Eşti aici

Reprezentanții mass-media poartă răspundere pentru răspândirea discursului de ură în presă

08 Decembrie 2015
594 de afişări
Interviu cu Olesea Perean, avocată, bursieră Chevening, Universitatea Essex din Marea Britanie

 

Cum definește cadrul legal național termenii discriminare și discurs instigator la ură?

Potrivit prevederilor articolului 2 din Legea cu privire la asigurarea egalității (nr. 125), discriminare este orice deosebire, excludere, restricţie ori preferinţă în drepturi şi libertăţi a persoanei sau a unui grup de persoane, precum şi susţinerea comportamentului discriminatoriu bazat pe criteriile reale, stipulate de lege sau pe criterii presupuse. Astfel, discriminarea este o acțiune sau inacțiune prin care o persoană este tratată mai puțin favorabil în comparație cu alta, care nu deține criteriul protejat definitoriu, pe care îl are persoana discriminată.

Legea în cauză nu conține în mod expres definiția discursului de ură, dar explică termenul de instigare la discriminare. Astfel, orice comportament prin care o persoană aplică presiuni sau afişează o conduită intenţionată în scopul discriminării unei terţe persoane pe baza criteriilor stipulate de lege constituie instigare la discriminare. Cu alte cuvinte, chiar dacă un anumit subiect nu întreprinde acțiuni care ajung să discrimineze, dar care determină sau au potențialul de a face o persoană sau mai multe să discrimineze, acțiunile acestuia sunt ilegale pentru că sunt instigatoare la discriminare. Deși termenul de discurs de ură nu este atestat în legislația națională, există prevederi legale, care reglementează anumite elemente ale acestuia. Discursul de ură poate fi interpretat și prin prisma prevederilor articolului 4 lit. b din legea nr. 125, care atribuie la forme grave de discriminare „susţinerea discriminării prin intermediul mijloacelor de informare în masă”, or aceasta are loc cel mai des prin răspândirea mesajelor discriminatorii.

În mod indirect, la discursul de ură se referă și articolul 346 din Codul penal al R. Moldova, dar această prevedere are în vizor acțiunile cu un grad sporit al pericolului social. Potrivit respectivului articol, reprezintă infracțiune acțiunile intenționat îndreptate spre ațâțarea vrajbei, diferențierii sau dezbinării naționale, etnice, rasiale sau religioase. Acțiunile ilegale pot fi înfăptuite prin îndemnuri publice, inclusiv prin intermediul mass-media.

 

Ce grupuri de persoane sunt cele mai discriminate, direct sau indirect, în presă?

Cu regret, categoriile persoanelor discriminate și numărul actelor de discriminare nu constituie obiect al studiilor statistice în R. Moldova. Totuși, în ultimii ani au fost efectuate câteva sondaje ce au avut drept scop studierea percepțiilor populației asupra fenomenului discriminării. Potrivit unuia dintre acestea, organizat de Consiliul pentru Prevenirea Discriminării și Asigurarea Egalității, în percepția populației cele mai discriminate categorii sunt persoanele sărace (31,9 %), în etate (28,8%), cu dizabilități mentale (25,7%), cu dizabilități fizice (23,9%), homosexualii (19,9%), foștii deținuți (14,2%), persoanele HIV pozitive (12,65%), cele cu comportament de risc (7,5%) și romii (7,2%). Fiecare al doilea respondent a considerat că fenomenul discriminării a luat amploare în ultimii cinci ani.

