Eşti aici

MediaRing cu Vladimir Cebotari, ministrul Justiției

09 Septembrie 2016
438 de afişări
Media Azi
 
- Acordul de Asociere a R. Moldova cu Uniunea Europeană prevede, între altele, apropierea legislației naționale de actele normative ale UE. Un studiu al Fundației Soros Moldova,  elaborat în 2015, constată că o parte din legile care reglementează domeniul mass-media în R. Moldova sunt depășite de timp. Ce ar putea face Ministerul Justiției pentru adaptarea la noile realități a legislației media?
 
Vladimir Cebotari: Capitolul 25 „Cooperarea în domeniul culturii, al politicii audiovizuale și al mass-media” din Acordul de Asociere RM-UE prevede angajamentul Republicii Moldova de a-și alinia legislația națională în domeniul mass-media la prevederile legislației UE în domeniu, în speță, la prevederile Directivei 2007/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivei 89/552/CEE a Consiliului privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune în termen de 2 ani de la intrarea în vigoare a acestuia. În acest sens, la nivelul legislației naționale au fost elaborate și promovate 2 inițiative separate de ajustare a cadrului normativ la rigorile legislației UE, după cum urmează:1. Proiectul noului Cod al Audiovizualului (inițiativă legislativă a unui grup de deputați din Parlament) act național care a transpus Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale). Proiectul noului Cod al Audiovizualului a fost avizat, cu anumite obiecții și propuneri, de Guvernul Republicii Moldova, prin Hotărârea Guvernuluinr. 174 din 23 februarie 2016;

2. Proiectul Legii pentru modificarea și completarea Codului audiovizualului al Republicii Moldova nr. 260-XVI din 27 iulie 2006 de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului care a transpus parțial Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale). Directiva 2010/13/UE reprezintă noul și unicul act UE care reglementează serviciile mass-media audiovizuale și care a abrogat și substituit Directiva 2007/65/CE, prevăzută de Acordul de Asociere. Ambele proiecte de acte normative au reflectat noile evoluții ale Dreptului UE în domeniul mass-media, reieșind din principiul apropierii dinamice a legislației consacrat de art. 449 din Acordul de Asociere și au fost supuse expertizei de compatibilitate a Centrului de Armonizare a Legislației din cadrul Ministerului Justiției. Proiectul Consiliului Coordonator al Audiovizualului, expertizat de Comisia de la Veneția este în examinare avansată la Parlament.
 
- Jurnaliștii se plâng că unele instituții ale statului le cer să achite anumite taxe pentru informațiile de interes public pe care le solicită. De ce informația de interes public trebuie „cumpărată” de reprezentanții presei?
 
V.C: Ar exista 2 modalități prin care o informație poate fi obținută de la instituțiile din subordinea Ministerului Justiției.
 
Cea rapidă și simplă – persoana ar trebui să achite o taxă. Serviciul generează costuri pentru stat, iar deținătorul informației trebuie să ridice dosare din arhivă, să le proceseze, să selecteze datele de interesul jurnalistului, să facă copii, să le înregistreze, să le expedieze). Prețul este pus pe seama altui cetățean, care, spre exemplu, are doar interese de afaceri. Costurile trebuie să fie acoperite, pentru că nu sunt prevăzute în bugetul de stat, or includerea în acesta înseamnă introducerea în impozite. Iar mijloacele de informare în masă nu întotdeauna activează în scopuri necomerciale, ci primesc bani pentru publicitate radio/tv/on-line, pentru că vând ziare/reviste.
 
Ar exista și o alternativă – noi vom veni într-un timp destul de rezonabil, cu un proiect prin care se va oferi accesul în arhivă a jurnaliștilor acreditați, unde li se va pune la dispoziție doar dosarul solicitat. Ei vor putea să-și facă extragerile din acestea, în condițiile respectării legislației privind protecţia datelor cu caracter personal. Suma pentru acest serviciu va fi mai mică, aș putea spune nesemnificativă.
 
Viorica Zaharia, content manager MediaForum.md, redactor Moldovacurata.md

- Ați provocat un șoc în breasla jurnalistică prin acel interviu pentru Moldova Curată… Ne-ați jignit pe unii dintre noi, care muncim mult ca să scoatem la iveală ilegalitățile și, în pofida ostilității instituțiilor de stat, căutăm documente, le obținem, căutăm martori, ne perfecționăm pe noi înșine cu fiecare investigație făcută și găsim uneori probe mai temeinice decât procurorii, iar Dvs. susțineți că presa este vândută. Haideți să discutăm cu cărțile pe față. La cine exact v-ați referit? La ce redacție, la ce jurnalist?
 
