Eşti aici

MediaRing cu Valeriu Saharneanu, președintele Uniunii Jurnaliștilor din Moldova

14 Aprilie 2016
418 afişări
Alina Radu, directorul ”Ziarului de Gardă”

- De ce Uniunea Jurnaliștilor nu unește jurnaliștii? 

V.S.: „Uniunea Jurnaliștilor nu unește jurnaliștii” este un anacronism de epocă sovietică. Explic. Pe timpurile sovietice UJ era subvenționată de la stat și „unea jurnaliștii” la comanda unicului partid. De cel puțin 20 de ani aceasta nu se mai întâmplă. Ca UJ să existe, ea trebuie susținută financiar. În toată lumea civilizată sursa principală de întreținere este contribuția jurnaliștilor interesați în existența unei structuri profesionale de dialog cu statul, cu patronatul, cu societatea și cu ansamblul comunității de jurnaliști. În RM jurnaliștii încă nu sunt pregătiți, din varii motive, să își asume sarcina. Afirmația este probată de mai multe tentative eșuate de majorare a cuantumului cotizației de membru. 
 
- Cum apreciați faptul că jurnaliștii care devin parlamentari nu reușesc să facă ceva pentru dezvoltarea jurnalismului? 

V.S.: Pentru că jurnaliștii care devin parlamentari sunt în minoritate, iar majoritatea parlamentară, ori nu vrea, ori nu poate să pătrundă în esența rolului unui jurnalism consolidat instituțional. Sunt tentat să cred că nu vrea. UJ a reușit în 1999 să promoveze în Parlament prin lobby-ul a 12 jurnaliști-parlamentari Hotărârea „Concepția dezvoltării presei ...” care cuprindea foarte multe prevederi revoluționare pentru dezvoltarea breslei la acea vreme. Hotărârea a fost blocată la faza executorie în 2001. Se cunoaște ce a urmat în deceniul respectiv. Înțeleg, întrebarea este otrăvită și țintește subsemnatul. Mi-am asumat sarcini concrete pe timpul mandatului. Cea mai importantă privea punerea pe picioare a UJM. Am purtat dialoguri informale și oficiale cu decidenții din prima linie, am prezentat în legislativ documente, am avut înțelegeri cu executivele care s-au succedat, le-am depus dosarul raptului guvernamental în ceea ce privește Casa Presei și destinația ei. Nu vreau să înșir interpelările, proiectele de legi și de hotărâri elaborate în scopul „dezvoltării jurnalismului”. Cu efect mic. Dar, din păcate, asta a fost esența așa-numitei guvernări pro-europene - prea amăgitoare față de ceea ce promitea în 2009. În jurnalism, ca și în toate celelalte domenii, s-a ferit de reforme și a insistat pe dezastru.
 
- Trebuie jurnaliștii să se implice în politică, să aspire la funcții în sistemul politic? 

V.S.: Desigur că trebuie. Jurnaliștii sunt și ei cetățeni, au aceleași drepturi constituționale ca și toți ceilalți membri ai societății. Mulți dintre jurnaliști (nu toți) sunt mai bine pregătiți din toate punctele de vedere pentru un exercițiu politic autentic care înseamnă respect indubitabil pentru Lege (zero corupție), punerea voinței politice în serviciul interesului public și celui național. Trebuie doar să respecte regula (valabilă pentru reprezentanții tuturor profesiilor): să facă o delimitare clară între activitatea politică și cea jurnalistică și să declare public această delimitare.
 
- Ce înseamnă presă de calitate? Avem sau nu în R. Moldova presă de calitate? 

V.S.: Presa de calitate este cea care respectă deontologia profesională în politica sa editorială. Am avut și avem presă de calitate în Republica Moldova. Altfel nu am fi avut careva progres democratic și nu ar fi căzut regimuri para-dictatoriale. Adevărat: în raport cu cantitatea, presa de calitate era mult mai multă la începutul anilor 1990 decât la mijlocul anilor 2010. O spun cu mare regret.
 
- Care sunt 3 metehne ale jurnalismului moldovenesc?

V.S. : 1. În marea lui majoritate jurnalismul moldovenesc este angajat politic; 2. Deficitul de libertate editorială a presei generează deficitul de credibilitate a ei; 3. Jurnalismul moldovenesc este infestat de multiple corpuri străine nocive, cum ar fi structuri propagandistice de partid ori subdiviziuni de război hibrid străine care activează sub acoperirea unor instituții de presă și speculează libertatea de exprimare. Armele lor sunt manipularea și dezinformarea. Dacă nu sunt demascate la timp de comunitatea de breaslă jurnalistică, aceste arme lovesc prin recul în credibilitatea întregului institut național al presei democratice.
 
