Eşti aici

Aneta Grosu, redactor-șef al Ziarului de Gardă: ”Jurnalismul independent e reprezentat în mare parte de femei”

08 Martie 2016
2179 de afişări
- Dna Aneta Grosu, cum explicați faptul că în R. Moldova la funcții de conducere ajung mai mult bărbații și care e situația la acest capitol în domeniul mass-media?

- Cred că e o situație moștenită din perioada sovietică, de pe atunci când egalitatea de gen era manifestată prin participarea vreunei mulgătoare de succes la congresele PC al URSS sau prin decorarea vreunei tractoriste cu medalii și ordine sovietice. În cei peste 20 de ani de Independență, nu am reușit să ne debarasăm de mai multe vicii moștenite din trecut. Pe de o parte, ne implicăm în activități și proiecte care vor să demonstreze că femeile sunt la loc de cinste în societate, iar pe de altă parte, avem doar câte 3-4 ministre, în cabinete guvernate de bărbați sau vreo 10-15 deputate, în Parlamente masculinizate excesiv. Poate că această stare de fapt nu ar fi atât de deranjantă, dacă, în R. Moldova, femeile nu ar fi discriminate sub aspectul remunerării muncii. Chiar ONU a constatat că pentru același volum de lucru, pentru aceeași calitate a muncii (sau chiar mai avansată), în R. Moldova, femeile sunt salarizate cu circa 10% mai puțin decât bărbații. Și în cazul procedurilor de angajare, șefii de instituții sau patronii de firme preferă să-și facă subalterni bărbați. În cazul femeilor, dacă, totuși, le încadrează, aceștia „aleg” în special angajate tinere, „libere” de grijile familiei. Dar celelalte ce să facă?
În mass-media? Ar fi mai întâi să înțelegem câtă mass-media și de ce calitate avem în R. Moldova. Dacă și „concernele” mediatice de la noi pot fi încadrate în domeniul mass-media, atunci statisticile ar putea arăta într-un fel, dacă excludem aceste „concerne”, am avea, probabil, alte date. Jurnalismul independent e reprezentat în mare parte de femei. În alte instituții – bărbații dictează politica editorială.
În ultimul timp, se remarcă o feminizare masivă a domeniului mass-media – la ecranele TV, la conferințele de presă și la alte evenimente femeile – jurnaliste sunt prezente în proporție de 90 la sută; la facultățile de jurnalism vin preponderent tinere… Cum explicați acest fenomen?

- În R. Moldova, mai există o concepție denaturată asupra profesiei de jurnalist. Mulți încă mai cred că jurnalismul înseamnă prezentarea unor știri sau a unor programe distractive la TV. Tot mai puțini sunt interesați de scris. Dacă, la facultăți, s-ar efectua un sondaj anonim, cu siguranță, s-ar constata că majoritatea studenților (care, de fapt, sunt studente) vor să apară la micile ecrane. Puține dintre respondente s-ar întreba, însă, dacă ele, personal, au despre ce le vorbi oamenilor.  -   Care ar fi portretul-robot al femeii-jurnaliste din R. Moldova?

- Puținele femei jurnaliste din R. Moldova, pe care le cunosc, sunt perseverente, consecvente, bine informate, cu multe lecturi, independente. Sunt atașate de meserie și chiar pot fi considerate lidere de opinii.

- Mulți colegi de breaslă sunt de părerea că ZdG ar fi nu doar un săptămânal, ci și o foarte bună școală pentru jurnaliștii de investigație. Cum ați reușit să formați această echipă? Ce calități ar trebui să întrunească cei care vor să facă jurnalism de investigație, dacă există doritori pentru acest gen de jurnalism…

- Este adevărat, pe la ZdG au trecut, timp de 12 ani de la lansarea publicației, foarte mulți tineri care au devenit buni jurnaliști. Victor Moșneag (ZdG), Anastasia Nani (anticorupție.md), Diana Răilean (Europa Liberă), Iurie Sanduță (RISE Moldova), dar și alții, au venit la ZdG chiar după primul an de facultate, la primul lor stagiu profesional. Au rămas aici, fiind angajați chiar din perioada studenției. A fost o experiență pentru ei, dar mai ales pentru noi. E cu totul special să muncești cu o echipă de tineri.  