V.C.: În acel interviu al meu eu am accentuat foarte clar că declarațiile mele nu se referă la toată breasla. Există oameni de bună credință, ca și în oricare alt domeniu, dar sunt și oameni mai puțin integri, să spunem. Vreau să menționez că răspunsul meu a succedat unele declarații ale Centrului de Investigații Jurnalistice, în care au fost spuse exact aceleași lucruri. Alți formatori de opinie au declarat aceleași lucruri până a le spune eu și s-a acceptat inclusiv de breasla jurnaliștilor. Eu nu am afirmat nimic ce nu a fost discutat anterior, acceptat și ce a venit inclusiv din rândul jurnaliștilor. Totodată, atunci când guvernarea afișează schimbările pozitive, realizările și poveștile de succes, oficialii sunt criticați că vorbesc despre aspectele negative. Iar atunci când am adus în vizor o problemă reală, ce necesită soluționare, am fost învinovățit de jignire. Este un fenomen existent, ce urmează a fi abordat, chiar dacă nu ne place. Noi trebuie să recunoaștem și lucrurile rele, nu doar cele  bune. A fost ca un duș rece și poate aceasta va contribui ca în timp să nu mai am dreptate. Dar, momentan, așa e situația. Eu cred astfel. Pentru presă la fel este un proces de creștere și maturizare, până va ajunge la etapa de responsabilizare și autoeducare, înaltă etică și percepție a deontologiei profesionale. Dar presa este exponentul societății, ca și guvernarea.
 
Nu voi oferi nume concrete de jurnaliști care nu respectă deontologia profesională, deoarece cred că fiecare are dreptul să se corecteze. Eu respect și apreciez mult eforturile, rolul investigațiilor jurnalistice. Fără îndoială, ele sunt necesare și contribuie la curățirea în sistem. Trebuie, însă, să acceptăm  faptul că investigațiile nu se pot substitui unei hotărâri de judecată, nu sunt actul ce constată anumite lucruri. Din această cauză echidistanța, imparțialitatea, în acele declarații ce se fac trebuie să fie păstrată, inclusiv preluarea și necenzurarea opiniilor ce, din varii motive, pot să nu le placă jurnaliștilor (editorilor, redactorilor, reporterilor). Lăsați tot punctul de vedere. Părțile bune nu se arată, ci doar cele rele. De ce? Eu cred în echilibrul care există în natură – în totul absolut. Nu consider că există mai mult rău decât bine, sau viceversa, mai mult bine decât rău. Apropo, referitor la ANI, de ce CALM nu desemnați pe nimeni până astăzi în Consiliu? Parlamentul abia și-a reluat activitatea joi, ei deja lucrează în comisii la acest subiect. De ce societatea civilă nu a desemnat pe nimeni în comisia de concurs? Noi am expediat scrisori în acest sens.
 

- Comunicarea instituțiilor din sistemul justiției cu presa. Dvs. personal sunteți mulțumit de modul în care se comunică și de modul în care presa reflectă activitatea justiției? Admiteți că la mijloc ar fi și o problemă pe fluxul de comunicare dinspre instituții spre presă?
 
V.C.: Există instituții din subordinea Ministerului Justiției ce au o comunicare defectuoasă, dar sunt și altele lăudabile. Spre exemplu, Departamentul Instituțiilor Penitenciar au în fiecare săptămână 1-2 evenimente la care este invitată toată presa.
 
- Pe site-ul CSM găsim mai mult felicitări și condoleanțe decât informație utilă. În același timp, nu sunt publicate hotărârile Inspecției Judiciare despre care nicăieri nu scrie că trebuie să fie secrete. Vi se pare normal acest lucru?
 
V.C.: Eu mi-aș dori ca modul de organizare a ședinței CSM, respectiv comunicarea informațiilor către public, să aibă loc într-o altă procedură de lucru. În același timp, nu pot să nu recunosc că CSM lucrează conform cadrului normativ existent și pentru a îmbunătăți comunicarea ar trebuie să schimbăm câte ceva în legislația ce reglementează activitatea acestei instituții, modul de desfășurare a ședințelor, dezbaterea subiectelor și luarea anumitor decizii.
 