- Care sunt metehnele managementului jurnalistic din Moldova? 
V.S.: Ca să răspund la întrebare ar trebui să știm care management se are în vedere. Dacă e vorba de cel al instituțiilor publice este una, dacă ne referim la cel al instituțiilor de presă aflate în posesia oligarhiei de la putere – este alta, iar dacă vorbim de presa independentă, care încearcă să supraviețuiască între primele două – este cu totul și cu totul altceva. Managementul în general și managementul presei în special suferă de meteahna principală a statului determinată de capturarea lui politică cvasi-totală. 
 
Petru Terguță, jurnalist:
 
- Dle Valeriu Saharneanu,  de ce nu v-ați dat demisia din funcția de președinte al Uniunii Jurnaliștilor după ce ați intrat în politică? Cât de corect, din punct de vedere  deontologic, este  să schimbi două partide politice și un mandat de deputat fără să renunți la funcția de președinte al UJM? 

V.S.: O carență a jurnalismului moldovenesc este că unii dintre reprezentanții lui care se cred excepționali încearcă să trateze intervievații cu lipsă de respect din oficiu și au tupeul să pună întrebări fără să se informeze. Este cazul dlui Terguță care are o sincopă agravantă în sistemul lui de informare. Altfel ar trebui să știe că subsemnatul și-a suspendat calitatea de președinte al UJM la 17 februarie 2011, ziua confirmării mandatului de deputat la Curtea Constituțională. Președinte interimar a fost și este în continuare colegul Petru Bogatu, prim-vicepreședintele UJM. Observația partinică a autorului întrebării care îmi impută că am procedat incorect din punct de vedere deontologic schimbând „două partide politice și un mandat de deputat fără să renunț la funcția de președinte al UJM” este caducă din aceleași motive: superficialitate și lipsă de informare.
 
- Realizați că niciun tânăr jurnalist nu își dorește să devină membru al acestei uniuni din moment ce toți știu că ea nu este funcțională și nu poate servi și ajuta cu nimic atât membrii de rând, cât și pe cei din conducerea acestei uniuni? 

V.S.: Realizez că nici în acest aspect nu dețineți informația. Asta pentru că subsemnatul, dar mai ales colegii care au menținut aprins focul în vatra Uniunii ultimii patru ani în cadrul unui proiect susținut de Federația Internațională a Jurnaliștilor (coordonator Antonina Sârbu) de transformare a ei în sindicat, avem foarte multe demersuri, inclusiv din partea jurnaliștilor tineri, care se văd parte din UJ. Nu exclud că există și tineri jurnaliști care nu vor să devină membri, precum afirmați. Autoritatea Uniunii și atractivitatea ei se construiește cu eforturi asociate.

- În Moldova, nu poți obține legitimația Federației Internaționale a Jurnaliștilor (Internațional Press Card), recunoscută la nivel global, din cauza că singura instituție din Moldova acreditată să o elibereze este UJM, iar UJM nu a plătit cotizațiile de membru de ani de zile, așa că nu mai poate solicita aceste carduri pentru jurnaliștii moldoveni. De ce nu lăsați UJM pe mâna unor oameni care ar putea mișca lucrurile din loc?

V.S. : Problema cardurilor este problema plății cotizațiilor de membru, atât ale UJM, cât și ale FIJ și EFJ. Câțiva ani am plătit cotizații la FIJ (pentru ca să putem achiziționa Press Card-uri) din banii familiei, fiindcă banii din cotizații erau total insuficienți. Cardurile nu se „eliberează”, ele se cumpără, și numai atunci când Uniunea plătește cotizațiile anuale pentru calitatea de membru asociat (ori deplin) al FIJ. În ceea ce privește „de ce nu lăsați Uniunea pe mâna unor oameni care ar putea mișca lucrurile din loc?” aș fi nespus de bucuros. Am purtat povara Uniunii în perioadele cele mai grele din ultimii 20 de ani. Fără finanțări, fără salarii, fără surse de întreținere. Am împrumutat bani și am plătit chiriile, telefoanele, amenzile și alte „atenții” ale statului, neprietenos, precum îl știți, cu independența jurnalismului. Am avut și propuneri, și presiuni, dar și amenințări să „las Uniunea pe mâna altor oameni”, dacă nu accept să o transform în butonieră la costumul de gală a partidelor puterii. Poate asta aveți în vedere? Dacă există oameni cu idei și capacități „care ar putea să miște lucrurile din loc”, fără să o transforme în apendice politic al vreo unui partid deținut de oligarhi, nu au decât să le anunțe. Orice contribuție va fi de mare preț, inclusiv cea a dlui Terguță. Patria le va fi recunoscătoare.

