Eşti aici

„Lupta” cu propaganda externă a autorităţilor sau din nou despre ineficienţa unei legi „anti”

27 Iunie 2018
287 de afişări
Victor Gotișan,

cercetător media
 
Context
 

Propaganda externă, probabil, este cel „mai mare rău” din sectorul media de care sunt preocupate autoritățile Republicii Moldova în ultimii aproape doi ani. Pentru a-și justifica dorința de a lupta cu propaganda autoritățile (a se citi PDM) au încercat să reglementeze această „problemă” prin amendamente legale. Totul a început cu o inițiativă legislativă (Legea 257), înaintată de deputații PDM și PPEM, ulterior botezată de mass-media „legea anti-propagandă”.
 
Legea presupunea modificarea Codul audiovizualului astfel, încât să fie limitată retransmisia pe teritoriul Republicii Moldova a emisiunilor informativ-analitice, politice și militare din state care nu au ratificat Convenția Europeană cu privire la Televiziunea Transfrontalieră. La 7 decembrie 2017, legea a fost votată în prima şi a doua lectură de 61 de deputaţi din PDM, PL, PLDM şi PPEM. Socialiştii şi comuniştii s-au opus. După un ping-pong cu socialiștii în calitate de contestatari ai legii și o nouă suspendare a președintelui Igor Dodon pentru că nu a binevoit să promulge legea, la 10 ianuarie 2018 Curtea Constituțională i-a acordat interimatul președintelui Parlamentului Andrian Candu, care a semnat pentru promulgarea acesteia.
 
Republica Moldova, cu stea în frunte?
 

În primul rând, însăși existența unei asemenea legi este o greșeală. Mare. Și, foarte mult sper ca această greșeală să nu fie impusă și strecurată pe ușa din spate în versiunea finală a noului Cod al serviciilor media audiovizuale al Republicii Moldova (alias Codul audiovizualului). Cunoaștem foarte bine inventivitatea legiuitorilor noștri. De ce greșeală? Principalul argument: Republica Moldova este unica (!) – repet unica – țară din Europa – Uniunea Europeană și Consiliul Europei – care a adoptat o astfel de lege, chiar dacă organizațiile naționale și internaționale au privit-o cu suspiciune şi au criticat-o. UE, Freedom House şi OSCE recomandase „să fie evitate încercările de a interzice propaganda prin intermediul legislației, deoarece noțiunea în cauză este dificil de definit în mod obiectiv”.
 
În al doilea rând, comunitatea internațională în persoana ambasadorului SUA, James Petit și a șefului Delegației UE, Peter Michalko nu au salutat adoptarea legii respective. Sugestia acestora a fost mai degrabă lupta cu concentrarea mass-media și propaganda... internă.
 
În al treilea rând, ca de obicei, moldovenii au început a trata boala, dar nu simptomele. Sau au început cu sfârșitul, nu cu începutul, cum era logic. Explic. În astfel de situații, corect ar fi fost să se elaboreze o strategie cu un plan concret de acțiuni pe marginea problemei: cum luptăm cu propaganda externă. Altfel spus, era nevoie, mai întâi, de o radiografie a situației/problemei care să finalizeze cu un document de politici despre efectul și impactul propagandei externe. Ulterior, în baza acestui/acestor document sau documente strategice (de politici), se creiona o lege. Dacă se identifica necesitatea acesteia, bineînțeles.
 
În al patrulea rând, ce ne facem cu libertatea de exprimare? Interzicerea accesului la un anumit conţinut nu se poate numi altfel decât îngrădirea accesului la informaţie. Şi, în acest caz, poate era necesar să nu se meargă pe prevederi restrictive, ci pe combaterea propagandei prin mijloace mai soft: politici de educaţie mediatică, de exemplu. E mai strategic, mai eficient şi, cel mai important, e în rând cu normele democratice.
 
Şi, în al cincilea rând, o întrebare simplă: Dragă CCA, ce ne facem cu conținutul produs de instituțiile media din Danemarca, Suedia sau Belgia (țări lidere în topurile privind libertatea și independența mass-media), care nu au ratificat Convenția Europeană cu privire la Televiziunea Transfrontalieră?
 
Cum a „funcționat” până acum legea...
 

Dacă încercăm o analiză a faptului cum a fost pusă în aplicare această lege de CCA în baza doar a câteva exemple, atunci avem următorul tablou:
 
Prima „corecţie” i-a fost aplicată postului de televiziune RTR Moldova. La 26 februarie 2018, această televiziune a fost amendată cu 50 mii MDL pentru încălcarea prevederilor privind difuzarea emisiunilor informative din Federația Rusă. RTR Moldova şi-a exprimat dezacordul cu această decizie şi – atenţie! (a se vedea linia nr. 1 din secţiunea de mai jos) – susținând că știrile respective au fost montate la Chișinău, utilizându-se doar materialul oferit prin contract de posturile TV partenere din Federația Rusă (SIC!).
 
A doua „corecţie” a fost în cazul Prime TV. La început de aprilie, CCA a amendat acest post de televiziune cu 70 mii MDL pentru încălcarea prevederilor acestei legi. Membrii CCA au sancționat Prime-ul în baza unei sesizări (!) depuse de WatchDog. Constatare... la rece: CCA a demonstrat astfel o modalitate selectivă de monitorizare şi aplicare a amenzilor în baza prevederilor acestei legi. Or, dacă nu exista sesizarea organizaţiei WhatchDog, nu sunt sigur că CCA se autosesiza (e vorba de Prime TV, totuşi) şi venea cu corecţii şi pedepse în adresa acestei televiziuni. Dar, mai ştii...
 
