Eşti aici

TV digitală – miza de un miliard de lei. Pentru cine tac autoritățile?

11 Decembrie 2015
377 de afişări
Ion TERGUȚĂ, expert media
 

 

 
Aproximativ 75 la sută din gospodăriile din Republica Moldova riscă să rămână fără servicii TV de la 17 iunie 2015, când este preconizată închiderea tuturor emiţătoarelor pe frecvenţă analog şi trecerea la emisia digitală. Deşi sunt mai puţin de două luni până la sistarea emisiei terestre analog nu există nicio lege valabilă care ar reglementa acest proces, fapt care complică şi mai mult situaţia.
 
Republica Moldova şi-a asumat, prin Acordul semnat în cadrul Conferinţei Regionale de Radiocomunicaţii de la Geneva din 2006 şi ratificat prin Legea nr.69-XVI din 27 martie 2008, obligaţia de a sista transmisiunile analogice convenţionale. În conformitate cu obligaţiile asumate, Guvernul a decis implementarea serviciilor de televiziune digitală terestră la nivel naţional până la 17 iunie 2015. Dar până în prezent nu există nicio normă legală în vigoare care ar reglementa acest proces.

Majoritatea reţelelor existente de televiziune analogică terestră nu pot fi utilizate pentru difuzarea semnalului digital, cu excepţia emiţătoarelor produse mai târziu de anul 2011. Prin urmare, tranziţia la televiziunea digitală va afecta practic toţi operatorii radio şi TV prin eter, care vor fi nevoiţi să investească în modernizare. Spectrul de frecvenţe este o resursă limitată, aflată în proprietatea statului, pentru care concurează mai mulţi operatori. Trecerea la emisia digitală terestră ar trebui să rezolve această problemă. Obiectivul major al trecerii la televiziunea digitală este asigurarea accesului uniform la surse alternative de informare şi creşterea numărului de posturi tv recepţionate până la un număr de 42. Dintre acestea, minim 12 posturi ar trebui să obţină acoperire naţională. Alte 12 vor avea un statut de difuzori regionali, iar restul vor obţine statut de operatori locali. Singura problemă este piaţa de publicitate, care nu poate oferi oportunităţi de business pentru toţi. Plus la toate, costurile de difuzare pentru posturile TV sunt extrem de mari, aproximativ 30 de mii de euro lunar pentru operatorii naţionali, fapt care face destul de neatractiv acest serviciu. Pentru confirmare, în municipiul Chişinău, pe canalele 58 şi 61 funcţionează în regim de test două emiţătoare de televiziune digitală terestră, ce aparţin ÎS ,,Radiocomunicaţii” (standarde DVB-T şi DVB-T2, compresia MPEG-4). Aceste două emiţătoare difuzează doar 18 canale radio și tv (capacitate 30) într-o rază de circa 30 km de la turnul de televiziune din municipiul Chişinău.
 

 

Momentul zero în audiovizual. Lupta ascunsă pentru piaţa de distribuţie

Tranziţia spre emisia digitală terestră nu se rezumă, cum greşit se crede, doar la câteva schimbări tehnice, ci este un proces complicat de modernizare a audiovizualului. Un adevărat moment zero, pe care nu avem dreptul să-l ratăm. Gradul înalt de expunere a domeniului şi penetrarea excesivă a spaţiului audiovizual de către posturile străine ne obligă să folosim această oportunitate pentru reforme profunde. Cu toate acestea, în cercurile puterii se mai discută dacă este oportună implementarea emisiei digitale şi formarea multiplexelor, sau dezvoltarea reţelelor de cablu şi distribuirea semnalului tv către operatori prin IP TV. Discuţiile sunt motivate de oportunităţile de business pe care le oferă noile realităţi ale pieţei.
           
