Eşti aici

Patru teze ale lui Candu și un răspuns de la Mogherini

10 Mai 2018
662 de afişări
Alina Radu, directoarea Ziarului de Gardă
 

MOTTO: „Nu fac altceva decât scriu proiecte, obțin finanțare din exterior și trebuie să consume acei bani. Și s-au obișnuit ca în această zi a anului să organizeze proteste. Dar pe lângă a organiza un protest, mai bine ai veni si ai pune umărul și ai face ceva”, Andrian Candu, președinte al Parlamentului R. Moldova, 3 mai 2018.
 
Andrian Candu este președinte al Parlamentului de doar trei ani, iar evoluția comunicării acestuia cu presa este ușor de măsurat. La fel cum e ușor de măsurat evoluția libertății presei în perioada 2015-2018. În doar trei ani, potrivit Indexului Internațional al Libertății Presei (World Press Freedom Index) libertatea media din Moldova a scăzut cu 5 puncte. Este foarte mult, ținând cont că până în 2015 Moldova a crescut ușor în acest clasament. Degradarea libertății presei cu 5 puncte în doar trei ani e și mai dramatică, dacă ținem cont de angajamentele pro-europene ale guvernării din Moldova și a multiplelor promisiuni și declarații de creștere a democrației în Moldova, dar și de faptul că nașul de cununie al președintelui Parlamentului, Vlad Plahotniuc, este și liderul partidului de guvernământ, dar și mogul de presă.
 
De ce a ajuns președintele Parlamentului unui stat asociat cu Uniunea Europeană să spună tocmai de Ziua Mondială a Libertății Presei că jurnaliști-protestatari nu fac (nimic) altceva decât să obțină bani din exterior și să protesteze? Să citim mesajul lui Candu pe sintagme, sunt patru la număr.
 
„Nu fac altceva decât scriu proiecte”
. Făcând abstracție de cuvântul ”altceva” (la care ne vom referi în contextul sintagmei a patra), trebuie să îi dăm dreptate lui Andrian Candu, presa independentă și ONG-urile de media scriu solicitări de  finanțare a proiectelor. Personal, scriu proiecte de vreo 20 de ani și aceasta a fost cea mai dură școală de management pe care am văzut-o în viața mea. Scrierea proiectelor e o muncă ingrată: sunt formulare speciale ale fiecărei instituții donatoare, unde, abilitatea principală este să demonstrezi că ai făcut ceva de calitate și în mod transparent și că ceea ce dorești să faci e la fel de transparent și necesar societății. Scrierea de proiecte îți dezvoltă abilitățile de a gândi și a scrie organizat și structurat, de a  privi organizațiile în ansamblu, în context. Persoana care are experiență la scrierea proiectelor, are și bune abilități manageriale, știe să facă un plan de activități, un plan bugetar, să privească strategic la domeniul în care activează. Recomand chiar ca o asemenea disciplină să se predea la școală, pentru că multe în viața noastră sunt proiecte: educația, alegerile, democrația, dezvoltarea, creșterea profesională sau a Moldovei în general.
 
”Obțin finanțare din exterior și trebuie să consume acei bani”.
Confirm. E adevărat. Din nefericire pentru aceste instituții de media și pentru guvernarea pro-europeană, singura posibilitate de a obține finanțare pentru media independentă vine din exterior, de la instituții europene sau americane și de la ambasade, europene și americane. Guvernele Moldovei nu au oferit niciodată finanțări pentru presa independentă, s-au îngrijit doar de cea afiliată, ca să își facă propagandă. Dar de ce ar fi rele sau periculoase finanțările din UE și SUA?
 
Mă întreb dacă Andrian Candu deschide vreo dată pagina Parlamentului pe care îl conduce. Dacă ar deschide-o, ar vedea că … pagina web a legislativului a fost creată în baza unui grant oferit de Uniunea Europeană și implementat de către Consiliul Europei! Dar câte programe de asistență parlamentară au fost finanțate din exterior, și nu am auzit nicio revoltă a șefului legislativului.
 