Modalitatea în care chestiunile legate de discriminare sunt reflectate de diferite posturi tv a constituit unul dintre obiectivele unui studiu sociologic finanțat de Fundația Soros-Moldova în 2012. Potrivit acestuia, respondenţii care au contacte cel puţin o dată în săptămână cu mass-media consideră în linii mari că presa este echidistantă în raport cu diferite grupuri de persoane vulnerabile, cu excepţia persoanelor cu comportament riscant, față de care se observă o atitudine ceva mai discriminatorie. Percepţiile respondenţilor despre atitudinea mass-media faţă de grupurile vulnerabile variază semnificativ în funcţie de postul de televiziune de la care se informează mai frecvent, ceea ce de fapt arată că opiniile respondenţilor se bazează în mare parte pe experienţa obţinută în timpul vizionării posturilor preferate. Astfel, majoritatea persoanelor care privesc frecvent PRO TV și TV7 sunt de părerea că mass-media reflectă evenimentele care se referă la diferite grupuri de persoane destul de echidistant. Respondenţii care se informează mai des de la Prime TV consideră că mass-media are o atitudine pozitivă faţă de tineri, bărbaţi, femei, persoane în etate, mai puţin pozitivă faţă de persoanele sărace și deţinuţi și deloc pozitivă sau mai curând discriminatorie faţă de homosexuali, persoane HIV pozitive, persoane cu dizabilităţi. Respondenţii care se informează mai des de la Moldova 1 consideră că mass-media are o atitudine pozitivă nediscriminatorie faţă de romi, mai puţin pozitivă faţă de persoanele cu comportament riscant, homosexuali și foşti deţinuţi și deloc pozitivă sau chiar discriminatorie faţă de celelalte grupuri de persoane: tineri, bărbaţi, femei, persoane HIV pozitive, persoanele sărace, cele în etate, cele cu dizabilităţi fizice sau mentale. Pentru a confirma sau a infirma aceste opinii sunt necesare cercetări adiţionale ale conţinutului mesajelor difuzate de aceste posturi de televiziune.

 

Cum sunt protejate drepturile unei persoane discriminate sau afectate de un discurs de ură, potrivit normelor legale în vigoare?
 
Victimele discriminării pot beneficia de protecție prin intermediul normelor Legii nr. 125, cât și a Codului penal și a celui Contravențional. Totuși, doar Legea nr. 125, coroborată cu Codul civil, oferă expres remedii pentru victimele discriminării. Legea privind asigurarea egalității prevede, printre modalitățile de eliminare a discriminării, inclusiv repararea prejudiciului material şi moral cauzat ca urmare a actului de discriminare. Repararea prejudiciului material și moral se realizează prin aplicarea prevederii respective și a prescripțiilor articolului 11 al Codului civil al R. Moldova.

De menționat că, atât Codul penal, cât și Codul contravențional conțin prevederi de sancționare a faptelor discriminatorii cu un pericol social sporit. Codul contravențional sancționează actele de discriminare comise în domeniul exercitării dreptului la libertatea religioasă (articolul 54 (2)), dreptului la muncă (articolul 54 secund), dreptului la învățătură (articolul 65 prim), accesului la bunuri și servicii (articolul 71 prim).

Din păcate, cadrul legal național nu prevede un mecanism simplificat de obținere a despăgubirilor în cazul comiterii unui act de discriminare, subiecții discriminați urmând să se adreseze pentru repararea prejudiciului în instanța de judecată.

 

Ce sancțiuni riscă reprezentanții media pentru admiterea sau difuzarea unui mesaj de ură sau care prezintă un anumit subiect în context negativ, discriminatoriu?

Reprezentanții media, dar și instituțiile mass-media poartă răspundere pentru admiterea răspândirii discursului de ură în contextul legal normelor Codului penal, Legii nr. 125, dar și în conformitate cu prescripțiile Codului audiovizualului, care interzice difuzarea de programe ce conțin orice formă de incitare la ură pe criterii de rasă, religie, naționalitate, sex (articolul 6 alin. (1)). Este regretabil faptul că această prevedere conține o enumerare exhaustivă a criteriilor discriminării și nu una deschisă. Articolul 38 al aceluiași Cod prevede următoarele sancţiuni pentru încălcarea normelor legale de către radiodifuzori: a) avertizare publică; b) retragere a dreptului de a difuza anunţuri publicitare pentru o anumită perioadă; c) amendă; d) suspendare a licenţei de emisie pentru o anumită perioadă; e) retragerea licenţei de emisie. Este de menționat faptul că stabilirea faptului dacă într-un anumit program este prezent sau nu discursul de ură urmează a fi stabilt în contextul Legii cu privire la libertatea de exprimare, Legii nr. 125, dar și a practicii instanțelor de judecată naționale și internaționale.

În același timp, potrivit prevederilor articolului 176 al Codului penal se consideră infracțiune discriminarea persoanelor săvârșită prin intermediul mass-media. Articolul 176 se referă la acțiunile de încălcare a egalității în drepturi a cetățenilor și prescrie sancțiuni de la 400 la 600 unități convenționale, muncă în folosul comunității 150-240 ore sau închisoare de până la 2 ani. Dacă acțiunile de încălcare a egalității în drepturi au avut loc cu suportul mass-media, sancțiunile sunt mai mari, ajungând până la amendă în mărime de la 600 la 800 unități convenționale, muncă neremunerată 160-240 ore sau amendă pentru persoana juridică în mărime de la 1000 la 3000 unități convenționale cu sau fără privarea de dreptul de a desfășura anumite activități de la 1 la 3 ani.