O analiză a pieţei de distribuţie ne arată că 69,4 % dintre gospodării recepţionează semnalul tv prin antenă, în format analog; 5% nu au niciun fel de acces la serviciile tv; 25,34% dintre gospodării sunt abonaţi ai reţelelor de cablu dintre care 19,79% consumatori ai serviciilor IPTV. Simplu vorbind, doar o pătrime dintre consumatorii de servicii tv din Republica Moldova sunt plătitori, iar piaţa este estimată în 2014 la aproximativ 162 mln de lei. Datele statistice despre evoluţia pieţei de distribuţie în anul 2014, pe segmentul contra plată (reţele de cablu, IP TV şi MMDS), publicate pe pagina web oficială a Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei atestă o diminuare a principalilor indicatori. Astfel, în această perioadă numărul total de abonaţi la serviciul respectiv a scăzut cu 13,4 mii (-4,7%) şi a constituit 273 mii. Odată cu scăderea numărului abonaţilor, volumul cumulat al vânzărilor s-a diminuat cu 6,4 mil.

Cel mai interesant este că pe fundalul scăderii numărului abonaţilor reţelelor de cablu şi MMDS, dar şi a scăderii volumului de vânzări operatorul naţional Moldtelecom înregistrează creşteri semnificative. Din totalul pierderilor de 13.4 mii de abonaţi - reţelele de cablu au pierdut 11,1 mii, iar MMDS – 2000. Creşterea Moldtelecom a constituit 7,1 mii abonaţi. În medie, fiecare gospodărie a plătit lunar pentru serviciile TV 47,81 lei. Acest indicator a fost depăşit de un singur furnizor de servicii IPTV - SA Moldtelecom - care a obţinut un venit mediu lunar per abonat de 67,7 lei. Drept concluzie, putem spune că reţeaua de distribuţie IPTV a SA Moldtelecom cunoaşte o creştere cantitativă şi valorică, iar perspectiva pieţei de distribuţie, în special prin intermediul IPTV, este una cât se poate de bună. Păstrând parametrii actuali, putem vorbi de o piaţă de aproximativ 650 de mln de lei anual. Aceasta poate creşte uşor până la 1 miliard 86 de milioane de lei în cazul unui monopol absolut al Moldtelecom. Curios însă e faptul că statistica ANRCETI nu face referinţă la un alt furnizor de servicii IPTV – Compania StarNet. Ce să însemne acest lucru? O încercare de a crea noi oportunităţi unei companii de stat prin dublarea cifrei de afaceri? Substituirea Radiocomunicaţii cu Moldtelecom? Sunt întrebări la care încă nu avem răspuns, iar autorităţile lasă loc de interpretări.
 

 

Prea mici şi prea mulţi. Casa cu vişine.

Am arătat mai sus că trecerea la emisia digitală terestră poate oferi noi oportunităţi posturilor tv, prin lărgirea ariei de distribuţie şi creşterea oportunităţilor de business. Singura problemă este piaţa de publicitate, care nu poate susţine un număr atât de mare de posturi tv. Potrivit Registrului studiourilor TV, în Republica Moldova activează 65 de posturi, distribuite după cum urmează:
1)   canale terestre – 34;
2)   reţele de cablu – 22;
3)   satelit, inclusiv 3 difuzate şi prin canale terestre – 9.
 
Criza economică a lovit destul de dur piaţa de publicitate. La momentul actual nu se cunosc cifrele exacte ale contracţiei pieţei, dar conform unor estimări piaţa de publicitate a pierdut circa 30 la sută. Se crede că odată cu revigorarea economică, piaţa îşi va reveni şi va intra în ritmul său normal de creştere. O privire atentă asupra pieţei de televiziune ne arată că cele câteva milioane de euro trec prin conturile a trei tipuri de operatori: agenţiile de publicitate (locale sau internaţionale), „media salerii” (concentrează ofertele de publicitate şi controlează spaţiile publicitare ale mai multor posturi tv) şi departamentele de vânzări ale posturilor tv.

