Eşti aici

Nadine Gogu, directoarea Centrului pentru Jurnalism Independent: „Ca lucrurile să se schimbe spre bine, e nevoie ca presa și societatea civilă să lucreze mână în mână”

22 August 2016
546 de afişări
„Parțial liberă”, dar cât de independentă?  

Consemnăm, la finele lunii august, 25 de ani de independență a R. Moldova și Sărbătoarea „Limba noastră”. 25 de ani este vârsta maturității. Dar cum a evoluat și în ce măsură s-a maturizat în această perioadă mass-media din R. Moldova? Care e starea generală a presei, după 25 de ani de independență a statului R. Moldova?

De ce, în prezent, avem o presă cu un statut de „parțial liberă”, iar țara noastră continuă să coboare în topurile internaționale privind libertatea presei? De ce, în situația când avem sute de instituții media în R. Moldova, nu putem vorbi despre existența unui pluralism mediatic autentic? Cum să explicăm faptul că, după decenii de totalitarism și cenzură, astăzi continuăm să ne confruntăm cu fenomenul concentrării? În fine, de cât timp mai e nevoie pentru ca presa să fie recunoscută și la noi, la fel ca în toată lumea civilizată, a patra putere în stat?

Media Azi a abordat acest subiect cu invitații săi – experți media, lideri de opinie, manageri de presă, jurnaliști. Vom prezenta opiniile lor zilnic, pe parcursul acestei luni, pentru a contura împreună un tablou cât mai realist al mass-media autohtone după 25 de ani de independență a țării.

Media Azi: Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) a fost prima organizație nonguvernamentală de media din R. Moldova, constituită în 1994. Cum ați caracteriza rolul pe care l-a avut CJI în consolidarea presei libere și a societății civile din Moldova?

Nadine Gogu: În cei 23 de ani de când există, CJI a realizat zeci și zeci de  activități întru susținerea jurnalismului profesionist și a libertății presei, a libertății de exprimare. De-a lungul anilor, prin „laboratoarele media” organizate de CJI au trecut sute de colegi, începând de la jurnaliști începători și terminând cu manageri media. Am lucrat în special cu acele media care au înțeles că rolul presei e altul decât cel de a servi interesele guvernanților sau ale politicienilor. Or, anume  așa și-a văzut și își vede CJI misiunea – să pună umărul la dezvoltarea presei din Moldova, sprijinind mass-media independente, pe acei jurnaliști care nu fac compromisuri morale, încercând să împace și capra, și varza. Facem acest lucru prin diferite acțiuni de profesionalizare, inclusiv prin Școala de Studii Avansate în Jurnalism, de promovare a standardelor jurnalistice și a produselor jurnalistice calitative.    

În acești ani am vegheat și asupra legilor care reglementează domeniul, pentru a ne asigura că acestea nu sunt restrictive și asigură condiții adecvate pentru activitatea presei. Pe lângă proiectele de legi sau amendamentele pe care CJI le-a elaborat în ultimele două decenii, am urmărit ca, odată intrate în vigoare, acestea să fie implementate, respectate, ca jurnaliștii, mass-media să nu fie intimidați, hărțuiți, atacați. Iar zecile de cazuri pe care le-am câștigat apărând în instanță jurnaliștii acuzați de defăimare sunt mai mult decât elocvente.

E mult, e puțin, e suficient? Răspunsurile la aceste întrebări le putem cere de la colegii din breaslă, dar și radiografiind presa, pentru a vedea în ce stare e. Ceea ce și facem, de fapt, periodic, și noi, și colegii din organizațiile internaționale. Iar rezultatul, din păcate, nu e tocmai cel pe care ni l-am fi dorit. Or, putem vorbi deocamdată doar de o presă parțial liberă, afectată de multiple probleme etice și deontologice; o parte istovită din cauza lipsei cronice de resurse, iar alta stând bine, merci, în preajma guvernanților și politicienilor.  
  
Media Azi: În opinia Dvs., ce a împiedicat presa din R. Moldova să devină cu adevărat liberă și independentă în ultimii 25 de ani?

Nadine Gogu: Dacă această întrebare ar fi adresată pe rând autorităților, mass-media și societății civile, sunt sigură că am obține răspunsuri total diferite. Fiecare va răspunde prin prisma obiectivelor de care se ghidează în activitatea lor. Or, autoritățile, indiferent de culoarea politică, au încercat întotdeauna pe diverse căi să-și subordoneze presa, să o facă de buzunar, iar aceasta, din păcate, nu întotdeauna s-a împotrivit. La începuturi, organizațiile neguvernamentale de media, care și-au păstrat mai multă independență de factorul politic, au ținut în vizor mai mult autoritățile. Instituțiile media însă au fost obiectul preocupării societății civile mai mult din perspectiva respectării drepturilor acestora, a profesionalizării, respectării eticii și deontologiei. Iar partea ce ține de responsabilizarea mass-media a rămas neacoperită. Asta a fost, după mine, o scăpare pe care încercăm să o remediem în ultimul deceniu prin proiecte de monitorizare, prin campanii de încurajare a jurnaliștilor să adere la standardele etice și profesionale. Dar și prin proiecte de asistență tehnică și financiară, menite să ajute breasla să devină mai sănătoasă din punct de vedere al viabilității financiare, ca să nu depindă de banii politicienilor. Or, nu e suficient să ai doar jurnaliști profesioniști pentru a face presă profesionistă. Absolvenții Scolii Avansate de Jurnalism, de exemplu, ar trebui să aibă unde lucra, unde să poată aplica principiile despre care li se spune zilnic la școală. Iar atunci când în redacție găsești «principii și valori» diferite de cele pe care le-ai studiat, e greu să rămâi în breaslă, să faci jurnalism.

Ca lucrurile să se schimbe spre bine, e nevoie în primul rând ca presa și societatea civilă, care au aceleași obiective, să lucreze mână în mână. Să identifice împreună necesitățile de pe diferite segmente, începând de la cadrul legislativ și până la resursele umane. Să caute soluții împreună și să le implementeze, indiferent de cât de dificile acestea ar părea. Să pună presiune pe autorități atunci când problemele pot fi rezolvate doar prin intermediul lor. În caz contrar nu vom ajunge să avem o presă cu adevărat liberă nici peste un veac de la proclamarea independenței.