Eşti aici

Transmiterea datelor cu caracter personal este o ingerință în viața privată

11 Decembrie 2015
841 de afişări
Interviu cu Sergiu BOZIANU, șef-adjunct, direcția evidență și control, CNPDCP

 

- Mass-media apare adeseori asemeni unui câmp minat cu probleme ce țin, pe de o parte, de respectarea normelor eticii profesionale, iar pe de altă parte, a balanţei dintre interesul public şi imixtiunea în viața privată. În opinia Dvs., care sunt cele mai frecvente încălcări ale datelor cu caracter personal în mass-media?
 
- S.B.:
Dacă ne referim la încălcările constatate de către Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal (CNPDCP), acestea ar fi  difuzarea unor înregistrări video, care aveau în vizor și alte persoane decât cele care apăreau drept subiecți de date într-un anumit caz. Un exemplu ar fi producerea unui furt / jaf / sau contravenții într-un magazin și difuzarea în mass-media a înregistrării video în care apar și alte persoane, simpli vizitatori, ce nu au fost implicați în infracțiune și, prin urmare, nu au nicio relevanță cu cazul investigat. Un alt exemplu, când subiecții de date s-au adresat la noi cu plângeri și au solicitat aprecierea conformității prelucrării datelor cu caracter personal de către o anumită entitate mass-media, se referă la reportajele realizate în instituțiile medicale, când reporterii/cameramanii filmează (pe hol ori în salon) toți pacienții care se află în acel moment în incinta instituției ori pe teritoriul ei. Drept urmare, persoanele surprinse în cadru pot fi identificate de către unii telespectatori, ceea ce din nou este o încălcare a dreptului la protecția datelor cu caracter personal.

Sub incidența Legii privind protecţia datelor cu caracter personal cad și reportajele realizate în instituțiile educaționale (școli, licee, centre de creație pentru copii etc.) unde se află minori. Conform legislației în vigoare, persoana care nu a atins vârsta majoratului și nu are capacitate deplină de exercițiu nu poate fi intervievată fără acordul tutorelui sau al părinților. Intrarea echipelor de filmare pe teritoriul unui liceu și intervievarea copiilor este considerată o acțiune abuzivă din partea mass-media. Conducerea liceului trebuie să fie responsabilă de orice preluare de date care se face în perimetrul său de securitate.

 

- Ce acte legislative și normative, în mod direct sau indirect, reglementează activitatea jurnaliștilor în domeniul protecției datelor cu caracter personal?
 
- S.B.:
În R. Moldova există un cadru legislativ comprehensiv care reglementează domeniul protecției datelor cu caracter personal. Principalele acte normative sunt: Legea privind protecția datelor cu caracter personal, care creează cadrul juridic necesar pentru aplicarea Directivei 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Europei din 24 octombrie 1995, privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date. Un alt document important este Legea privind accesul la informație, unde se constată (prin art. 7 și 8) care este informația oficială și care este informația oficială cu responsabilitate limitată. Alte acte juridice de care jurnaliștii se ghidează în activitatea lor sunt: Legea presei, Legea cu privire  la biblioteci (definește ce este o publicație), Codul deontologic al jurnalistului (care stabileşte regulile etice profesionale pentru exercitarea profesiei de jurnalist), Legea cu privire la libertatea de exprimare (care garantează exercitarea dreptului la libera exprimare, precum şi echilibrul între asigurarea dreptului la libera exprimare, şi apărarea onoarei, demnităţii, reputaţiei profesionale, vieţii private şi de familie a persoanei).

De asemenea, există hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție cu privire la examinarea cazurilor privind accesul la informațiile oficiale, în care sunt descrise modalitatea, forma și volumul informației ce poate fi atribuită la informație oficială și cea care constituie datele cu caracter personal.

 

 - Vorbind despre cadrul legal, până unde este zona de control al legii și cum se aplică aceasta în jurnalismul de investigație, de exemplu?

 - S.B.: Legea cu privire la libertatea de exprimare în art. 2 definește ce este o investigație jurnalistică. Cităm: “cercetare rezonabilă a faptelor de către mass-media pentru realizarea unui material jurnalistic”.  Potrivit textului legii, ingerința în viața privată este admisă în situația în care această informație reprezintă un interes public sporit față de subiectul nemijlocit.

Jurnalistul este independent în activitatea sa de a colecta și de a disemina o anumită informație, însă principiul clar de care trebuie să se ghideze ține de caracterul public al informației și caracterul public al persoanei. Prezentul exercițiu de proporționalitate este descris și în practica CEDO. De asemenea, o resursă utilă care răspunde la numeroasele întrebări ale jurnaliștilor este Manualul de legislație europeană privind protecția datelor, care poate fi accesat și în limba română. Acesta descrie detaliat ce înseamnă date cu caracter personal, care este modalitatea de prelucrare a datelor, când trebuie să fie anonimatizate datele, ce acțiuni prezentate în hotărârile CEDO au fost calificate ilegale și care au fost respinse din anumite situații.

