămân”, a spus Dorel Samoilă.
„Asta demonstrează că noi nu o facem pentru publicitate, dar că vrem o mass-media sănătoasă. Noi suntem gata să așteptăm publicitatea. Când o să vină atunci să vină. Dar să fie corect”, a spus Svetlana Buzu, directoarea generală TV8.
Liliana Nicolaescu-Onofrei a menționat că deputații urmează să examineze propunerea de a diviza documentul în două părți distincte, pentru a lucra separat la aspectele problematice.