Eşti aici

„Televiziunea face diferența în perioada pandemiei”!?

26 Noiembrie 2020
835 de afişări
Aneta Gonța, cercetătoare media
 
Prin această afirmație a decis Centrul Informațional Regional al ONU pentru Europa de Vest să celebreze în acest an Ziua Mondială a Televiziunii, marcată din 1996, pe 21 noiembrie. De 24 de ani, la sfârșit de noiembrie este scos în evidență rolul important pe care televiziunea îl are sau trebuie să-l aibă în societate, în special prin atragerea atenției publice asupra conflictelor, amenințărilor la adresa păcii, asupra problemelor economice și sociale etc., infuențând astfel procesul de luare a deciziilor în folosul cetățenilor și al cetățenelor. În 2020, ONU consideră că televiziunea a avut o misiune extrem de responsabilă să reflecte, pe de o parte, cât mai corect și detaliat criza provocată de pandemia de Covid-19, dar și să fie, pe de altă parte, un loc de alinare, unire și speranță pentru oameni.                 

Televiziunea din Republica Moldova. Provocări

Deși puternic afectată de viteza cu care se dezvoltă Internetul și de multiplele platforme pe care acesta le propune beneficiarilori de informație, televiziunea rămâne cea mai importantă sursă de informare pentru moldoveni, dar și sursa de informare în care aceștia au cea mai mare încredere. Este adevărat că din ce în ce mai mulți tineri și tinere migrează definitiv spre online, televiziunea fiind preferată în special de categoriile de vârstă mai înaintate. Pentru a-și menține audiența, posturile TV distribuie conținutul și pe online, iar unele au început să conștientizeze faptul că, pentru a ține piept concurenței spațiului virtual, este necesar să multiplice și să diversifice oferta, pentru ca oamenii să se regăsească în ea și să o consume. Mai cu seamă că și ziarele, și publicațiile concepute inițial doar pe online, și chiar radioul propun din ce în ce mai mult conținut video, uneori foarte calitativ, iar asta înseamnă o „amenințare” în plus pentru televiziune.

În ultimii ani, în Republica Moldova, când a fost vorba de televiziune, discuțiile și dezbaterile s-au axat preponderent pe concentrarea proprietății în audiovizual, pe luptele politice (și ale politicienilor) pe acest segment, pe un proces rușinos al ajungerii televiziunii digitale în urma trenului, pe continua transformare a furnizorului public într-un adevărat serviciu în beneficiul oamenilor, pe monopolul pieței publicității sau pe ineficiența autorității de reglementare în domeniul audiovizualului.

În timp ce aceste dezbateri și analize nu au fost valorificate decât în măsură mică în politici adecvate, care să dezvolte domeniul,  consumatorii și consumatoarele de media au găsit alternative în special pentru conținutul televizat manipulator, unilateral, politizat și partizan, care nu răspunde nici pe departe demersului ONU privind rolul extrem de important al televiziunii în edificarea democrației, prin scoaterea în evidență a celor mai importante probleme, pentru ca oamenii să le cunoască, acestea să fie puse pe agenda publică prin presiunea societății, iar factorii decizionali să acționeze în consecință pentru a schimba lucrurile în bine în această țară.

Chiar și așa, televiziunea este pe larg utilizată în campaniile electorale în calitate de platformă nu doar de informare și educare civică și politică, dar mai ales de armă a cuiva împotriva altcuiva, prin sfidarea normelor deontologice și a legii, fără ca abaterile să fie sancționate la timp și proporțional cu gravitatea încălcărilor. Deși nu există studii care să arate clar, prin cifre și argumente, legătura directă dintre consumul de conținut al diferitor televiziuni și opțiunile de vot ale oamenilor Moldovei, această legătură există și oamenii politici continuă să parieze pe acest instrument pentru a-și mări bazinul electoral.