Rodica Mahu, redactor-șef Jurnal de Chișinău:

- În ce calitate vă manifestaţi mai mult azi: de jurnalist sau de politician?

V.S.: Atâta timp cât nu mi-am suspendat calitatea de membru-fondator al PLR,rămân politician. Cu toate acestea nu am încetat să ajut echipa care a rămas la UJM la soluționarea unor probleme-cheie în relația cu statul (redobândirea proprietăților UJM naționalizate abuziv de Guvern).
 
Care sunt obiectivele şi rolul Uniunii Jurnaliştilor în realităţile actuale? 

V.S.: Obiectivul principal este resetarea UJ, transformarea ei în sindicat, așa precum o cer standardele internaționale. Rezolvarea problemelor de proprietate ale UJM în Casa Presei ar pune bazele unei revigorări pe care o așteaptă toți. Din păcate, statul pe care îl avem nu prea inspiră optimism.

 -  Aţi atins scopurile pe care vi le-aţi propus în momentul fondării PLR?

V.S.: Scopul PLR a fost să pună începutul reformării clasei politice în fața pericolului de capturare a statului de către o seamă de oligarhi stăpânitori de partide. Au fost realizate scopurile strategice: contracararea revenirii la putere a comuniștilor în 2013 în urma alegerilor anticipate; a fost atins obiectivul Vilnius; a avut loc ridicarea vizelor pentru cetățeni și a tarifelor pentru comerțul cu țările UE; s-a atins obiectivul istoric - ratificarea și semnarea Acordului de Asociere RM-UE. Din acest punct forțele oligarhice au abandonat s-au regrupat și au ales calea corupției generalizate. În 2013-2014, unii înalți demnitari de stat ai Coaliții de guvernământ au capotat în fața oligarhilor și au făcut posibile cele mai mari și mai răsunătoare tâlhării: Aeroportul, Banca de Economii, Furtul Miliardului din BNM, abandonarea integrării europene, intrarea într-o nouă spirală a sărăciei.

-    Ce ne puteţi spune despre proiectul Crucea Neamului ridicată pe Dealul Zghihara din Nisporeni, la care a participat multă lume bună, proiect deturnat politic şi financiar?
 
V.S.: Crucea a fost dată în gestiunea Mănăstirii Hâncu a Bisericii Ruse din RM. Înțelegerea de început a fost ca ea să se afle în custodia comunității locale, adică a Consiliului orășenesc Nisporeni. Speculațiile și transferul au fost tocmite de V. Țîbuleac, cel care a tocmit și transferul  ilegal al postului de radio Vocea Basarabiei în custodia unui partid oligarhic prin falsificare de documentele și corupție.

Gheorghe Budeanu, jurnalist:

Dragă Valeriu, când a avut loc ultimul congres al Uniunii Jurnaliștilor și pentru când e programat următorul? 

V.S.: Ultimul Congres a avut loc în 2008. Următorul sper să fie unul de restartare. Ni-l dorim cât mai curând.

Îmi mai amintesc niște discuții despre crearea unui sindicat de presă. Are sorți de izbândă o asemenea idee? Dacă nu, de ce? Iar dacă da, se face ceva pentru realizarea ei?

V.S.: Discuții s-au dus de când mă țin minte ca jurnalist. Înainte de a-mi suspenda activitatea de președinte (2011), am reușit să atrag un proiect finanțat de FIJ prin UE în problema sindicalizării UJ. A lucrat patru ani o echipă coordonată de Ant. Sârbu. Conceptual și de principiu regulile sunt cunoscute, testările au fost făcute. Din nefericire, FIJ a intrat într-o perioadă de incapacitate. A abandonat proiectul exact în faza de realizare a lui, iar UJ nu are resursele necesare acestui efort. Încercăm alte căi despre care este devreme să vorbim.

-   Ce patrimoniu ar fi trebuit să dețină Uniunea Jurnaliștilor și cu ce s-a ales?

V.S.: UJM a avut cca 400 m.p. de spațiu la parterul Casei Presei care a fost înstrăinat abuziv de către stat cu ajutorul justiției subordonate. Este spațiu comercial folosit astăzi de Cancelaria de Stat a Guvernului Republicii Moldova în scopul extragerii de venituri. Din comerțul cu spațiile din Casa Presei Guvernul extrage anual milioane. În registrele Guvernului Casa Presei figurează ca „edificiu de dat în chirie”. Dacă ar redobândi dreptul asupra Casei Presei, jurnaliștii ar avea din ce să-și reactiveze organizația lor.