Iar pe pagina Guvernului, condus de partidul nașului lui Andrian Candu, găsim așa o Platforma pentru Gestionarea Asistenței Externe. Acolo sunt prezentate finanțările externe obținute de autoritățile publice moldovenești. Este și un top al organizațiilor finanțatoare, știți care sunt? UE, SUA, Agenția Elvețiană pentru Cooperare, Italia, Olanda, Cehia. Țări și agenții cu bun nume, experiență și grad înalt de democrație.
 
Poate, totuși, ONG-urile de media și instituțiile media care au protestat în fața Parlamentului, primesc granturi din Coreea de Nord, Azerbaijan sau alte ne-democrații? Deschidem pagina http://www.media-azi.md/ și vedem aceiași finanțatori: UE, SUA, Suedia, Germania. Finanțatorii ZdG tot sunt cunoscuți, sunt enumerați în raportul anual de activitate: FPU din Olanda (UE) și Ambasada Olandei la București, NED din SUA, Internews din SUA, Freedom House din SUA, Guvernul României (UE).
 
Dacă pagina web a Parlamentului a fost creată cu sprijinul UE, și acolo nu găsim nici măcar CV-urile tuturor deputaților, atunci pagina web a ZdG, care conține CV-uri complexe ale multor demnitari, materiale de care s-au folosit și Procuratura, și CNA și alte structuri de stat, nu a putut exista în R. Moldova cea în creștere și cu vreo trei ani în urmă, după multiple atacuri și distrugeri, a trebuit să fie exportată de aici. Mulțumim unei organizații olandeze, Free Press Unlimited, cu sediul la Amsterdam, care ne-a oferit sprijin ca să menținem zdg.md în siguranță în UE și să existe până azi. Și da, zdg.md se simte mai protejat la Amsterdam decât la Chișinău. Poate de asta și OTIV-ul lui Vlad Plahotniuc, șeful lui Candu, e stabilit tot la Amsterdam?
 
Merită oare să amintesc că și unele dintre televiziunile lui Plahotniuc au beneficiat la un moment dat de granturi, inclusiv de la ONU și UE? La ele oare tot s-a referit Andrian Candu?
 
Să ne referim puțin și la sintagma ”trebuie să consume acești bani”. Ca economist și jurist ce este Candu, sunt sigură că știe că banii din granturi de la instituții europene și americane pot fi cheltuiți doar în baza acordului de grant, iar acordurile de grant oferite de asemenea instituții și state serioase, conțin zeci de clauze menite să nu admită nici cea mai mică ilegalitate. Ca și economist și jurist, Candu cunoaște că, orice dolar sau euro din granturi plătit sub formă de salariu în R. Moldova asigură un dolar sau un euro transferat sub formă de taxe în bugetul de stat al R. Moldova. Granturile înseamnă salarii, locuri de muncă, taxe, încasări la bugetul public, transparență, norme europene în R. Moldova. De asta nu am înțeles criticismul principalului legislator moldovean legat de granturi.
 
 
”Și s-au obișnuit ca în această zi a anului să organizeze proteste”. Da, absolut de acord, în ultimii trei ani au fost organizate proteste ale presei libere în fața Parlamentului an de an. Dar nu noi ne-am obișnuit cu asta, guvernarea ne obișnuiește.  Pentru că în ultimii trei ani Indicele Libertății Presei a scăzut dramatic. Și cetățenii, inclusiv jurnaliștii, trebuie să își apere libertățile, pentru care au luptat 25 de ani.
 
De ce au revenit jurnaliștii la proteste cu trei ani în urmă? În 2015, ținând cont de faptul că indicatorii libertății presei în Moldova fuseseră în ușoară creștere în anul precedent, nu a avut loc un protest al mass-media.
 
În 2016, înrăutățirile deveniseră evidente, Moldova nu doar că nu a mai crescut în clasamentul Libertății Presei, ci a căzut cu câteva puncte. Constrângerile pentru presa liberă deveneau tot mai evidente: acces tot mai dificil la informații, concentrarea tot mai mare a mass-media sub auspicii politice. La începutul lunii mai 2016, jurnaliștii liberi și ONG-urile de presă au organizat un protest în fața Parlamentului. Andrian Candu a ieșit în fața jurnaliștilor, a cerut o listă de probleme, a promis că va contribui la soluționarea acestora. Lista problemelor mass-media a fost vociferată tare, sub lozinca ”Jos controlul de partid”. Candu a ascultat, apoi nimic nu s-a schimbat în bine.
 