Tatiana Puiu, avocată

- Care e distincția dintre încălcarea regimului incompatibilităților și admiterea conflictului de interese ?

 
V.C.: În sensul legislației, ce reglementează raporturile funcției publice , incompatibilitățile sunt acele interdicții stabilite de legislație de a exercita anumite activități, de regulă remunerate. Conflictul de interese, nu este neapărat exercitarea anumitor activități. Poate fi vorba despre exercitarea atribuțiilor de serviciu, doar că în acest proces participă, pot fi luate decizii sau se influențează decizii în conflict cu interesul public, ce sunt în favoarea persoanei decizionale sau a cercurilor apropiate, persoanelor afiliate sau membrilor familiei acesteia.
 
- Sunt oare informațiile și investigațiile din presă informație publică și se va putea oare autosesiza ANI sau nu în baza lor?
 
V.C.: ANI se poate autosesiza din orice informație, atunci când există temeiuri rezonabile de a o considera utilă, necesară pentru o investigație. Dar în oricare caz și pentru a eficientiza utilizarea banilor publici, aceste surse trebuie să fie veridice.
 
- De ce nu este reluată finanțarea din partea UE a sectorului justiției (dacă tot s-a raportat că au îndeplinit toate condițiile)?
 
V.C.: Procesul de reluare a finanțării are mai multe condiționalități. Una din acestea este semnarea acordului cu Fondul Monetar Internațional, și anume, a unui Staff Level Agreement – îndeplinit deja. A doua este efectuarea unei evaluări a gradului de realizare a condiționalităților matricei de finanțare a SRSJ, ce trebuie realizată de Uniunea Europeană. În acest sens, noi am transmis scrisorile de intenție corespunzătoare către Delegația UE la Chișinău și vom avea chiar în timpul apropiat consultări pe acest subiect. Dar aceste finanțări ar putea fi reluate cel mai devreme în luna ianuarie-februarie 2017, din cauza procedurilor birocratice și a formalităților, ce consumă timp.
 
- Care ar fi obiectivul unui eventual nou document strategic pe justiție? Ce va face el ca reformele să dea roade?
 
V.C.: Trebuie să existe continuitate în tot. Va fi un accent pus pe aplicarea actelor existente, pe stabilitatea normei juridice, pe aspectele practice, pe reducerea timpului de reacție a statului, creșterea încrederii societății în instituțiile de drept, eficiența acestora și a normei de drept.
 
- Care este părerea Dvs. vizavi de răspunderea personală a judecătorilor față de actul de justiție?
 
V.C.: Vreau să știți că cele mai multe sesizări la CSM în acest sens le formulează ministrul Justiției. Cred că judecătorii trebuie să răspundă pentru actele de injustiție, făcute cu rea intenție sau cu neglijență gravă. Iată de ce am înaintat acele acțiuni de regres față de judecători și alți funcționari. Îmi doresc să am mai multe succese în acest sens, dar am și suficientă răbdare pentru a obține rezultate.
 
Ion Bunduchi,  expert media

- Cum se întâmplă, că angajamentele ultimelor multe guverne cu referire la îmbunătățirea reglementărilor naționale de activitate a mass-media au rămas și rămân, de fapt, doar angajamente?

 
V.C.: Imediat ce vom realiza tot ce ne-am propus pe SRSJ și vom debloca finanțările, ne vom seta ca și obiective următoare unele referitoare la mass-media. Trebuie să accentuez că avem resurse umane limitate și, odată ce vom dispune de posibilități în acest sens, vom analiza și problema expusă de Dvs.
 
- La ce etapă se află proiectul Legii cu privire la publicitate, elaborat și supus dezbaterilor publice de Ministerul Justiției în 2013?
 
V.C.: Proiectul de lege cu privire la publicitate a fost inițiat întru executarea Directivei Consiliului UE ce vizează publicitatea produselor de tutun. În acest sens, reieșind din cadrul legal învechit cu privire la publicitate, s-a decis de a nu interveni doar cu unele modificări la subiectul respectiv, ci de a elabora o nouă lege cu privire la publicitate. Proiectul de lege a fost elaborat și supus procedurii de avizare cu autoritățile și instituțiile interesate. Între timp, Directiva Consiliului UE ce vizează publicitatea produselor de tutun a fost transpusă într-un proiect de lege promovat de Ministerul Sănătății - Legea nr. 124 din 29 mai 2015 pentru modificarea și completarea unor acte legislative a fost promulgată și publicată în Monitorul Oficial nr. 185-189 din 17 iulie 2015 (data intrării în vigoare - 17 septembrie 2015).
 
