Eşti aici

Georgeta Stepanov, decana facultății de Jurnalism și Științe ale Comunicării a USM: „A face jurnalism și a presta servicii mediatice pentru cineva sunt lucruri complet diferite”

14 Iulie 2017
1305 afişări
Media Azi: Spuneți-ne vă rog, cine mai vine astăzi la jurnalism?
Georgeta Stepanov: Vine un contingent diferit de tineri, pe care eu i-aș clasifica în trei categorii. Prima – cei care vin de dragul acestei profesii, au capacitățile și abilitățile necesare și știu bine că vor profesa jurnalismul. Din  cea de-a doua categorie fac parte cei ademeniți de ecran, care se văd staruri, ba chiar ne spun direct: „Vreau să fiu ca prezentatoarea X, Y, Z”. Dar și unii dintre ei, adesea, ajung jurnaliști buni, pentru că urmează un model. Cea de-a treia categorie este formată de persoane care vin la facultate pentru că au insistat părinții sau le-au spus colegii că e prestigios să deții o diplomă de jurnalist. Ulterior se regăsesc în serviciile de presă, în departamente de comunicare sau relații cu publicul... Dacă nu reușesc, fie abandonează studiile, fie își caută o altă facultate. Noi, la Jurnalism și Științe ale Comunicării, nu ducem lipsă de studenți. De studenți foarte buni -- poate da, în general însă, există suficienți doritori de a învăța aici.
 
M.A.: De fapt, pe ce puneți accent, la admitere?
G.S.: Ne dorim să vină cât mai mulți tineri capabili, cu aptitudini pentru jurnalism, de aceea în afară de criteriile generale de selectare, avem și un test pentru a constata gradul de compatibilitate a tânărului cu profesia de jurnalist. Sigur că acest test are o valoare pur simbolică, întrucât nu putem să respingem doritorii de a studia la jurnalism, dacă întrunesc celelalte condiții de admitere. Dar, în cazul în care depistăm o anumită nepotrivire cu viitoarea profesie, le recomandăm tinerilor să se înscrie la un domeniu de formare profesională mai aproape de caracteristicile lor.
 
M.A.: Ce studiază astăzi tinerii la facultatea de jurnalism a USM?
G.S.: Cu trei ani în urmă am schimbat din talpă planurile de studii. Am redus numărul orelor teoretice în favoarea celor practice. Acum raportul e 1:2 – o parte de teorie și două de practică. În opinia noastră, este o repartizare optimală. Am structurat și planul de studii pe trei dimensiuni. Astfel, la anul întâi se studiază presa scrisă, designul și, timp de o jumătate de an, ei trebuie să elaboreze patru ziare, lucrând în echipe a câte 5 persoane. După anul I, studenții își fac stagiul la presa scrisa, îi orientăm spre ziarele locale. La anul II se studiază Jurnalismul radio – teorie și practică. La facultate funcționează postul de radio Unda Liberă. Studenții care aspiră la nota 8 și mai sus, în mod obligatoriu își plasează materialele pe această platformă. La anul III se studiază Jurnalismul TV. La facultate avem patru specializări: jurnalism politic, social, cultural și economic. Punem accentul la specializări pe genurile informative, pe noțiunile de bază specifice domeniului, pe terminologie și cultura profesională.
Aproximativ două treimi din absolvenții din anul curent sunt deja angajați în mediile autohtone – acum cinci ani, acest indicator era de doar 25%. Noi considerăm că aceste rezultate se datorează inclusiv schimbărilor strategice pe care le-am făcut. Ne străduim să fim competitivi pe piață, pentru ca studenții să aibă mai multe șanse să-și găsească un job.
 
M.A.: Asistăm în prezent la schimbări radicale în structura mass-media – printul este pe cale de dispariție, televiziunea și internetul sunt principala sursă de informare. Cum îi pregătește facultatea pe viitorii jurnaliști să activeze în condiții absolut noi, dictate de tehnologiile moderne?
G.S.: Cu mult timp înainte, imediat cum au apărut primele bloguri și portaluri, am introdus disciplina Platforme mediatice digitale. Ne-am gândit că, pentru a căuta informația în spațiul online, este important ca studenții de la jurnalism să cunoască motoarele de căutare, să se documenteze pe baza unor informații credibile. Aceeași disciplină le formează capacități de expunere vizuală a acestor date, prin intermediul unor tabele, grafice etc. Aici lucrăm cu profesori de la facultatea de matematică și informatică, în baza unor curricula adaptate la specificul facultății noastre. Și cea de-a treia parte a acestei discipline vizează capacitățile de a construi un blog și un site. Disciplina se studiază la anul I, iar blogul este un fel de dosar de creație: nimeni nu ia nota dacă nu are blog. În semestrul al doilea, după ce fac ziarul, studenții îl pun pe blog.
 
M.A.: Doamnă decan, în legătură cu manipularea și dezinformarea care se face astăzi prin intermediul mass-mediei, credeți că ar putea fi prevenite, cumva, asemenea fenomene încă de pe băncile facultății?
G.S.: Conștientizăm acest lucru, suntem îngrijorați și chiar alarmați de ceea ce se întâmplă în mass-media autohtonă. Sigur că încercăm să le prevenim. Acum doi ani, am extins numărul de ore la etica jurnalistică – de la 90 la 180. Urmărim aspectele de etică în toată creația studenților: în ziarele pe care le fac, în emisiunile radiofonice. Colaborăm și cu Consiliul de Presa, unde am avut două mandate de membră, păstrăm legătura, analizăm cazurile discutate de consiliu, facem tot ce putem pentru a forma acea verticalitate absolut necesară unui jurnalist. Dar, din păcate, sistemul este prea dur, iar decalajul dintre realitate și ceea ce învață studenții la universitate este prea mare...
 