Dacă revenim la întrebarea – până unde presa ar putea să meargă şi peste ce limite nu are dreptul să treacă – jurnalistul trebuie să fie conștient de faptul că statul garantează persoanei fizice dreptul la inviolabilitatea vieții intime, familiale și private. Ori de câte ori se efectuează un reportaj, această barieră/limită până unde jurnalistul poate să treacă trebuie să fie motivată și justificată din punct de vedere al interesului legitim al societății de a cunoaște anumite fapte, precum și argumentarea acestor date față de operatorul de date, furnizor de informații, agent sau instituție, persoană fizică de la care se colectează informația în vederea motivării sau justificării pentru ce ar trebui să fie comunicată o anumită informație.

Echilibrul între viața privată și libertatea de exprimare sau accesul la informație trebuie să fie tot timpul respectat. Reportajul urmează să fie realizat în așa fel, încât să nu poată fi recunoscute persoanele din imagini. În multe situații persoana poate fi identificată nu doar după imagine, dar și după voce, comportament, alte atribute. Astfel, imaginea fie că trebuie să fie blurată, dacă este interviu, ori să existe acordul expres manifestat de către subiect pentru a fi filmat. Legea prevede exhaustiv că prelucrarea datelor cu caracter personal (filmare/înregistrare video/audio ce vizează o persoană fizică reprezintă o prelucrare de date cu caracter personal) poate avea loc doar în trei situaţii: 1.când există consimțământul subiectului, 2. când există anumite prevederi legale (ceea ce în mare parte nu justifică mass-media, cu excepția interesului sporit din partea publicului față de informația prelucrată) și 3. Interesul public sporit. Exercițiul proporționalității urmează să fie efectuat ori de câte ori se colectează un anumit volum de informații ce consemnează date cu caracter personal.

 

- Ce cazuri în care jurnaliștii se fac vinovați de nerespectarea prevederilor cu privire la protecția datelor cu caracter personal au fost monitorizate/examinate de către Centrul Dvs.?
 
- S.B.:
În general, punerea în aplicare a prevederilor legislației în R. Moldova este destul de dificilă. De la crearea Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal (acum vreo șase ani), au fost semnalate şi examinate mai multe cazuri de încălcare a principiilor de protecție a datelor. În majoritatea acestora, entitățile media şi-au recunoscut greșeala și s-au conformat prevederilor cadrului legal, iar informația publicată, de comun acord, a fost stabilit de a fi ștearsă/radiată de pe pagina de Internet sau  dezmințită public.

 

- Ce sancțiuni riscă jurnaliștii pentru încălcarea prevederilor legale?
 
- S.B.:
Mă voi referi la normele coercitive care există la moment. Pentru încălcarea prevederilor Legii privind protecția datelor cu caracter personal este prevăzută răspunderea contravențională la Art. 741 – 743 Cod contravențional; există Codul penal (art.177-178-179), la fel, există calea civilă, când subiecții datelor pot să solicite anumite despăgubiri sau repararea anumitor prejudicii materiale sau morale. Aceste norme coercitive trebuiesc examinate foarte atent, pentru că, potrivit Legii cu privire la libertatea de exprimare, entitățile media sunt exonerate de răspundere (art.28 – exonerarea de răspundere a mass-media pentru preluarea informațiilor). Sunt niște reglementări generale, dar puterea de decizie aparține instanței de judecată. Judecătorul va aprecia prin prisma proporționalității despre posibilitatea tragerii la răspundere contravențională, penală sau civilă a jurnalistului. Centrul este învestit doar cu competență contravențională. Dacă o faptă reprezintă unii indici calificativi ai infracțiunii, cazul dat este expediat Procuraturii Generale. 

 

- Ce urmează dacă în mass-media a apărut un conținut controversat?
 
- S.B.:
În primul rând, urmează a fi înaintată procedura amiabilă -  de a găsi acel subiect de date, de a-i aduce scuze publice, de a radia (elimina) informația controversată care a fost publicată. Totuși, pentru un portal de Internet, simpla ștergere a informației de pe site nu este suficientă. Identificatorii de informație rămân indexați de către motoarele de căutare Google. Astfel, chiar dacă portalul media a șters postarea, prin motoarele de căutare ne va fi afișată tematica, sau cuprinsul, sau titlul și indirect putem conchide ce aspecte au fost vizate în articolul respectiv.