- Ați promis că judecătorii care se fac vinovați de pierderea dosarelor la CEDO vor fi trași la răspundere. Demonstrați, Vă rog, că promisiunea nu a fost una populistă.
 
V.C.: Noi lucrăm pe această direcție, iar toate acțiunile depuse în instanță sunt în curs de examinare. Este adevărat că a fost o perioadă în care unele proceduri au luat pauză, în așteptarea opiniei Curții Constituționale, iar până la aceasta cea a Comisiei de la Veneția. Apreciem înalt opiniile celor două structuri, ce au reconfirmat corectitudinea intențiilor și acțiunilor Ministerului Justiției. De asemenea, mulți judecători au intrat în această perioadă în vacanță. Dar vreau să știți că nu vom renunța și vom acționa și mai departe în această direcție. Sper ca dosarele să fie puse pe rol mai repede și cu o frecvență mai înaltă, ca să le putem încheia într-un timp limitat. Toată lumea, și noi inclusiv, vrem să vedem punctele forte și cele slabe ale acestei strategii, s-o putem îmbunătăți și să devină una eficientă. Noi ne dorim și urmărim scopul ca cei care acționează cu rea intenție sau din neglijență gravă, să poarte răspunderea corespunzătoare.
 
- Cât de relevante pentru Ministerul Justiției sunt investigațiile jurnalistice? Argumentați - Vă, Vă rog, răspunsul.
 
V.C.: Ministerul Justiției nu are în atribuțiile sale de a examina investigații jurnalistice, dar, în același timp, ca cetățean, mă informez și eu inclusiv din ele. Uneori, aceste investigații reflectă un punct de vedere, alteori este o informație, în privința căreia reacționăm prin sesizări adresate organelor cu competențele corespunzătoare. Noi nu ne putem abate, fiind în sistemul justiției, de la prezumția nevinovăției a persoanei. Pentru noi, juriștii, care suntem o lume cu gândire setată puțin diferit, actul de constatare a unui organ împuternicit cu acele competențe stabilite de lege este documentul primar, ce reflectă o anumită situație de facto.
 
- Statul, dacă e vorba de intimidarea/agresarea jurnaliștilor, trebuie să intervină. De câte ori a făcut-o Ministerul Justiției?
 
V.C.: Regretăm dacă se întâmplă așa ceva. Însă noi lucrăm pe cazuri concrete și nu ne-au parvenit adresări în acest sens.
 
Anastasia Nani, redactor-șef anticoruptie.md

- Domnule ministru, ați putea explica la ce anume v-ați referit atunci când ați declarat că „mass-media nu mai este o sursă de informare veridică”?

 
V.C.: Răspunsul meu îl puteți găsi la întrebarea doamnei Viorica Zaharia.
 
- Experți media au calificat declarația drept scandaloasă, sugerând, între altele, că ar trebui fie să plecați din funcție, fie să vă revedeți afirmațiile. Ce le-ați replica?
 
V.C.: Am oferit replica chiar în ziua apariției, de mai multe ori, jurnaliștilor care m-au contactat, inclusiv printr-o postare pe pagina mea de Facebook.
 
- În opinia dumneavoastră, ce elemente ar trebui să conțină o anchetă jurnalistică astfel încât,  fie ANI, fie organele de drept, să se autosesizeze?
 
V.C.: În primul rând, ar trebui să fie una echidistantă, să vorbească despre fapte confirmate prin anumite documente, nu prin opinii, poziții sau explicații ale cuiva. Să se păstreze punctul de vedere al tuturor părților, care sunt vizate în acea investigație, iar opiniile lor nu trebuie să fie cenzurate de către nimeni, nu trebuie să fie interpretate. Titlul nu trebuie să conțină o concluzie sau aprecierea redacției. Decizia și părerea asupra articolului deja trebuie să și-o formeze doar cititorul anchetei jurnalistice. De asemenea, spațiul oferit trebuie să fie proporțional, pentru a nu avea o opinie care ocupă un volum mai mare de timp sau de spațiu pe pagină. Să fie amplasate la fel de citeț ambele, nu trebuie date denumiri sau expresii tăiate din context, ce influențează lumea pentru a-și forma o anumită poziție sau alta. Informațiile primite de la anumite surse trebuie bineînțeles verificate și probate prin acte, din mai multe puncte de vedere. O investigație adevărată nu va avea interpretare, evaluare, calificarea dată de instituția media, ci va păstra o distanță.
 