A treia „corecţie” a fost în cazul aceleiaşi televiziuni RTR Moldova. CCA a amendat televiziunea cu 85 mii MDL pentru transmisiunea „paradei Victoriei de 9 mai de la Moscova”. Apropo, imagini de la parada de la Moscova din 9 mai au difuzat şi NTV Moldova şi Accent TV. „Corecţia” şi încălcarea repetată a celor de la RTR Moldova ne sugerează două idei:
Prima: Tind să cred că instituţiile media care încalcă repetat aceste prevederi legale o fac în conoștință de cauză şi dându-şi bine seama că vor lua peste... licenţă. Dacă e aşa, fie sunt naivi – ceea ce nu cred – , fie sunt acoperiţi financiar foarte bine încât îşi pot permite să achite întâi 50 mii şi apoi 85 mii MDL. De aici reiese că... legea este ineficientă şi nu e prea luată în serios.
A doua: Cum menţionam anterior, scopul propagandistic e cu mult mai important decât cei 2,5 şi respectiv 4 mii euro amendă. Pentru Guvernul Federaţiei Ruse, în a cărei proprietate se află RTR-ul-mamă, cele câteva mii de euro nu sunt bani, mai ales când ţinteşti un scop atât de „nobil”: să pui pe post parada de la 9 mai de pe Piața Roșie din Moscova. 
De ce legea anti-propagandă nu a dat şi nu va da rezultatele scontate?
 
Revenind la faptul de ce legea nu a dat și nu va da rezultatele scontate:
 

Instituțiile media care retransmiteau conținutul produs în Federația Rusă (or, despre acest spațiu informațional este vorba aici), au procedat șmecher: au sistat difuzarea conținutului care ar fi pasibil de anumite amenzi şi, simplu, l-au împachetat în ceea ce apoi au numit „conținut propriu”. Cu alte cuvinte, preiei imaginile de la NTV, Россия 24 sau Первый канал, le adaptezi puțin și le prezinți ca și produs propriu. Iată de ce reprezentanții partenerilor de dezvoltare afirmau că mai important de combătut ar fi propaganda internă.
Să admitem că și alte instituții media vor lua amenzi și vor fi forțate de deciziile CCA să scoată din buzunare câte 30 sau 40 mii MDL. Nu cred că asemenea bani ar fi cea mai mare problemă pentru cei care au drept obiectiv să difuzeze și să multiplice informații propagandistice. Vă mai amintiți de investigația Rise Moldova: „Banii lui Dodon din Bahamas”, cu transferurile de peste 30 de milioane MDL intrate pe conturile „Exclusiv Media SRL”, cea care deține în proprietate NTV Moldova și Accent TV? Cu asemenea donații poți plăti zilnic amenzile impuse de CCA.
În concluzie: astfel de legi pot deveni foarte ușor niște bâte de luptă cu „media” care nu se conformează unor „tipare politice”. 
Ce se pierde atunci când ceva „se câştigă”
 
Ce am pierdut?
 

S-a pierdut în faţa partenerilor de dezvoltare. Pentru a câta oară, recomandările şi sugestiile lor au fost trecute cu vederea. E o situație cel puţin penibilă, atunci când toţi din jur îţi dau de înţeles că ai pornit pe un drum greşit, iar tu insişti mai departe, urmându-l cu încăpăţânare.
 
Pentru a câta oară, a fost completat cu un nou amendament Codul audivizualului, care şi aşa este cârpit de mai mult de 100 de ori în ultimii 12 ani.
 
CCA a demonstrat (iarăşi, a câta oară!) că este o instituţie pentru care independenţa în adevăratul sens al cuvântului nu există. Exemplul cu Prime TV (menţionat deja) este unul din puţinele. Vor urma și altele, sunt sigur.
 
Care este logica şi explicaţia elaborării şi adoptării unor amendamente la o lege, care, știi foarte bine, urmează să fie abrogată în jumătate de an, odată cu intrarea în vigoare a noului Cod?
 
Ce am câştigat?
 

Un singur lucru: un partid (de fapt, câteva, însă unul a fost în prim-plan) şi-a umflat plexul şi a pozat în mare apărător al spaţiului media şi informaţional din Republica Moldova. Culmea ironiei (şi a penibilului!) unele televiziuni pe care le deţin reprezentanţii acestui partid au luat şi ele amenzi din cauza că nu s-au conformat noilor prevederi legale.
 
Prin urmare, efectele legii au fost minime. Expertul media Petru Macovei menţiona, cu puţin timp în urmă că, după ce a fost adoptată legea „propaganda rusă a rămas, atâta doar că ea a luat fațeta unui produs autohton”. Altfel spus, propaganda externă nu moare, ea „se transformă”, în propagandă internă.
____________________________________
Acest material este publicat în cadrul proiectului „Campanii de advocacy pentru asigurarea transparenței proprietății media, a accesului la informație, promovarea valorilor și integrării europene”, implementat de CJI, care la rândul său face parte din proiectul „Parteneriate pentru o Societate Civilă Durabilă în Moldova”, implementat de FHI 360.
Acest material este posibil datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau a Guvernului SUA.