Eşti aici

Vadim Vieru, avocat Promo- LEX, despre „Legea Big Brother”: „Blocarea site-urilor web prin intermediul furnizorului de servicii Internet constituie o măsură de cenzură a conținutului online”

23 Februarie 2017
195 de afişări
Proiectul de lege al Guvernului, supranumit ”Legea Big Brother”, care a alertat opinia publică anul trecut, revine în actualitate. Mai mulți experți, care s-au întrunit zilele trecute la Chișinău într-o conferință organizată de Promo-Lex, au fost de părerea că această inițiativă legislativă ar trebui să fie retrasă din Parlament, pentru că încalcă standardele europene privind libertatea de exprimare și dreptul la viața privată. Discutăm despre aceasta în interviul cu avocatul Vadim Vieru, de la Promo-LEX.
 
Media Azi:  Anul trecut mai multe organizații  neguvernamentale au semnat o declarație, în care solicitau excluderea din proiectul de lege a articolelor care permit blocarea site-urilor, verificarea email-urilor, sms-urilor și obligă operatorii să stocheze datele utilizatorilor. Atunci, ca și acum, autorii proiectului de lege insistau asupra poziției lor. Cum explicați această lipsă de receptivitate din partea funcționarilor MAI?
 
Vadim Vieru: Eu vreau să cred că autorii proiectului au intenții sincere. Cu toate acestea, intențiile sincere și buna credință cred că nu sunt suficiente în procesul de elaborare a unor proiecte care au incidență cu viața privată. Legile care vizează dreptul la viața privată trebuie să aibă un standard ridicat de calitate și să treacă triplul test instituit prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și  nu numai.

M.A.: Organizația dumneavoastră a solicitat unui expert internațional - Zach Lampell, consultant juridic pe domeniul libertății de exprimare la Centrul Internațional de Drept Necomercial (INCL) – să cerceteze mai amănunțit acest proiect de lege. Ce probleme noi a identificat expertul american, pe lângă cele sesizate de societatea civilă?  

V.V.: Da, cercetarea ICNL a fost realizată la solicitarea Asociației Promo-LEX. Au fost identificate următoarele lacune de bază: Motive vagi pentru blocarea paginilor web, care pot încuraja aplicarea arbitrară și subiectivă a normelor, având drept consecință încălcarea libertății de exprimare; lipsa controlului judiciar, care poate duce sau contribui la limitarea inadmisibilă a libertății de exprimare și a dreptului la viață privată; lipsa protecției pentru denunțători sau jurnaliști - modificările criminalizează acțiunile legitime, inclusiv anumite acțiuni și instrumente pe care jurnaliștii, denunțătorii și alți actori publici cu rol de monitorizare au nevoie să le utilizeze în rolul lor de monitori ai activității guvernamentale.

Expertiza conține, totodată, și anumite recomandări, cum ar fi: reformularea unor prevederi din proiect pentru a stabili clar și concret motivele blocării accesului la paginile web, criteriile exacte privind cum și când urmează a fi blocate paginile web, asigurând și controlul judiciar adecvat și pertinent. Revizuirea Proiectului de lege, pentru a prevedea controlul judiciar pertinent înainte de efectuarea perchizițiilor, a colectării, stocării sau divulgării datelor electronice. Reformularea modificărilor propuse la Codul Penal al R. Moldova, pentru a scuti de pedeapsă penală unele acțiuni specifice, dacă acestea sunt întreprinse ”cu bună credință” și nu aduc daune sistemelor informatice respective.

M.A.: Ce înseamnă „motive vagi pentru blocarea paginilor web”? Însuși cuvântul „blocare” îi îngrijorează pe jurnaliști, specialiști IT, simpli consumatori de media...
 
Acest aspect a fost foarte bine analizat în opinia juridică a colegilor de la CRJM (http://crjm.org/category/publications/) Cerința de blocare (în textul original se folosește termenul incorect de sistare, spre ex., art. VI al proiectului de lege nr. 161, care modifică art. 2471 Codul Contravențional; art. VII al proiectului de lege nr. 161, care modifică art. 7 lit. h) din Legea privind prevenirea și combaterea criminalității informatice a unor adrese IP de către furnizorul de servicii Internet (ISP), ridică numeroase îngrijorări legate de crearea unei infrastructuri de cenzură, în special, în contextul neclarității asupra a cine va crea și menține lista respectivă și pe ce criterii, dar și a punerii în aceeași categorie a situațiilor extrem de diferite din punct de vedere tehnic. Problema fundamentală este că blocarea site-urilor web prin intermediul furnizorului de servicii Internet constituie o măsură de cenzură a conținutului online, măsură ce ridică probleme serioase în ceea ce privește respectarea drepturilor omului în general și a dreptului la liberă exprimare în particular. Lipsa de claritate a legii în ceea ce privește soluțiile tehnice pentru blocare (cu diferite implicații pentru viața privată, așa cum am menționat mai sus) face imposibilă studierea proporționalității măsurii de blocare a Internetului. Cu toate acestea,  CtEDO menționează în jurisprudența sa că inclusiv blocarea doar a anumitor site-uri este problematică și “nu îi diminuează semnificația, în special, din momentul când Internetul a devenit unul dintre principalele mijloace prin care indivizii își exercită dreptul la libertatea de exprimare și informare, mijloc ce oferă unelte esențiale pentru participarea în activități și discuții despre aspecte politice sau de interes general.Din punct de vedere tehnic, sunt deja documentate cazuri la nivel mondial în care, în funcție de metoda tehnică folosită, blocarea a dus la imposibilitatea accesului la site-uri 100% legale, dar găzduite pe același IP, sau la blocarea unui site întreg (de ex. Wikipedia sau Tumblr) pentru un singur conținut discutabil.