Printr-o decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene (13 mai 2014), s-a stabilit că persoanele pot să ceară motoarelor de căutare să elimine anumite rezultate pentru interogările care includ numele persoanei în cauză, atunci când dreptul persoanei respective la viața privată este mai important decât apariția rezultatelor respective. Astfel, Compania Google a fost obligată să ofere posibilitatea de a radia informația din spațiul public prin intermediul motoarelor de căutare. Aceasta, practic, este prima reglementare a Internetului, care produce efecte juridice. Google s-a conformat și a creat o nouă structură care examinează cererile privind ștergerea informației. Nu aveți închipuire câte cereri de acest tip există până acum. La evaluarea solicitării se ia în calcul dreptul individual la viața privată, interesul public de a ști și dreptul de a distribui. Ștergerea unei informații de pe un site este o procedură legală.

De menționat, la fel, că răspunderea contravențională sau penală în unele cazuri este net inferioară celei civile, de despăgubire pentru că argumentul economic în partea ce vizează inviolabilitatea vieții intime, familiale și private reprezintă o pârghie destul de eficientă. Simpla transmitere a datelor cu caracter personal este o ingerință în viața privată.

 

- Care este practica altor țări cu privire la reglementarea domeniului de protecție a datelor cu caracter personal în mass-media?
 
- S.B.:
Această redundanță de aplicare a principiilor protecției a datelor cu caracter personal de către instituțiile  mass-media în mare parte vizează inclusiv țările cu o democrație avansată. În țările europene (Italia, Franța, Germania) există deja o tradiție privind protecția datelor cu caracter personal. În ceea ce priveşte partenerii noștri europeni de care suntem consultați, ei se confruntă în mare parte cu aceleași probleme, însă au reușit să depășească anumite circumstanțe de percepere. Aceste abordări au fost depășite și de instituțiile media din alte țări, mai mult decât atât, există o colaborare între mass-media și autoritățile de protecție a datelor. Reprezentanții acestor două sectoare se consultă, se instruiesc în cadrul trainingurilor, participă la dezbateri publice cu tematica protecția datelor cu caracter personal. Inviolabilitatea vieții private ne vizează pe toți (cetățeni, reporteri, funcționari publici) și o conlucrare și apropiere a entităților media față de domeniul datelor cu caracter personal este întotdeauna benefică și absolut imperioasă în contextul angajamentelor asumate de către R. Moldova față de organismele europene.

Practica internațională ce vizează prelucrarea informației/datele cu caracter personal în mass-media diferă de la o țară la alta. În unele statei acest aspect a fost reglementat prin anumite decizii, instrucțiuni, care definesc domeniul dat. În R. Moldova a fost aprobată Legea 133 din  08.07.2011 privind protecţia datelor cu caracter personal, elaborată prin prisma specificului național legislativ, dar în totală concordanță cu standardele europene (experții europeni au dat aviz pozitiv acestei legi).

Astfel că instituțiile media nu trebuie să perceapă domeniul protecției datelor ca pe un impediment în realizarea anumitor atribuții de serviciu. Din practica Centrului, pot spune că majoritatea subiecților neglijează domeniul protecției datelor cu caracter personal atâta timp cât nu sunt ei subiectul unei încălcări.

 

- La final, vă rog să veniți cu câteva sugestii de resurse bibliografice, pe care jurnaliștii ar putea să le consulte la acest capitol, pentru a fi mai informați...
 
- S.B.:
În primul rând, le-aş recomanda să acceseze mai des site-ul Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal (CNPDCP). Noi depunem eforturi sporite să fim cât mai transparenţi în activitatea pe care o desfășurăm. Tot aici pot fi găsite referințe la autoritățile de protecție a datelor cu caracter personal cu care avem contacte. Pe paginile electronice ale diferitor organizații internaționale (Oficiul pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal al Republicii Cehe, Oficiul Inspectoratului General pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal din Republica Polonia, Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal din România, Agenția Spaniolă pentru Protecția Datelor, Oficiul Comisarului pentru Informații al Regatului Unit al Marii Britanii și a Irlandei de Nord, Autoritatea Federală pentru protecția datelor și libertatea de informare din Germania, Autoritatea Națională pentru Protecția Datelor și Libertatea de Informare din Ungaria) veți găsi ghiduri, instrucțiuni, exemple de rezolvare a unor cazuri ce au fost deja examinate și există o practică de calificare a acestora. O altă resursă importantă este Manualul de legislație europeană privind protecția datelor, în care reprezentanții mass-media vor găsi informații ce țin de depersonalizarea datelor, colectarea, prelucrarea și diseminarea acestora. Practica națională poate fi studiată și pe portalurile instituțiilor care activează în domeniul protejării drepturilor omului, justiției. La rândul nostru, suntem deschiși pentru a examina orice problemă și a găsi soluția legală adecvată.