Cel mai mare operator pe piaţa media este media saler-ul „Casa Media”, cu ceva mai mult de 70 la sută din volumul vânzărilor, urmată de „Alkasar” cu aproximat 9 la sută şi „Nova TV”, cu aproximativ 3 la sută. Prin  intermediul departamentelor de vânzări ale posturilor tv este vândut 15 la sută din volumul de publicitate. Doar o mică parte din agenţii economici, de regulă mici producători, operează direct cu posturile tv, sporadic şi în lipsa unei strategii de publicitate.

Crearea Agenţiei pentru Comunicare Publică. Acesteia ar trebui să-i revină rolul reglementării pieţei de publicitate şi creării unui concept de dezvoltare a audiovizualului, pe lângă scopul său de a crea un concept general de comunicare publică în Republica Moldova. 

 

Ce-i de făcut?

Republica Moldova nu are la moment un mecanism capabil să garanteze libera concurenţă pe piaţă. Acest lucru devine şi mai grav în momentul în care vor fi stabilite posturile tv cu acces în primul multiplex, creat din bani publici. Mai grav este că CCA nu are până la momentul actual un regulament care ar stabili criteriile de formare a acestuia. Insist şi aici că trecerea la emisia digitală terestră este o oportunitate unică de reformare a domeniului audiovizualului. Iată câteva recomandări.
 

  • Elaborarea unui concept naţional de dezvoltare a audiovizualului, implicit a pieţei şi industriei moldoveneşti de televiziune. Conceptul ar trebui să stabilească de ce dezvoltare a pieţei de televiziune este necesar pentru a obţine o imagine de ansamblu asupra pieţei. Fiind şi proprietarul frecvenţelor de emisie, statul are obligaţia să acopere toate domeniile şi grupurile sociale cu programe tv de specialitate. La moment, licenţele de emisie sunt eliberate fără a se ţine cont de acest aspect, iar specializarea se face în funcţie de acceptul pentru retransmisie a posturilor rusești. În Republica Moldova nu există posturi tv specializate în documentaristică, cultură, programe pentru copii, sau altele de genul acesta.
  • Adoptarea unei legi speciale de protecţie a spaţiului audiovizual moldovenesc. Legi de acest gen au mai multe state, printre care şi Federaţia Rusă, cu un teritoriu imens. Legea trebuie să prevadă şi condiţiile de acces pe piaţa moldovenească.
  • Descurajarea retransmiterii contentelor străine. Încurajarea companiilor moldoveneşti să investească în formarea propriilor servicii de programe. Statul trebuie să caute diferite modalităţi de descurajare a retransmisiilor. Acest lucru influenţează în mod negativ piaţa moldovenească pe toate dimensiunile sale. Printre acestea, ar fi respectarea legislaţiei interne cu privire la volumele de emisie în limba română şi operele europene.
  • Modificarea principiilor de formare a Consiliului Coordonator al Audiovizualului şi scoaterea acestei instituţii în afara influenţelor politice. Principiul actual impune o doză mare de dependenţă politică a membrilor CCA. Formarea acestuia pe principiile calităţilor profesionale şi a supravegherii reciproce a diferitor actori ai pieţei va reduce la zero controlul pieţei şi implicaţiile politice. CCA trebuie să fie format din câte un reprezentant ai:
  1. Patronatelor din televiziune
  2. Asociaţiei Agenţiilor de Publicitate
  3. Consiliului Naţional pentru Protecţia Concurenţei
  4. Agenţiei Naţionale pentru Reglementări în Telecomunicaţii
  5. Uniunii Jurnaliştilor
  6. Asociaţiei Juriştilor
  7. Trei membri desemnaţi prin concurs public de către Parlamentul Republicii Moldova.