Mai mult decât atât, implementarea unui astfel de sistem de blocare a site-urilor de către furnizorii de servicii Internet înseamnă că sunt create și puse în funcțiune o serie de instrumente de cenzură care pot fi extinse foarte ușor la alte domenii. Odată acceptată blocarea Internetului și odată ce este pus la punct un sistem tehnic pentru implementarea acesteia, din ce în ce mai mulți vor cere ca din ce în ce mai multe lucruri să fie cenzurate.
 
M.A.: În cazul în care proiectul de lege ar fi adoptat în varianta actuală, cei mai expuși riscurilor ar fi jurnaliștii din mediul online, blogherii, utilizatorii de Internet.  Cum s-ar putea proteja aceștia de eventuale imixtiuni în activitatea lor, de cenzură din partea autorităților?

V.V.: Asta ar fi o situație extremă. Le-aș recomanda să respecte igiena online. Să utilizeze diferite instrumente care le-ar asigura securitatea informației. Personal recomand să utilizeze instrumentele de pe această pagină, https://securityinabox.org/en/ sistematizate pentru astfel de situații.
 
M.A.:  Mai mulți experți media consideră că abuzurile pe care le-ar putea face  „Legea Big Brother” ar putea fi ușor contestate la Curtea Constituțională sau chiar la CEDO. De ce aceste argumente nu sunt luate în calcul de autorii proiectului?

V.V.: Nu cunoaștem de ce nu se iau în calcul. Se afirmă că sunt irelevante. Încă în apelul din aprilie am invocat principalele lacune în viziunea noastră. Proiectul de lege prevede posibilitatea organelor de drept de a efectua interceptarea și înregistrarea datelor informatice, percheziția informatică, ridicarea obiectelor care conțin date informatice, livrarea controlată, precum și reținerea, cercetarea, predarea, percheziționarea sau ridicarea oricăror comunicări electronice sau mesagerii textuale în cazul tuturor infracțiunilor grave, deosebit de grave și excepțional de grave și a infracțiunilor de abuz sexual împotriva minorilor, infracțiunilor ce încalcă drepturile de autor și infracțiunilor informatice. Lista infracțiunilor pentru care sunt permise măsurile enumerate este foarte largă și permite prea mult spațiu pentru abuz. Mai mult, proiectul de lege prevede anularea daunelor ca elemente ale unui șir de infracțiuni informatice, ușurând în așa mod sancționarea pentru aceste infracțiuni. Mărirea numărului de infracțiuni pentru care pot fi aplicate măsuri speciale de investigație și, în același timp, modificarea componențelor de infracțiuni informatice par a fi exagerate.
 
M.A.: Nu credeți că în spatele bunelor intenții de a proteja copiii de tot felul de abuzuri pe Internet se ascunde și dorința organelor de drept de a-și extinde prerogativele, în detrimentul libertăților fundamentale ale persoanei?   

