Eşti aici

Olivia Pîrțac: „Cesiunea de licență nu este o soluție bună pentru lupta cu fenomenul concentrării”

12 Iunie 2017
418 afişări
Mai mulți jurnaliști, experți și consumatori de media se întreabă în ce măsură cesiunea posturilor TV Canal 2 și Canal 3 de la fostul proprietar, Vlad Plahotniuc, la noul proprietar, Oleg Cristal, va conduce la diminuarea de facto a concentrării din audiovizual. Pentru a afla răspunsul la această întrebare și a cunoaște mai multe despre cesiunea de licență, i-am solicitat un interviu juristei Olivia Pîrțac.

Media Azi: Ce presupune noțiunea de cesiune și care e volumul de drepturi/obligații, transmise în urma cesiunii?
 
Olivia Pîrțac: Cesiunea este, în primul rând, reglementată de Codul civil – art. 556-571 și conceptul de cesiune are două laturi majore pe care le integrează: CESIUNEA DE CREANŢĂ ŞI PRELUAREA DATORIEI. Un raport juridic implică, de o parte și de altă parte a raportului, cel puțin două părți, care dețin fiecare anumite drepturi sau obligații. În cazul cesiunii, se schimbă unul din titularii raportului inițial – fără să se schimbe structura raportului. Atunci când se schimbă persoana care dispune de anumite drepturi, titularul inițial cedând dreptul său unui terț, se produce o cesiune de creanță. Dacă se cedează datoria, avem celălalt aspect al cesiunii – preluarea datoriilor. Însă, de regulă, într-un raport juridic o parte are concomitent și drepturi, și obligații, și atunci când aceasta este înlocuită de un terț, acesta preia atât drepturile, cât și obligațiile inerente care există la momentul cesiunii. Cesiunea este un contract și implică, de regulă, și un preț, dar se poate face și fără vreo plată anumită.
 
M.A.: Care este procedura de cesionare a unei licențe TV? Ce drepturi și obligații capătă debitorul în acest caz?

O.P.: Licenţa, așa cum o definește Legea Nr. 451 din 30.07.2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, reprezintă un act administrativ cu caracter permisiv, eliberat de autoritatea de licenţiere în procesul de reglementare a activităţii de întreprinzător, ce atestă dreptul titularului de licenţă de a desfăşura, pentru o perioadă stabilită, genul de activitate indicat în aceasta, integral sau parţial, cu respectarea obligatorie a condiţiilor de licenţiere. Licența, după cum vedem, cuprinde atât drepturi, cât și obligații.

În cazul cesiunii licenței, se produce transmiterea tuturor drepturilor și tuturor obligațiilor pe care le implică aceasta la momentul transmiterii: întâi de toate, este vorba de dreptul de a folosi frecvența și de a difuza un serviciu de programe, dreptul de a vinde publicitate, dar și toate obligațiile inerente – cele generale, precum respectarea legislației în vigoare, dar și cele specifice: respectarea concepției și grilei de emisie a serviciului de programe respectiv, precum și a tuturor celorlalte acte specifice, care au determinat acordarea licenței.
Prima etapă este încheierea contractului și stabilirea unei înțelegeri. În mod obișnuit, cel care va ceda licența sa, o va face contra unei sume de bani sau a unor beneficii. Pe urmă, ca ea să se producă, urmează să fie aprobată de CCA (în 15 zile). Cesionarul îl înlocuiește pe cedent în toate drepturile și obligațiile pe care le avea cedentul în legătură cu licența. Ce câștigă cedentul din asta trebuie să vedem în contractul de cesiune. Cesiunea poate fi cu titlu gratuit, dar poate fi și cu bani. Nu sunt excluse și multe alte condiții, pentru că atât timp cât legea nu impune anumite restricții, părțile sunt libere să se înțeleagă cum vor.