- Ce ar trebui să întreprindă autoritățile pentru a reduce fenomenul „berlusconizării” presei?
 
V.C.: Să urmeze Directiva 2010/13 a Parlamentului European și a Consiliului privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale. Autoritățile să o transpună integral și să o respecte toată lumea, iar Consiliul Coordonator al Audiovizualului să urmărească acest proces.
 
Andrian Petcu, redactor-șef, redacția Radio Actualități

- Când, în opinia Dvs., va fi adoptat Codul Audiovizualului? Credeți că acesta corespunde rigorilor timpului?
 

V.C.: Nu depinde de noi, pentru că nu este o competență a Ministerului Justiției. În același timp, știu că se lucrează foarte intens în Parlament pentru a se avea un Cod compatibil cu directiva la care am făcut referire anterior și ar corespunde cu prevederile Comisiei de la Veneția atunci când au expertizat acel proiect de lege. Este o dorință ca până la sfârșitul acestui an documentul să fie aprobat.
 
- Accesul la informație rămâne o problema în MD. Câți funcționari publici au fost trași la răspundere pentru limitarea accesului la informații  a jurnaliștilor ?
 
V.C.: Ministerul Justiției și instituțiile din subordinea noastră avem toată transparența în relația cu mass-media. Noi oferim deschis absolut toate informațiile solicitate, ce nu conțin date cu caracter personal, atribuite secretului de stat sau calificate „confidențiale”. Noi nu avem cazuri de limitare sau de îngrădire a accesului la informație și de aceea nu pot vorbi despre tragerea la răspundere. Referitor la alte situații despre care vorbim în public, noi nu putem să le dăm o anumită calificare, pentru aceasta sunt organele de drept – persoanele trebuie să se adreseze și să se ia măsuri. Dacă au existat adresări și nu au fost întreprinse măsuri, atunci deja noi suntem deschiși să examinăm astfel de petiții din partea jurnaliștilor, ca să intervenim în limita competențelor legale pe care le deținem, pentru ca dreptul să fie reparat.
 
Ivan Sveatcenko, Radio Europa Liberă

- Ex-ministrul Justiției, Oleg Efrim, pe timpul când ocupa această funcție, a colectat opiniile și recomandările reprezentanților mass-media cu privire la elaborarea unui nou pachet de legi în domeniul mass-media. Și gata. Nimic nu a urmat după aceasta. Ce întreprindeți Dvs. în această direcție? Și ce legi sunt necesare pentru reglementarea acestui segment al societății și pieței?

 
V.C.: Proiectele nu au dispărut din vizor, doar că în ultima perioadă de timp ministerul s-a concentrat mai mult pe înlăturarea restanțelor înregistrate în cadrul Strategiei de Reformare a Sectorului Justiției (SRSJ). Ținând cont de faptul că mai sunt anumite acte prioritare, ce țin de respectarea drepturilor și intereselor cetățenilor justițiabili, pentru că aceasta este sarcina noastră numărul unu. Evident că vom scoate de pe rafturi și acele propuneri ce au fost formulate anterior. Vom actualiza lista lor, vom consulta societatea,  mass-media, mediul profesional și nu doar, pentru a vedea ce proiecte ar putea îmbunătăți situația existentă din domeniu. Dar să nu uităm că între timp au fost realizate anumite schimbări, s-a făcut o anumită transparență cu beneficiarii reali și finali ai mijloacelor de informare în masă. S-au introdus anumite limitări în privința deținerii numărului de licențe pentru un singur radiodifuzor. Poate aceste limitări nu sunt total pe placul cuiva, dar a fost un pas înainte și aceste acțiuni trebuie să continue.
 
- În Moldova, spre deosebire de alte țări, inclusiv Rusia, nu este reglementată sub nicio formă relația justiție - bloggeri. Astăzi, unii bloggeri  au o audiență mai mare decât cea a unor posturi de radio și tv, sau decât tirajele unor ziare, cu toate acestea, ei  nu poartă răspundere pentru răspândirea informațiilor false sau defăimătoare. Ministerul Justiției planifică anumite acțiuni în acest sens?
 