 

Ce sancțiuni riscă internauții care postează comentarii cu un caracter ofensator, dușmănos, ce instigă la acțiuni violente și dezordine sau incită la ură?
 
În afară de sancțiunile prevăzute în Codul penal, specificate mai sus și prescrise de articolul 346 al Codului, internauții ar putea fi obligați, în cazul în care se constată faptul discriminării și a cauzării prejudiciului, să repare prejudiciul moral cauzat prin răspândirea vorbelor de ură. În acest sens, amintim că discursul de ură intră în sfera de reglementare a art. 10 al CEDO (libertatea de exprimare), dar și a articolului 8 (dreptul la viața privată). De obicei, persoanele, care publică discursul de ură sau instigator la discriminare încearcă să se protejeze prin invocarea acestui articol, iar victimele invocă art. 8. Astfel, întru stabilirea faptului dacă o anumită declarație sau altă acțiune publică constituie discurs de ură, urmează să fie aplicat procedeul de verificare și balansare a două drepturi.

 

Ce instanțe se ocupă în țara noastră de cazurile de discurs instigator la ură? Cine poate sesiza un asemenea caz și în ce fel?
 
În Republica Moldova organul specializat pentru constatarea existenței discursului de ură este Consiliul pentru Prevenirea Discriminării și Asigurarea Egalității. Membrii consiliului pot fi sesizați prin intermediul plângerilor depuse fie de către persoanele afectate de discursul de ură, fie de către persoane terțe. Totuși, în afară de constatarea existenței actului de instigare la discriminare și emiterea de recomandări pentru autorități, Consiliul nu deține competențe de sancționare directă a făptuitorilor. Sancționarea se va face de către instanțele de judecată în cadrul procedurii penale, dacă a fost comisă infracțiunea prevăzută de articolul 346 al Codului penal sau în ordine civilă în cazul stabilirii plății despăgubirilor. În așa fel, printre organele responsabile de examinarea cazurilor de discursuri de ură se numără și procuratura și organul de urmărire penală. Dacă vorbim despre sancționarea radiodifuzorilor în contextul Codului audiovizualului, atunci organul competent este Consiliul Coordonator al Audiovizualului.

 

Ce sfaturi le-ați da reprezentanților mass-media pentru a evita admiterea cazurilor de discriminare sau discursul de ură în activitatea pe care o desfășoară?
 
Este foarte important ca instituțiile media să conștientizeze faptul că materialele plasate pe post sau pe paginile new media constituie inclusiv responsabilitatea lor. Proprietarul portalului web de știri, de exemplu, este responsabil de informațiile care sunt publicate pe respectivul portal. Astfel, reprezentanții mass-media urmează să modereze mesajele și comentariile plasate pe paginile web. În cauza Delfi AS împotriva Estoniei (2013) Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, luând în considerație atât legislația națională a Estoniei, cât și prevederile aquis-ului comunitar (pentru că Estonia este stat membru al UE) a explicat că, atunci când serviciile companiei proprietare de portal web nu se limitează la acțiuni automate sau tehnice de păstrare a informației, ci constituie activitate publicistică, obligațiile de a veghea caracterul comentariilor se extind asupra companiei, aceasta fiind responsabilă pentru prejudiciile cauzate de comentariile discriminatorii. În R. Moldova, de asemenea, există câteva hotărâri ale instanței de judecată când a fost recunoscută ilegală plasarea pe blogul unui activist religios anti-LGBT a unei liste negre a promotorilor drepturilor LGBT. Bloggerul a fost obligat să achite despăgubiri pentru daunele cauzate prin publicarea respectivei liste, dar și să întreprindă acțiuni de remediere a situației create.

______________ 

Acest material este publicat în cadrul proiectului „Combaterea discursului de ură în media online și pe rețele de socializare”, implementat de CJI cu suportul Civil Rights Defenders (Suedia), partener al CJI. Conținutul materialului nu reflectă neapărat punctul de vedere al finanțatorului.
 
 
Foto: Arhiva personală