Din experiența CCA se pare că părțile prezintă la CCA un acord destul de elementar, fără sume, prin care “Cedentul garantează punerea la dispoziția cesionarului a echipamentului și a utilajului tehnic necesare difuzării serviciului de programe, iar cesionarul își asumă toate obligațiunile ce decurg din licența de emisie”. Această formulă se conține și în Decizia CCA nr . 9/65 din 12 mai 2017. Se poate întâmpla ca acest Acord să reprezinte tot ce au încheiat părțile, dar se poate întâmpla că există un Acord adițional, cu mult mai multe prevederi, care nu se face public.

M.A.: Dictionarul juridic definește noțiunea de creanță ca fiind „un drept subiectiv patrimonial relativ care exprimă îndreptăţirea creditorului de a pretinde debitorului îndeplinirea obligaţiei corelative de a da, de a face sau de a nu face ceva”. Pornind de la această definiție, înseamnă oare că fostul proprietar al celor două posturi ar avea dreptul să dirijeze din umbră cum să acționeze noul proprietar? 

O.P.:  Formele prin care se manifestă o creanță diferă de la caz la caz, în funcție de substanța dreptului: în caz de vânzare se va da, în contractele de servicii se va face etc. Dar cel mai important este că, în cazurile de cesiune, creditor nu se numește fostul deținător al licenței (acesta se numește cedent). Creditor va fi, în numele statului, CCA-ul pentru o serie de obligații (de exemplu, respectarea condițiilor licenței) și cesionarul pentru drepturile sale (de exemplu, să poată folosi frecvența care i s-a acordat). Influențarea cesionarului de către cedent este posibilă, dar nu are nicio legătură cu noțiunea de cesiune și/sau creanță.

M.A.: De fapt, ce ar trebui să înțelegem prin obligația corelativă a debitorului față de creditor „de a da, de a face sau de a nu face ceva” ?

O.P.: În fiecare convenție/contract există un creditor și un debitor. Creditorul este cel care deține un drept și debitorul are o obligație. Acestea sunt noțiuni elementare de drept civil și este greșit să facem o legătură mai specială cu cesiunea de creanță. Da, și în cesiunea de creanță fiecare parte are și statutul de debitor, și de creditor, atât în raportul CCA-cesionar, cât și în raportul cedent-cesionar.
În calitate de creditor, CCA-ul va putea cere noului deținător de licență (cesionarul) să-și respecte concepția și grila de emisie, să nu admită încălcări ale legislației (obligația de a face sau a nu face ceva), să plătească în fondul radiodifuzorilor (obligația de a da) etc. Cedentul, în calitate de creditor, poate cere cesionarului plata pentru cesiune, dacă aceasta este prevăzută în contract. Totul depinde de contract.
 
M.A.:  În ce măsură o astfel de tranzacție ar putea duce la reducerea concentrării din mass-media?

O.P.: Din punct de vedere formal și juridic, concentrarea se poate reduce, pentru că avem un alt proprietar, un alt deținător de licență. Realmente însă, noul deținător nu este ales competitiv de către autoritatea de reglementare, ci este ales de cedent și doar acceptat/încuviințat de către autoritatea de reglementare. Este evident că cedentul va alege un actor care îi convine și pe care îl poate influența. Concentrarea se va reduce doar formal, iar în realitate lucrurile ar putea să nu se schimbe.

M.A.: Ce alte modalități legale, în afară de cesiunea în cauză, ar fi garantat reducerea fenomenului concentrării?  
 

O.P.: După cum am menționat mai sus, cesiunea de licență în niciun caz nu este o soluție bună pentru lupta cu fenomenul concentrării. Pentru a evita concentrarea de facto, trebuie ca proprietarul să fie impus să renunțe total la frecvențe și acestea să fie oferite din nou, prin concurs public și deschis. Dar și în al doilea caz trebuie să înțelegem că doar calitatea CCA-ului, incoruptibilitatea lui va face ca frecvențele să nu ajungă sub controlul aceluiași proprietar.