V.C.: Am fost mereu de părere că legislația noastră prevede suficientă responsabilitate pentru toată lumea, atunci când distribuie informații calomnioase sau neveridice, ce dăunează interesului public și nu neapărat să identificăm subiecți separați. Bloggerii, o dată ce fac anumite declarații, unele din acestea fiind dăunătoare și care vin în contradicție cu prevederile legale, poartă exact aceeași răspundere ca oricare altă persoană publică sau privată.
 
- Legea Big Brother  acordă împuterniciri nelimitate statului pentru a bloca informația de pe Internet. Nu considerați că, în secolul XXI, astfel de metode de interacțiune cu comunitatea sunt, să le zicem așa, depășite de timp?
 
V.C.: Acest proiect de lege nu este mai ambițios decât prevederi similare existente în statele cu o democrație consolidată, sau ce sunt reper pentru noi în privința eticii, a dezvoltării pieței mediatice, a accesului la informație. Peste tot în lume, într-o societate a secolului XXI, libertatea individuală se limitează acolo unde în joc este pus interesul statului și securitatea națională. Iată de ce, eu vă propun să priviți aceste prevederi dintr-o perspectivă pozitivă – combaterea unor amenințări, pe care nu le-am întâmpinat cu 10 ani în urmă. 

Alina Radu, directoarea „Ziarului de Gardă”
 

- Ce presă din Moldova urmăriți și ce v-a plăcut în ultimul timp în presă? În ce instituții aveți încredere?
 
V.C.: Îmi place că presa se schimbă, se modernizează. Încearcă să fie într-un ritm cu timpul, interesantă, să prezinte informații de interes. Respect jurnaliștii, pentru că sunt solidari și uniți, mai ales atunci când au un adversar comun. Îmi place că unii jurnaliști sunt tot mai mult autocritici. Acest lucru îl respect și înțeleg necesitatea de a se perfecționa. Nu vreau să evidențiez sau să supăr pe nimeni în mod separat, dar nu pot să nu menționez Radio Europa Liberă. Mă strădui să urmăresc mai multe mijloace de informare în masă, inclusiv cele care reflectă puncte de vedere diferite, pentru că sunt curios să le cunosc poziția.

- Ce investigații jurnalistice ați citit și ce ați înțeles din acestea?
 

V.C.: În general, urmăresc investigațiile jurnalistice, pentru că atunci când văd că există anumite subiecte mai sensibile și importante, în măsura în care ține de competența Ministerului Justiției, încerc să verific datele prezentate și punctele de vedere ale unei probleme. Investigațiile „RISE Moldova” au devenit din ce în ce mai bune în timp, pentru că ei mai rar încearcă să nu dea interpretare și calificare. În același timp, mai este încă de îmbunătățit și mă bucur și respect curajul pe care echipa RISE îl are. Prin intermediul multor investigații, inclusiv ale „Ziarului de Gardă”, Ministerul Justiției a formulat mai multe demersuri atât către Consiliul Național de Integritate (acum ANI), cât și către Consiliul Superior al Magistraturii, bazate pe rezultatele investigațiilor.
 
- Care a fost ultimul articol despre corupția în justiție pe care l-ați citit și ce credeți despre mass-media care scrie despre corupția sistemului de justiție?
 