-     De fapt, mai există Uniunea Jurnaliștilor?

V.S.: Există formal.
 
Tudor Iascenco, presedinte API

-  Credeti ca UJM mai poate fi reanimata?

V.S.: Poate fi și trebuie reanimată. O solidaritate mai pronunțată și mai pragmatică a jurnaliștilor ar fi de mare folos. Mă gândesc, inclusiv, la o serie de materiale de investigație la temă. Subiectul condamnării a trei foști directori ai Casei Presei și a unui contabil ar putea servi ca punct de pornire.

- Cineva era de părerea că poate ar fi rezonabil în scopul solidarizării breslei noastre de adunat toate organizațiile din domeniul mass-media într-un holding, sub o umbrelă comună care sa fie în stare să se confrunte la egal cu celelalte trei ramuri ale Puterii. Cât de realistă și rațională ar fi această idee?

V.S. : Nu mi se pare nici realistă și nici rațională ideea. ONG-urile își au nișa lor, acoperă domenii concrete. UJ este construită pe alte principii și are alte obiective. Apoi, „umbrela comună” ar putea tenta politicul să exacerbeze în dorința de a o ține el în mână.
 
Media Azi:

- Dle Valeriu Saharneanu, care ar fi măsurile imediate ce ar ajuta la reconstituirea UJM pe principii moderne și cine ar trebui să vină cu ”setul de măsuri” – conducerea UJM, membrii de rând ai organizației, societatea civilă, cine altcineva? 

V.S.: Un „set de măsuri” a fost deja elaborat prin intermediul proiectului susținut de FIJ și care s-a încheiat în 2015. Sunt binevenite și altele. O confruntare a lor ar putea doar să le dezvolte. Problema centrală nu este lipsa „setului de măsuri”, ci lipsa fondurilor necesare pentru a le pune în aplicare. Să fi încercat cineva să mențină activitatea CJI la început, de exemplu, fără susținerea financiară a Fundației Soros, măcar a zecea parte din timpul cât a activat UJ în totală lipsă de finanțare.

- Ce le poate oferi astăzi jurnaliștilor calitatea de membru al UJM? Ce ar fi de întreprins pentru a atrage tinerii în uniune?

V.S.: Le poate oferi, întâi de toate, sentimentul apartenenței la o organizație a demnității profesionale. Nici pentru un moment, în nicio situație, UJ nu a făcut  abstracție de misiunea ei de apărare a libertății presei, a jurnaliștilor care s-au ridicat împotriva cenzurii și a tentativelor de subjugare politică a lor, a instituțiilor pe care le dezvoltă ori la care sunt angajați. UJM a făcut foarte multe ca în RM să se afirme regulile democratice de funcționare a statului. A combătut public probleme de interes național ce au ținut de statutul presei și a jurnalistului în societate, a organizat zeci de manifestații, mitinguri, dezbateri publice în aer liber în apărarea dreptului la exprimare și la dreptul cetățeanului de a fi informat. A rezistat în regimuri ostile și a  susținut schimbarea democratică de la 2009, care, la rândul ei a dezamăgit cumplit. UJ a mizat că schimbarea va aduce cu ea și revigorarea preconizată la congresele anterioare. Adevărata schimbare încă nu a venit. Tinerii trebuie să se includă ca ea să se producă și atunci vor avea nu doar motivul, ei vor simți necesitatea de a face parte dintr-o organizație în care vocea lor, alături de cea a colegilor, să capete putere înzecită.

Ecaterina Terzi, Compania ”Teleradio-Moldova”

- Jurnalismul autohton își pierde pe zi ce trece tot mai mult statutul de apărător al intereselor societății. Nu credeți că Uniunea Jurnaliștilor ar trebui să se preocupe de această problemă? 

V.S.: Statutul jurnalistului este inamovibil. Jurnalistul nu poate să-l piardă, decât dacă îl cedează. Constatăm cu mult regret că breasla este bântuită de conformism, de materie oportunistă, uneori exotică și debordantă.  În lipsa unei Uniuni viguroase și plenipotente lucrurile au luat-o razna. Breasla s-a pomenit fără gardă în fața provocărilor apărute în urma exorcismelor nefaste de pe scena politică din ultima vreme. Aveți dreptate, Uniunea trebuie să se ocupe de aceste probleme. Altădată a făcut-o cu multă perseverență și principialitate. Sunt convins că se va preocupa de ele și pe viitor.