În 2017, situația presei s-a dovedit a fi în picaj și mai evident. Indicele Libertății Presei a coborât și mai jos pentru Moldova, jurnaliștii liberi și ONG-urile de media reclamau agravarea problemelor care ar fi trebuit să fie rezolvate deja în cei câțiva ani de asociere cu UE. În mai 2017, fața Parlamentului a fost instalată o cușcă care semnala izolarea jurnalismului liber, în situația în care și mai multe instituții mass-media deveniseră controlate de lideri de partid și acoliți ai acestora.  Andrian Candu a ieșit și de această dată în fața jurnaliștilor, a declarat că ”Stiti bine ca exista un anumit progres pe care il consideram noi progres”, a promis să contribuie la rezolvarea problemelor și a plecat. Jurnaliștii au rămas să lupte cu accesul limitat la informație și obstrucții economice.
 
La finele lunii aprilie 2018, ZdG a organizat o conferință cu privire la accesul la informație și reactivitatea autorităților publice, la care au fost invitați reprezentanții serviciilor de presă ale instituțiilor publice și, în timp ce unele ministere și autorități publice au luat această invitație în serios, venind și participând activ la discuții, tocmai serviciul de presă al Parlamentului nu a răspuns invitației, nu a venit, nici nu a explicat de ce nu vine. Dar să trecem la următoarea sintagmă.
 
În mai 2018, nici ONG-urile de media naționale, nici cele internaționale nu au sesizat o îmbunătățire a situației mass-media. Au decis să iasă la un nou marș de protest cu popas în fața Parlamentului. Deși, de la an la an, indicatorii libertății mass-media au degradat, și raportul WPFI  arăta din nou aceleași probleme, Andrian Candu nu a mai ieșit să discute cu protestatarii din fața Parlamentului. Nici vreun adjunct al său nu a ieșit. Nici măcar cineva de la Comisia parlamentară pentru mass-media. Întreg Parlamentul a decis să îi ignore pe jurnaliștii protestatari. Niciun demnitar nu i-a văzut, ascultat, auzit, notat, luat act. Aud, ascult, rezolv nu a fost sloganul lor.
 
Chiar dacă nu a ieșit, nu i-a văzut, nu i-a întrebat pe jurnaliști ce anume vor să spună, Andrian Candu și-a permis în aceeași zi să-i certe pentru că ar protesta.
 
”Dar pe lângă a organiza un protest, mai bine ai veni si ai pune umărul și ai face ceva”, a reproșat Candu din clădirea legislativului reporterilor aflați afară. Mulți dintre cei care au protestat puneau umărul la clădirea libertăților din Moldova pe când lui Andrian Candu abia îi mijeau bicepșii politici. De fapt, înainte de a veni Candu în Parlament, mass-media independentă și ONG-urile de media au pus umărul la elaborarea legislației mass-media, a accesului la informație, au creat baze de date, au contribuit la deschiderea bazelor de date pentru toți cetățenii, au dezvoltat și au educat interesul publicului pentru monitorizarea actului guvernării. Acum, jurnaliștii au ieșit să protesteze împotriva factorilor care le complică sau le subminează munca: concentrarea politică a mass-media, controlul de partid asupra publicității, asupra accesului dificil la informații publice.
 
Ca președinte al legislativului unui stat care a desfășurat mii de proiecte acoperite din finanțări externe în valoare de milioane de euro, ca președinte al legislativului unui stat, care în pofida suportului european și american, are mari probleme la capitolul libertăți cetățenești, inclusiv la libertatea și sustenabilitatea presei, aș recomanda lui Andrian Candu să învețe de la legislatorii europeni. ”Jurnalismul independent este vital pentru transparența guvernelor și procesele democratice”, a spus Federica Mogherini, în numele UE, la 3 mai 2018. Iată de ce UE oferă finanțări presei independente, iată de ce ONG-urile de media și jurnaliștii scriu proiecte.