În 2020, totuși, alegătorii și alegătoarele din țara noastră, care au ieșit la vot în cadrul alegerilor prezidențiale, au arătat o tendință relativ nouă, aceea de a decide opțiunea de vot independent de conținuturile mediatizate masiv de televiziunile influențate politic. Este greu de spus câți oameni au pus ștampila „votat” în funcție de ceea ce au auzit și au văzut la un post de televiziune sau altul, dar vreau să cred că devine din ce în ce mai cert faptul că cetățenii și cetățenele Republicii Moldova știu tot mai mult și mai mult să facă diferența dintre informațiile care tind să fie obiective, corecte și echidistante, și cele care îi/le mint, manipulează, sperie și dezinformează.

Televiziunea în pandemie

Pandemia generată de răspândirea virusului SARS-CoV-2 a impus, într-adevăr, anumite schimbări și la nivelul consumului de conținut TV. În Republica Moldova, compania TV MR MLD, reprezentanta oficială a Companiei Nielsen, a publicat în perioada stării de urgență și a stării de alertă în sănătate publică trei grafice relevante în acest sens, care merită amintite. Mai exact, unul face o comparație a audienței televiziunilor din Moldova în ultimii doi ani, unul se referă la modul în care izolarea a influențat timpul petrecut de oameni în fața televizorului, iar al treilea punctează tipul de conținut care a fost preferat în această perioadă. Primele două cercetări au arătat că oamenii au petrecut mai mult timp în fața televizorului cât au stat acasă, iar cea de-a treia – că aceștia au urmărit în special conținutul televizat care s-a referit la domeniul medical și la medicamente, tratamente etc. Dacă acest conținut a fost autohton sau retransmis (și dacă este retransmis, atunci de unde anume), nu putem spune, iar aceasta este o problemă de-o vârstă cu țara noastră.

La ora actuală, niciun operator nu ne propune o grilă eminamente autohtonă, în încercarea de a proteja spațiul informațional național. Cum o parte din televiziunile noastre a fost nevoită să renunțe la anumite emisiuni din cauza pandemiei, s-a umblat în primul rând la divertisment, care și așa nu e la cel mai înalt nivel în Moldova, dar care este consumat mai mult în vacanțe, fie ele și forțate. Prin urmare, ne rămâne să ghicim cam spre ce ofertă s-a orientat cetățeanul și cetățeana fidel/fidelă al/a conținutului televizat. Tot pandemia a demonstrat că online-ul este o alternativă mai ieftină și mai rapidă pentru livrarea de conținut al televiziunilor, ceea ce înseamnă că tendința în viitorul previzibil va fi în special mediul virtual, cu investiți - sperăm cu toții - mai inteligente și mai mari în calitatea produsului oferit publicului.           

(Mai) avem nevoie de televiziune?

Cu siguranță, da. Avem nevoie de o televiziune publică profesionistă, care să nu mai fie portavocea guvernării, oricare ar fi aceasta, și să acopere necesitățile informaționale ale cât mai multor categorii ale populației Republicii Moldova. Și avem nevoie de televiziuni private naționale, regionale și locale care să fie concepute ca o afacere, dar să-și îndeplinească menirea firească de a informa, educa și distra, fără a crea baricade între femei și bărbați, ortodocși și alte religii, portocalii sau maro pe eșichierul politic etc. Avem nevoie, vorba ONU, de televiziune care să ne aline, să ne unească și să ne dea speranță, în special în timpuri de criză, și știe ONU de ce spune asta. Nu înainte, însă, de a ne informa cu maximă acuratețe, corectitudine și profesionalism despre fapte, fenomene și oamenii care le generează. În lume, în țară, în Capitală, în raionul și în satul nostru.

Avem nevoie de televiziune care să țină mâna pe pulsul nu doar al evenimentelor, dar și al noutăților tehnologice care le pot, pe de o parte, ușura munca, dar și constitui, pe de altă parte, o provocare pentru existența de mai departe. Avem nevoie de televiziune care să depășească statutul de bâtă politică sau de scut de apărare împotriva acestei bâte, înțelegând că telespectatorul/telespectatoarea din Moldova este și va continua să fie suficient de inteligent/inteligentă pentru a boicota conținuturile care nu informează, nu explică și nu contribuie la creșterea nivelului de informare și cultură, inclusiv civică și politică sau electorală a societății.