Eşti aici

MediaRing cu Marin Gurin, Agent guvernamental, Reprezentantul Guvernului R. Moldova la CEDO

22 Septembrie 2016
498 de afişări
Portalul Media Azi (www.media-azi.md)
 
- Dle Marin Gurin, vă rugăm să ne spuneți, pentru început, câte cazuri a pierdut R. Moldova la CEDO până în prezent și ce sumă a trebuit să plătească statul, în total, reclamanților care au câștigat procese la CEDO?
 
Marin Gurin: Până în prezent țara noastră are peste 300 de dosare pierdute la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO). Despăgubirile achitate, timp de acești 18 ani de când Republica Moldova este parte a Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale (CEDO), sunt de vreo 16 000 000 euro.

- Și, cu referire la dosarele ce țin de mass-media, examinate de CEDO, câte asemenea dosare s-au acumulat până în prezent? Ce prevederi din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului au fost încălcate în cazul lor?
 

M.G: Până în prezent avem 17 hotărâri ale CtEDO contra Republicii Moldova ce vizează violarea dreptului la libertatea de exprimare. Plus la aceste hotărâri, mai este și o reglementare amiabilă, în cazul Societatea Română de Televiziune. Una din hotărâri a fost adoptată de Marea Cameră a CtEDO, în cazul Guja (este unul dintre primele cazuri în care CtEDO se pronunță asupra la „whistleblowing”– denunțul unor acțiuni ilicite ale unei companii private sau publice de către un angajat. Un exemplu renumit în acest sens ar fi cazul lui Eduard Snowden, care a denunțat practicile de supraveghere utilizate de serviciile secrete ale Statelor Unite ale Americii).

- Cum vă explicați încălcarea din partea instanței naționale a articolelor 6 și 10 din Convenție, respectiv, cu privire la dreptul la un proces echitabil și privind libertatea de exprimare, constatată în multe cazuri de către CEDO? Ce măsuri ar trebui să fie luate de către R. Moldova pentru înlăturarea acestor lacune?
 

M.G: Sunt două întrebări, una ar viza art. 6 și alta art. 10

Cât privește art. 6, nu există doar o singură explicație. În primul rând, acesta este un articol care se referă la o mulțime de drepturi. De exemplu, el are două aspecte - civil și penal. Plus la aceasta, jurisprudența CtEDO a lărgit în mod constant aria sa de aplicare la contenciosul administrativ, dreptul muncii și multe altele. Acest articol este cel mai des invocat în fața CtEDO contra practic la toate statele. De aceea, faptul că el implică un număr mare de violări, are o explicație statistică. Totuși, în ceea ce privește Republica Moldova, anumite aspecte au fost sau continuă să fie invocate mai des decât altele. Este vorba de neexecutarea hotărârilor și violarea principiului securității juridice. Cred că expresia neexecutarea hotărârilor naționale este clară pentru toți și mulți cunosc că din 2011 Republica Moldova s-a dotat cu o cale de recurs internă contra la așa tip de violări. CtEDO a considerat această cale de recurs națională a priori efectivă și, în opinia mea, nu există motive suficiente ca ea să își schimbe percepția. Principiul securității raporturilor juridice presupune că dacă o instanță națională a adoptat o decizie, care ulterior a devenit irevocabilă, nimeni nu mai poate să anuleze această decizie a sa, cu anumite excepții. Cu părere de rău, acest tip de violări nu diminuează, eforturile autorităților fiind insuficiente în acest domeniu.

Cât privește art. 10, impresia mea este că în prezent R. Moldova nu are un număr foarte mare de violări după cum se afirmă. De altfel, ultimele două violări datează încă din 2010 și se referă la fapte care au avut loc la începutul anilor 2000.
 

- O bună parte din dosarele pierdute de R. Moldova la CEDO se datorează unor încălcări de procedură. Cine se face vinovat de nerespectarea procedurii? Nu credeți că judecătorii care au admis sau admit astfel de erori în activitatea lor ar trebui cumva să răspundă pentru faptele lor? În ultimă instanță, ele se soldează cu pagube financiare aduse statului, cu pierderea credibilității în actul de justiție...
 
M.G.: Nu cred că judecătorii (sau alți funcționari) trebuie neapărat să răspundă pentru niște încălcări de procedură. Totuși, trebuie să existe anumite instrumente care ar permite să fie corectate carențele din activitatea lor. Pentru judecători, instrumentele care au fost instituite erau răspunderea disciplinară (competența Consiliului Superior al Magistraturii) și acțiunea în regres (competența Ministerului Justiției). Din câte presupun, cunoașteți că recent Curtea Constituțională a declarat parțial neconstituțională prevederea din Legea privind Agentul guvernamental, care reglementa intentarea unei acțiuni în regres, ca urmare a hotărârii, deciziei CtEDO. Totuși, Curtea Constituțională a spus net că, în principiu, acțiunea în regres este constituțională și de aceea Ministerul Justiției are de gând să continue să se ocupe de aceste acțiuni.