M. A. Realitatea este așa cum este... Ca să nu te poată manipula nimeni, probabil, ai nevoie de mai multă imunitate...
G.S.: Sunt cazuri când studenții ne roagă să le schimbăm locul practicii, anume din considerentul că în redacțiile unde au fost repartizați sunt puși să facă ceea ce contravine Codului deontologic. Într-un alt caz, un fost student mi s-a plâns că un post TV a difuzat un material realizat de el, dar a  distorsionat într-o asemenea măsură faptele, încât materialul nu mai corespundea realității...
 
M.A.: Gen „cei 30 de mii de refugiați sirieni”?
G.S.:  Nu, era un subiect social. Dar tot un fals. Și fostul nostru student, imediat după ce a apărut știrea, m-a sunat și mi-a spus: „Doamna Stepanov, eu știu că m-ați văzut acum, la televizor, în cadru, și că materialul nu prezintă faptele adevărate... Aș vrea să știți că nu este vina mea. Eu nu port răspundere, eu doar aduc din teren informația”. Cum nu este vina ta?, l-am întrebat. Și am aflat că la unele posturi TV reporterul nu mai este responsabil de semnătura sa. El merge în teren, culege informația și o transmite altei persoane. Acea persoana taie, face montajul și pregătește materialul... Am încercat să-i dau un sfat, dar nu știu dacă l-am convins: i-am spus că, dacă nu-i place ceea ce au făcut alții din produsul său, are tot dreptul să apeleze la judecată sau să plece de la acel post TV.
 
M.A.: În ce măsură facultatea poate căli caracterul viitorului jurnalist, pentru ca, ajungând în astfel de situații, să poată spune: „Nu! Până aici.” Este acest lucru pe puterea facultății sau nu?
G.S.: Încercăm. Am introdus și cursul Psihologia jurnalistului, Conflictologia aplicată în jurnalism. Le explicăm studenților momentele care pot apărea inclusiv între jurnaliști și șefii lor ierarhic superiori... Dar facultatea de una singură nu poate lupta cu sistemul. Nu întâmplător, studenții noștri spun că facultatea de jurnalism este o oază... Totuși, nu aș vrea să fiu pesimistă, avem mulți tineri cu potențial și verticalitate. Dar formarea caracterului trebuie să înceapă în grădiniță și în licee, nu la facultate. Și aici e necesar să schimbăm accentele în întreg sistemul educațional. Mi se pare foarte necesar ca inițiativa Centrului pentru Jurnalism Independent, de a introduce instruirea media, să fie valorificată cât de curând posibil de Ministerul Educației. Dacă s-ar pune accentul pe personalitate, pe verticalitate, dacă i s-ar inocula copilului ideea că el nu este o piuliță pe care oricine o poate influența, atunci am avea o cu totul altă situație.
 
M.A.: Ar trebui să inventăm un fel de jurământ al lui Hippocrate pentru absolvenții de la Jurnalism...
G.S.: Dar avem jurământul jurnalistului. Este o tradiție, o acțiune de suflet. Iar când susțin public dosarele practice și facem evaluarea stagiului practic, ținem cont și de jurământ, este o modalitate de a argumenta nota pe care o ia studentul.
 
M.A.: Doamnă Stepanov, în afara facultății, cum rămâne cu „jurământul lui Hippocrate” în jurnalismul de zi cu zi?
G.S.: Acum, în opinia mea, se produce marea schismă între jurnaliștii care au rămas fideli profesiei lor, în sensul deplin al acestui cuvânt, și jurnaliștii care prestează servicii mediatice pentru cineva. Sunt lucruri complet diferite – a face jurnalism și a presta servicii pentru cineva. Din păcate, numărul jurnaliștilor este mai mic decât cel al prestatorilor de servicii mediatice. Situația din mass-media s-a agravat în ultimul timp, atunci când s-a produs monopolizarea sau concentrarea în mass-media. ONG-urile de media, ca și alte instituții de acest gen nu pot decât să facă monitorizări prin care să arate cum stau lucrurile în realitate. Gravitatea problemei constă în faptul că, de iure, totul este în regulă, dar de facto nu este nimic bun. Și, iată, foarte frecvent, jurnaliștii care pleacă în cealaltă tabără, a prestatorilor de servicii, se acoperă cu această sintagmă: păi, totul este legal, nu putem vorbi despre concentrare în mass-media. De fapt, în acest fel ei se automanipulează pentru a se justifica și a găsi niște scuze, dar cred că undeva, în interior, conștientizează că ceea ce fac nu fac bine.
 
M.A.: Dumneavoastră sunteți mulțumită de prestația discipolilor?
G.S.: Mă bucur pentru toate realizările lor. Și mă întristez, la fel de mult, atunci când unii gafează uneori. Poate de aceea se mai întâmplă să pun mâna pe telefon și să-i atenționez: vedeți ce faceți, pentru că sunteți imaginea facultății de jurnalism a USM.

Sursa foto: IPN.md