 

Membru al CCA poate fi orice persoană desemnată de aceste structuri cu o experienţă profesională minimă de șapte ani.
  • Formarea multiplexelor cu acoperire naţională doar în baza companiilor cu content original. Această condiţie obligatorie ar impune companiile cu acoperire naţională să investească mai mult în propriile servicii de programe. În acelaşi timp, companiile moldoveneşti bazate exclusiv pe contente originale ar obţine accesul pe piaţa de publicitate.
  • Interzicerea uneia şi aceleiaşi persoane să deţină mai mult decât o companie tv cu acoperire naţională. Mai devreme sau mai târziu, Republica Moldova va trebui să se conformeze acestei reguli impusă de Uniunea Europeană. La moment, mai mulţi politicieni de rang înalt dispun de două sau mai multe posturi tv, în unele cazuri cu acoperire naţională. Impunerea acestei legi va limita capacitatea acestor persoane de a influenţa concurenţa.
  • Difuzarea publicităţii exclusiv în limba română. Această prevedere va crea o barieră suplimentară de acces pe piaţa moldovenească de televiziune. În acelaşi timp, va stimula creşterea volumului producţiei originale de spoturi publicitare, dar şi a serviciilor de marketing.
  • Taxarea cu 50 la sută a veniturilor din publicitate pentru companiile ce retransmit contente străine. Această recomandare face parte dintr-o eventuală listă de acţiuni descurajatoare la adresa companiilor ce recurg la retransmisiuni. Mijloacele respective pot fi încasate într-un fond special şi direcţionate spre dezvoltarea industriei moldoveneşti de televiziune sau altor scopuri necesare acestui domeniu.
  • Taxarea cu 90 la sută a veniturilor companiilor fără o activitate distinctă pe piaţa tv din Republica Moldova, dar care înregistrează venituri. În prezent, cel puţin două companii străine încasează venituri pe piaţa moldovenească fără o minimă activitate de producţie în Republica Moldova. Aceste mijloace, pur şi simplu, sunt sustrase de pe piaţă, în condiţiile în care volumul acesteia abia dacă poate satisface nevoile de mijloace ale producătorilor autohtoni.
  • Stabilirea măsurătorului de audienţă prin licitaţie publică, sub controlul CCA şi al Consiliului Naţional pentru Protecţia Concurenţei. Implicarea acestor instituţii va oferi garanţia unor măsurări şi interpretări corecte a datelor.
  • Implicarea statului în finanţarea măsurărilor de audienţă pentru o perioadă minimă de patru ani. Fragilitatea pieţei, gradul înalt de concurenţă neloială, caracterul strategic al acestei pieţe obligă statul să se implice în stabilizarea ei.
  • Obligativitatea dublării filmelor şi serialelor în limba română.  Este cel mai solicitat produs de televiziune, dar şi cel mai piratat. Dublarea filmelor va garanta respectarea drepturilor de autor, va exclude concurenţa parazitară şi va deveni un stimulator pentru producerea contentelor originale.
  • Modificarea nomenclatorului de profesii pentru a satisface deficitul de cadre pe piaţa de televiziune. Universităţile nu pot oferi la momentul actual specialişti suficienţi pentru toate specializările în domeniul tv. Din cauza cererii inexistente, acestea au fost excluse din nomenclator sau, dimpotrivă, nu au fost introduse din aceleaşi motive.
Adaptarea programelor de studii ale universităţilor la necesităţile pieţei de televiziune, pornind de la schimbările rapide în domeniile tehnic şi tehnologic. Universităţile au renunţat la a mai pregăti specialişti în anumite domenii, astfel că au nevoie de o bună planificare curriculară pentru a satisface nevoile de cadre specializate ale pieţei de televiziune.

 

________________________ 
Acest material este publicat în cadrul proiectului  “Campanii de advocacy pentru asigurarea transparenței proprietății media, a accesului la informație, promovarea valorilor și integrării europene”, implementat de CJI, care la rândul său face parte din proiectul „Parteneriate pentru o Societate Civilă Durabilă în Moldova”, implementat de FHI 360.

Elaborarea acestui material este posibilă datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Opiniile exprimate în cadrul materialului aparţin autorilor şi nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau a Guvernului SUA.
 

 

Sursa foto: Radio Europa Liberă