- Potrivit art. 18 al legii cu privire la Agentul guvernamental, alin.3  „Sumele acordate prin hotărârile și deciziile Curții Europene se achită necondiționat de către Ministerul Finanțelor, indiferent de faptul dacă sunt sau nu prevăzute mijloace pentru acest scop în legea bugetului de stat pentru anul în curs”.  Cum este executată această prevedere a legii în R. Moldova?
 

M.G: Se execută prompt și fără întârzieri. A existat o mică reținere în 4 cazuri la începutul anului, dar lucrurile s-au normalizat foarte repede.

- Cum monitorizați procesul de executare a hotărârilor și deciziilor Curții Europene în cauzele care vizează Republica Moldova?
 

M.G: Este o întrebare la care răspunsul poate fi unul foarte lung sau scurt. Pentru răspunsul lung, pot să vă spun că există un regulament privind executarea hotărârilor, plus la aceasta, Direcția Generală Agent Guvernamental a elaborat un ghid privind executarea hotărârilor, care, după expertizarea de către Consiliul Europei, va fi difuzat publicului larg. Deci, pentru toate detaliile, ați putea să consultați aceste documente.

Răspunsul scurt ar fi: cât mai bine posibil.

- Aceeași lege stipulează că „Agentul guvernamental sesizează din oficiu autoritățile ale căror practici, acțiuni ori inacțiuni relevă o problemă sistemică și pot să conducă la încălcarea masivă a drepturilor garantate de Convenție și să genereze mai multe adresări la Curtea Europeană”. În perioada de când vă aflați în această funcție pe cine ați sesizat în legătură cu astfel de probleme?
 

M.G: În principiu, în corespondența sa constantă cu alte autorități statale, Agentul guvernamental se expune asupra constatărilor CtEDO sau asupra anumitor probleme care reiese din comunicările contra Republicii Moldova. Recent, de exemplu, ca urmare a hotărârii Marii Camere Buzadji, Consiliul Superior al Magistraturii, ca urmare a sesizării parvenite de la Agentul guvernamental, a atenționat judecătorii asupra jurisprudenței CtEDO în ceea ce privește motivarea arestului preventiv și arestului la domiciliu.

Diana Răileanu, jurnalistă Europa Liberă

- Dle Gurin, în ultimii ani sunt tot mai puține, aș spune chiar inexistente, cazurile când funcționarii cheamă în judecată instituții media sau reporteri. Situația era diferită în urmă cu 10 ani, de exemplu. Care-i explicația? Este presa "mai indulgentă" cu guvernanții sau acestora nu le pasă de ce scriu jurnaliștii?
 

M.G: Impresia mea este că noi suntem într-un tip de democrație cu mult mai evoluată decât acum 10 - 15 ani. De aceea am scris și mai sus că nu cred că avem foarte multe violări în ceea ce privește libertatea de exprimare. Cred că au evoluat atât guvernanții, cât și jurnaliștii. Plus la aceasta, de vreo 6 - 7 ani avem și o lege cu privire la libertatea de exprimare, care a pus într-o anumită măsură lucrurile la punct.

Lilia Zaharia, reporter special Asociația Presei Independente

- În procesul Evaluării Periodice Universale (UPR) din anul 2012, mai multe state membre ale ONU au recomandat autorităţilor de la noi să întreprindă măsuri urgente de îmbunătăţire a politicilor în media. De atunci situaţia s-a înrăutăţit şi aici ne referim la oligarhizarea presei. Ce va raporta Moldova în acest an la Geneva în privinţa acestui domeniu?
 

M.G: Chiar dacă nu este domeniul meu de competență, pot să vă spun că recomandările ONU nu au, cel puțin juridic, aceeași forță ca și hotărârile/deciziile CtEDO. Și mecanismul de implementare a lor este totalmente diferit de cel aplicat în cazul CtEDO. Acest lucru se datorează mai multor factori, nu trebuie să uităm că din ONU fac parte practic toate statele lumii și, în opinia mea, multe din ele nu prea sunt în drept să dea lecții Republicii Moldova privind respectarea drepturilor omului.

Robert Zapadinski, redactor-șef Kommersant.info

- Ziarul „Коммерсант Молдовы" a câștigat, acum câțiva ani, un proces de judecată la CEDO, dar până în prezent autoritățile statului nu au executat în totalitate deciziile CEDO, și anume, nu a fost restabilită denumirea inițială a publicației și noi până în prezent suntem nevoiți să apărem cu pseudonimul  „Коммерсант Инфо". De asemenea, nu a fost anulată decizia de privatizare a sediului redacției, pe care îl ocupăm în Casa Presei. Toate acestea creează o mulțime de impedimente în activitatea noastră. Nu s-ar putea oare de accelerat procesul de soluționare echitabilă a acestor probleme?
 

MG: Cazul despre care Dvs. pomeniți a fost pierdut de Republica Moldova în 2007, iar situația se referă la niște fapte care au avut loc în 2001. Totuși, judecătorii CtEDO nu au considerat că a avut loc o violare a art. 1 din Protocolul nr. 1 (dreptul de proprietate). Din aceste motive, nu pot să mă expun asupra privatizării pe care o invocați. CtEDO a stabilit clar că a fost violat dreptul la libertatea de exprimare, a acordat despăgubirile necesare care au fost achitate de către stat.