V.C.: Eu salut orice articol ce conține puncte de vedere obiective, astfel ajutându-ne să combatem corupția. Singura obiecție și recomandare pe care o am - ele nu trebuie să fie tendențioase, răutăcioase și să nu aibă drept scop denigrarea persoanelor. Aceste articole trebuie să fie foarte bine pregătite, documentate și argumentate. Respect acele standarde despre care am vorbit mai sus. Am formulat niște demersuri. Portalul de știri UNIMEDIA a mediatizat informația cu privire la casele de milioane deținute de unii judecători de la Curtea Supremă de Justiție, a căror valoare depășește veniturile obținute conform declarației pe venit. (pentru detalii vizualizați știrea: http://unimedia.info/stiri/video-zdg-cum-arata-casele-judecatorilor-de-la-curtea-suprema-de-justitie-120287.html) În calitate de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, am înaintat o sesizare cu solicitarea de a se verifica informația mediatizată sub aspectul veridicității, al caracterului deontologic al nedeclarării activelor deținute de către judecători. Potrivit art. 19 alin.(1) lit.b), alin.(2) și art. 21 al Legii nr. 178 din  25.07.2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, membrii Consiliului Superior al Magistraturii sunt subiecți cu drept de sesizare privind faptele ce pot constitui abateri disciplinare comise de judecători, având împuternicirea de a înainta spre verificare Inspecţiei Judiciare sesizările privind faptele ce le-au devenit cunoscute în exercitarea drepturilor sau atribuţiilor de funcţie ce le deţin sau în baza informaţiilor difuzate de mass-media. Iar conform art.1 alin.(4) al Codului de etică al judecătorului aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 366/15 din 29 noiembrie 2007 „Evaluarea respectării standardelor de conduită prescrise în Codul de etică este efectuată de Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit legii”. De asemenea, în conformitate cu art. 10 alin.(1) al Legii nr. 133 din  17.06.2016  privind declararea averii și a intereselor personale, „controlul averii şi al intereselor personale ale subiecţilor declarării se efectuează de către Autoritatea Națională de Integritate”. În temeiul prevederilor invocate și al art. 5-7 al Legii nr. 132 din  17.06.2016 cu privire la Autoritatea Naţională de Integritate, am solicitat verificarea informațiilor mediatizate întru constatarea dacă există o diferenţă substanţială între veniturile realizate pe parcursul exercitării mandatului sau a funcţiei publice ori de demnitate publică, întru constatarea dacă există erori sau lipsa unor date în declarațiile de avere și interese personale precum și prezentarea rezultatelor obținute Consiliului Superior al Magistraturii, pentru a fi examinate în cadrul ședinței de lucru, în legătură cu subiectul abordat. Judecătorii sunt subiecți ai declarării averii și intereselor personale conform art.3 alin.(1) lit.a) al  Legii nr.133. Potrivit pct.3 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.736 din 3 octombrie 2012, Ministerului Justiției exercită misiunea de a veghea asupra respectării principiului supremaţiei legii, și conform art. 3 alin.(2) și art.1 al Legii nr. 947 din 19.07.1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, CSM exercită autoadministrarea judecătorească, și ministrul Justiției este membru al acestui Consiliu. Iar în temeiul art.5 alin. (3), art. 10 alin. (1) lit.a) și anexa Legii nr. 325 din  23.12.2013 privind testarea integrităţii profesionale, competența de iniţiere a testării integrităţii profesionale a judecătorilor revine Centrului Național Anticorupție și potrivit pct.3 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.736 din 3 octombrie 2012, Ministerului Justiției exercită misiunea de a veghea asupra respectării principiului supremaţiei legii, și conform art. 3 alin.(2) și art.1 al Legii nr. 947 din 19.07.1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, Consiliul Superior al Magistraturii exercită autoadministrarea judecătorească, și ministrul Justiției este membru al acestui Consiliu, am solicitat verificarea informațiilor mediatizate, și prezentarea rezultatelor testelor de integritate ale judecătorilor nominalizați în articol.
 
- Dacă un judecător de la CSJ somează o redacție să nu mai scrie niciodată despre el, ce trebuie să facă redacția - să se sperie sau să monitorizeze în continuare judecătorii și alte persoane publice? Ce i-ați spune judecătorului care interzice presei să mai scrie despre el?

V.C.: Să monitorizeze în continuare. Când lucrul va fi făcut bine, va fi mai puțină critică.

- Sondajele arată că credibilitatea justiției e foarte joasă. De ce? Aveți un plan cum ați putea să o restabiliți?

V.C.: Sigur, avem un astfel de plan. Vreau să știți că noi lucrăm zi de zi în minister cu obiectivul primar – să restabilim încrederea în justiție. Primul lucru pe care l-am făcut, a fost să înlăturăm restanțele la SRSJ. Acum prioritatea noastră este să facem actul de justiție unul eficient, mai simplificat, timpul de reacție și intervenție a statului, respectiv eficiența actului de justiție să fie îmbunătățite la maximum posibil. Pentru aceasta, avem mai multe proiecte, pe care le vom înainta în toamna acestui an și anunța la timpul potrivit. De asemenea, avem mai multe proiecte bune în ultima perioadă, ce sporesc drepturile și garanțiile justițiabilului și trebuie să disciplineze toți actorii din justiție. Lucrăm mult, inclusiv pe procedurile disciplinare, ca aceștia să se simtă profund pătrunși de responsabilitatea legislației. Dar este un proces ce are nevoie de timp.