- Munca de jurnalist presupune curaj și riscuri. Vă rugăm să vă referiți, în context, la câteva situații riscante în care v-ați pomenit personal, sau împreună cu colegii, ca jurnalist sau ca redactor-șef…

- Nu voi vorbi despre mine... În prezent, riscurile cele mai mari pentru jurnaliștii  de investigație sunt procesele de judecată în care suntem atrași deseori nejustificat, dar care implică pierdere de timp, nervi sau chiar de resurse financiare, în anumite situații. Un dosar cu un fost deputat a continuat ani în șir. El acționase redacția în judecată în mai multe instanțe din Chișinău și Strășeni. Nu a avut câștig de cauză, dar ne-a hărțuit, iar noi, deși am reușit să demonstrăm că cele scrise au fost și adevărate, nu am mai încercat să-l acționăm în judecată pe acel fost deputat pentru prejudiciile cauzate redacției în cei vreo 5 ani de procese de judecată. La ZdG am cunoscut și amenințări la adresa redacției sau a autorilor care semnează anumite investigații. E, însă, un prilej de un fel de ascunsă mândrie, că, ori de     câte ori am încercat să le sugerăm jurnaliștilor să-și protejeze identitatea în cazul unor articole mai riscante, aceștia, oricum, semnează cu numele lor. 

- Practicați această profesie de multă vreme. În ce perioadă autoritățile statului v-au părut mai receptive față de problemele abordate de mass-media?

- Nu-mi amintesc o astfel de perioadă. Deseori chiar mă gândesc că suntem niște naivi, crezând că schimbarea puterii ar schimba și atitudinea guvernanților față de problemele abordate de mass-media sau față de situația presei din R. Moldova. De la un an la altul am văzut de toate: presă cu acces limitat la informații de interes public; jurnaliști ținuți sub ușile instanțelor de judecată, atunci când sunt examinate dosare de rezonanță; reporteri „închiși” într-un țarc în sediul Legislativului;  jurnaliști amenințați sau chiar agresați; instituții media acționate în judecată de demnitari corupți sau de judecători mafioți; lideri de partide înjurând presa; responsabili de distribuția presei, ascunzând ziare de ochii cititorilor, etc. Toate s-au întâmplat pe parcursul celor peste două decenii de independență, perioadă în care, la guvernare, s-au perindat exponenți de stânga, de dreapta, pro-ruși, pro-europeni, centriști sau formând „alianțe”. De altfel, noi, la ZdG, avem un fel de confort generat de faptul că nicio guvernare nu ne-a favorizat și nu ne favorizează. În aceste condiții, independența e mai simplu de manifestat, dar și e mult mai de preț. 

- Ați dedicat mai mulți ani muncii la televiziunea națională. Cum au fost acei ani; de ce ați plecat din TV și cum vi se pare astăzi postul public?

- La TRM am muncit exact 15 ani. Au fost diferiți, dar lansarea „Mesagerului” cred că a fost evenimentul pe care nu pot să-l uit. Nu am plecat de la TRM, ci am fost concediată de regimul agrarian-comunist. A fost un examen dificil pentru mine, din care am avut multe de învățat. Despre ceea ce vedem azi la ecranele TRM? E un subiect aparte. Personal, simt lipsa profesioniștilor și a profesionismului.

- Ce sfat le-ați oferi tinerilor care vin astăzi în această profesie?

- Mai degrabă pot să spun ce aș face eu, la vârsta lor, dacă aș reveni în timp. Aș citi mai multă presă, aș învăța mai multe limbi moderne, aș călători mai mult, în special prin satele noastre, aș scrie un jurnal despre oamenii cu care mă întâlnește această profesie. Cu toate tensiunile acestei munci, aș fi mai mult timp și mai aproape de cei din familie, fie că sunt părinți, soți sau copii.

-  Ce nu-i ajunge jurnalismului din R. Moldova pentru a deveni o Putere a 4, demnă de luat în seamă?

- Perseverență, consecvență, putere de convingere dar și teren de afirmare. Când spun teren de afirmare, mă refer la puținele medii independente din R. Moldova, care pot vocifera o diversitate de opinii, insistând cu argumente.

- Ați avut vreodată senzația că jurnalismul poate schimba lumea, oamenii, viața noastră cea de toate zilele?

- Dacă nu aș fi avut mereu această iluzie, nu aș fi fost aici.

Sursă foto: www.radioeuropalibera.org