Carențele care au rămas în executarea acestei hotărâri țin mai mult de măsurile generale. Dar și aici, cum reiese din cele spuse mai sus, Republica Moldova demult nu are o problemă, cel puțin în fața CtEDO, în privința protecției dreptului la libertatea de exprimare.

- Cum credeți, statul ar trebui sau nu să susțină financiar mijloacele de informare care apără integritatea teritorială a țării, care dezvăluie permanent cazurile de corupție, cu caracter criminal, din domeniul economic?

M.G: Cred că statul va avea dificultăți să găsească așa publicații. Părerea mea este că statul trebuie să asigure drepturi egale pentru toate instituțiile media, iar ele să își aleagă singure politica editorială. Și, respectiv, să fie judecate despre ceea ce și cum fac doar de cititori/ascultători/spectatori.
 
Anastasia Nani, redactor-șef al portalului Anticorupție.md

- Cum vă explicați faptul că ați fost singura persoană înscrisă în concursul pentru funcția de Agent guvernamental din partea Republicii Moldova la CEDO?
 

M.G: În timpul studiilor peste hotare, s-a întâmplat să urmez un curs la care eram înscriși doar doi studenți. Așa cum celălalt coleg al meu se îmbolnăvise am rămas  singur – foarte trist. De atunci nu a mai fost să trec vreun concurs sau curs doar de unul singur, până la concursul pentru funcția de Agent Guvernamental…

Dar, ca să trec la subiect - nu prea îmi explic cum s-a întâmplat. Deși concursul a fost prelungit, doritori tot nu au fost. Cred că persoanele calificate nu ard de dorință să activeze pentru stat, iar celelalte nu dispuneau de calificările necesare. Și e păcat, deoarece orice concurs îți permite să îți evaluezi forțele și să știi la ce mai trebuie să lucrezi. Totuși, aș vrea să cred că am câștigat acest concurs nu din cauza că am fost singurul candidat, dar deoarece, în opinia membrilor juriului, am întrunit calitățile necesare.

- Cât de des și în ce situații este inițiată procedura de împăcare între reclamant și Guvern?
 

M.G: Consiliul Europei încurajează foarte mult statele membre să recurgă cât mai des la această procedură, care ar permite CtEDO să își mai elibereze din rafturile cu dosarele care așteaptă să fie comunicate. Noi încercăm să utilizăm cât mai des această procedură, reieșind din specificul cauzei, șansele de succes, prioritățile asumate. Totuși, procedura de reglementare amiabilă (împăcare, cum o numiți) nu este una simplă, presupune negocieri cu reclamanții, care mai și eșuează din cele mai multe ori din cauza dezacordului asupra sumelor despăgubirilor. În societatea noastră se crede că CtEDO acordă milioane și de aceea reclamanții se tem să nu se împace prea ieftin…

- Tot mai des jurnaliștii primesc refuzuri la solicitările de informație, fiind invocate datele cu caracter personal. Părerea noastră e că de multe ori autoritățile exagerează. Bunăoară, Președinția a refuzat să ofere Centrului de Investigații Jurnalistice actele prin care candidaturile unor judecători au fost respinse de șefii statului. La fel, instituția a refuzat să ofere biografiile persoanelor decorate cu distincții de stat. Într-un final, Centrul a pierdut dosarul la CSJ. Ce arată practica CEDO în acest sens?
 

M.G: Întrebarea Dvs. ține de o coliziune între două drepturi protejate de CEDO: dreptul la respectarea vieții private și dreptul la libertatea de exprimare (care include și dreptul de acces la informație). Pentru a rezolva această situație, deseori delicată, judecătorii CtEDO analizează proporționalitatea măsurilor întreprinse de autorități pentru a da prioritate unui sau altui drept. Exemple de jurisprudență există o mulțime pentru ambele cazuri. Dar, ceea ce e obligatoriu, judecătorii naționali trebuie să motiveze suficient de ce au procedat într-o manieră sau alta.

Vitalie Călugăreanu, jurnalist Deutsche Welle

-Ce le-ați spune colegilor de la Strasbourg despre starea presei din Moldova?

M.G: Le-aș spune că presa (mass-media) autohtonă încă tinde să devină a patra putere în stat, lucru care s-a întâmplat demult în state cu o democrație mai veche. Și aici răspunderea nu este doar a guvernanților, dar a societății (mass-media inclusiv) per ansamblu.

- Faptul că se intra  în campanie electorala cu o presa controlată politic, în proporție de 90%, vi se pare normal?

M.G.: Sigur că nu. Dar rămâne să vedem de unde se iau aceste cifre.
----------
Notă: Marin Gurin a însoțit aceste răspunsuri la MediaRing de o informație, pe care, de asemenea, o aducem la cunoștința cititorilor: „Aș dori să precizez că, din motive personale, sunt suspendat din funcția de Agent guvernamental, atribuțiile Agentului fiind exercitate de dna Ruxanda Revencu, șef-adjunct al Direcției Generale Agent Guvernamental”.

Sursa foto: Ministerul Justiției