Eşti aici

„Casa Jurnalistului”, un proiect de succes al liberilor profesioniști

25 Octombrie 2016
473 de afişări
Potrivit site-ului www.casajurnalistului.ro, „Casa Jurnalistului” este o comunitate de tineri care construiesc noul jurnalism în România. Materialele lor se răspândesc, în special, pe rețelele de socializare. Finanțarea vine din donațiile cititorilor. Când termină de scris un  material important, îl lansează printr-un eveniment la care invită cititorii să intre în contact direct cu povestea. Cine formează și cum arată în cifre „Casa Jurnalistului”? Trei persoane stau permanent în „Casă”; câțiva vin zilnic să lucreze aici; 10 au bloguri pe platforma „Casei”; 20 au publicat articole; 50 reprezintă comunitatea de bază; 150 de cititori îi susțin prin donații lunare; vreo 300 de oameni vin la evenimentele organizate de ei; 20.000 îi urmăresc pe rețelele sociale și peste 100.000 citesc cele mai populare materiale pe care le scriu.
 
Lina Vdovîi este reporteră de investigație și reportaj la „Casa Jurnalistului” din București. Recent, jurnalista a participat la un eveniment organizat de către Școala de Studii Avansate în Jurnalism din Chișinău, iar cu această ocazie ne-am propus să aflăm mai multe detalii despre acest proiect inedit. 
 
Media Azi: Ce este proiectul „Casa Jurnalistului” și cum a apărut acesta în România?

Lina Vdovîi: „Casa Jurnalistului” este numele unei comunități de jurnaliști liberi profesioniști din București. Proiectul a fost gândit de Vlad Ursulean în anul 2012, pe când lucra la cotidianul România Liberă și nu era mulțumit de felul în care arăta presa în momentul respectiv. Și-a dat demisia de la ziar, a închiriat un apartament în care s-a mutat împreună cu alți colegi tineri, au lansat un site și au început să scrie reportaje. Au început cu reportaje de la protestele împotriva exploatării miniere de la Roșia Montană, care au devenit virale pe Internet și au adus în jurul „Casei” cititori dezamăgiți de relatările din presa tradițională. În 2012, presa din România arăta jalnic. Criza economică afectase cele mai importante instituții media din țară, care oricum pierduseră masiv din credibilitate din cauza tabloidizării și a patronilor cu probleme în justiție ori cu interese în mediul politic. Acestea au afectat calitatea produsului editorial și i-a împins pe cei mai mulți jurnaliști buni fie să-și creeze propriile platforme, fie să renunțe cu totul la presă. Vlad a fost unul dintre cei care a vrut să facă un altfel de jurnalism. În plus, față de trecut, când costurile unui proiect editorial independent ar fi fost extrem de mari, acum lansarea unui site nu mai presupune costuri uriașe.
 
MA: Din ce se întreține echipa, cum reușiți să supraviețuiți?
 
L.V.: La început, munca jurnaliștilor nu a fost remunerată. Abia la doi ani de la fondarea „Casei”, a fost lansată prima campanie de căutare de fonduri, iar banii adunați le-au permis să se mute într-o casă nouă, mai mare și în condiții mai bune. La noua adresă, pe strada Viitorului 154, se adună în fiecare zi fie jurnaliști independenți, fie angajați în alte instituții, care colaborează cu „Casa”, ilustratori, fotografi și realizatori de filme, care pun la cale reportaje și investigații pe subiecte despre persoane marginalizate, victime ale violenței domestice, educație, sărăcie, sănătate etc.

În momentul de față, „Casa Jurnalistului” are peste 500 de donatori. Donațiile din partea a 200 dintre ei acoperă cheltuielile curente - chirie și utilități -, iar 335 susțin tinerii reporteri din programul de rezidență.
 
Rezidența a fost lansată în vara anului 2016 și este un program prin care le oferim tinerilor jurnaliști posibilitatea de a lucra în tihnă la cele mai complexe proiecte ale lor. Am dorit să facem acest lucru și pentru a avea o continuitate în proiectul „Casa Jurnalistului”, care să aducă lângă noi mai mulți tineri, pentru a învăța secretele meseriei. Avem patru rezidenți care locuiesc și muncesc în „Casă”, aleși în urma unei competiții de propuneri de subiecte. Ei sunt susținuți financiar de 335 de donatori. Beneficiază de masă, cazare, de susținere editorială și sufletească, plus 500 de dolari pe lună. În schimb, își documentează în profunzime proiectul și trebuie să publice săptămânal câte un articol pe blogul „Casei”.
 
MA: Prin ce se deosebește free-lancing-ul de jurnalismul tradițional?

L.V.: Jurnaliștii free-lanceri - cel puțin cei de azi - s-au format în redacții tradiționale, iar ceea ce au învățat acolo i-a ajutat să se descurce singuri. Free-lancing-ul e mai solicitant - muncești mai mult, trebuie să fii mereu în alertă și dacă faci teren într-o zonă periculoasă, ești mai vulnerabil pe cont propriu decât dacă ai în spate o organizație de presă. Dar există și beneficii: ai libertatea de a-ți alege subiectele și deplasările și lucrezi cu mult mai mulți editori de la care înveți lucruri valoroase. Uneori, subiectele sunt preluate de presa locală, însă de cele mai multe ori free-lancerii colaborează cu publicații din străinătate.

M.A.: Cum reușesc jurnaliștii free-lanceri să-și păstreze independența?
 
L.V.: Să fii independent e greu, dar nu imposibil. Reporterii nemulțumiți de redacția în care lucrează trebuie să aibă curajul de a pleca. Free-lancing-ul nu e pentru oricine, dar nici nu-i o cale imposibilă. La nivel internațional, pe măsură ce tehnologia a evoluat și presa s-a decredibilizat, au apărut tot mai mulți jurnaliști free-lanceri. Unii lucrează pe cont propriu, alții s-au grupat în tot felul de comunități și organizații care trăiesc din finanțări de proiecte. Ca atare, piața și oportunitățile există.
 
Ca în orice domeniu, plecarea nu trebuie gândită ca un drum solitar. Niciun jurnalist independent nu este rupt de ceilalți. O asemenea decizie trebuie însoțită de relații strânse cu platforme de jurnalism independent, cu jurnaliști din afara țării (pentru a obține job-uri) și crearea unui public pe rețelele sociale.