 
V.V.: Într-adevăr, drepturile organelor de drept sunt extrem de largi la efectuarea următoarelor măsuri: interceptarea și înregistrarea datelor informatice, percheziția informatică, ridicarea obiectelor care conțin date informatice, livrarea controlată, precum și reținerea, cercetarea, predarea, percheziționarea sau ridicarea oricăror comunicări electronice sau mesagerii textuale. Spre exemplu: proiectul nu prevede un termen limită pentru ridicarea obiectelor ce conțin date informatice pentru examinare. Având în vedere specificul percheziției unui calculator personal care, de regulă, are mii de fișiere, se pare că examinarea obiectelor care conțin date informatice la sediul organului de urmărire penală va fi mai degrabă o regulă decât o excepție; proiectul de lege prevede posibilitatea de a efectua percheziții informatice fără autorizația judecătorului,  dacă informațiile căutate se află într-un alt sistem informatic sau suport de stocare a datelor informatice, decât cel pentru care s-a solicitat percheziția și/sau ridicarea obiectelor. La fel, proiectul nu prevede garanții de respectare a dreptului la viață privată și a libertății  de exprimare. Sistarea IP-urilor ce conțin informații controversate, dar care nu prezintă un pericol real poate duce la încălcarea libertății de exprimare a utilizatorilor (art. 10 CEDO). Proiectul de lege prevede posibilitatea furnizorilor de a sista accesul la toate adresele IP pe care sunt amplasate pagini web ce conțin pornografie infantilă, promovează abuzul sexual sau exploatarea sexuală a copiilor, conțin informații ce fac propagandă războiului sau terorismului, îndeamnă la ură sau discriminare națională, rasială ori religioasă, la ostilitate sau violență, conțin sau difuzează instrucțiuni privind modul de comitere a infracțiunilor. Dar nu este clar care vor fi consecințele acestor acțiuni – vor fi blocate/șterse comentariile, informațiile sus-menționate sau va fi blocată toată pagina web? De asemenea, sintagma „conțin sau difuzează instrucțiuni privind modul de comitere a infracțiunilor” este ambiguă. În asemenea condiții incerte, dacă o persoană de rea credință va posta un astfel de comentariu pe o pagină web de știri, toată pagina web ar putea să fie blocată. Asemenea prevederi nu sunt proporționale scopului declarat și sunt improprii într-o societate democratică. Proiectul de lege nu prevede cum are loc sistarea, dacă există vreun control judiciar sau alte garanții ce ar preveni abuzurile, și nu prevede un sistem de gradare a sancțiunilor, ce ar putea duce doar în cazuri excepționale la sistarea accesului la o pagină web. CtEDO a statuat că trebuie să existe un cadru legal care asigură un control riguros al scopului blocării unui site și un control judiciar care ar preveni orice abuz (hotărârea Ahmet Yildirim c. Turciei, 18 decembrie 2012, § 64).
 
M.A.:  Vorbim, deci, despre o posibilă ingerință în viața tuturor utilizatorilor  de resurse informaționale, fără excepție?
 
V.V.: Exact. Proiectul de lege nu prevede suficiente garanții în ceea ce privește stocarea și accesul la datele informaționale. Anterior, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a invalidat prin Hotărârea din 8 aprilie 2014 Directiva 2006/24/CE care prevedea obligația păstrării informațiilor informatice de către furnizori și permitea accesul autorităților la acest date. CJUE a declarat că scopul urmărit, de combatere a criminalității grave, nu a fost proporțional cu ingerințele permise de Directivă. Aspectele problematice subliniate de CJUE au fost că Directiva se aplica asupra cvasitotalității populației, adică și asupra persoanelor în privința cărora nu există indicii de comitere a unei infracțiuni grave, fără excepții nici măcar legate de secretul profesional (§ 56-58), și nu prevedea o legătură între datele păstrate și o amenințare pentru siguranța publică, nici criterii obiective care ar limita accesul autorităților competente la informații și utilizarea lor ulterioară pentru prevenirea și descoperirea infracțiunilor (§ 59-60). Proiectul de lege propus de MAI, de asemenea, se aplică tuturor utilizatorilor de resurse informaționale fără a prevedea excepții și nu face o legătură între datele care urmează a fi păstrate și categoriile de infracțiuni care justifică accesul la aceste date. Ca să nu mai zic că până și cheltuielile financiare pentru păstrarea informației se pun pe umerii furnizorilor de informații. Nu este prevăzută o perioadă rezonabilă între adoptare și implementare, pentru a permite furnizorilor de informații să-și ajusteze politicile interne și să-și procure utilajul necesar, nici pentru instruirea judecătorilor care vor autoriza aceste măsuri și a altor reprezentanți ai organelor de drept care le vor aplica în practică.
 
M.A.: Dle Vadim Vieru, ce ar trebui să mai facă societatea civilă, mass-media pentru ca, în ultimă instanță, parlamentul să adopte o lege conform standardelor europene? Veți insista pe ideea retragerii din parlament a acestei inițiative legislative?

V.V.: În opinia mea, ar trebui să discutăm în bază de argumente și punctual fiecare propunere. Președintele Comisiei parlamentare pentru securitate, Roman Boțan, ne-a asigurat că vor fi organizate consultări după prezentarea oficială a Raportului Comisiei de la Veneția. Consultările urmează să fie realizate în Parlament. Mass-media, societatea civilă și alți subiecți interesați trebuie să se asigure că în final va fi adoptată o lege calitativă, clară care nu poate fi interpretată în sensuri diferite și care asigură suficiente garanții pentru protecția dreptului la viață privată a tuturor persoanelor.