Eşti aici

O lege care contravine standardelor internaționale privind libertatea de exprimare

11 Decembrie 2015
572 de afişări

Olivia Pîrțac,
expertă în legislația mass media

 

Este oare Legea privind contracararea activității extremiste o lege moartă?

 

În 2003 Parlamentul, pe atunci majoritar comunist, adopta Legea privind contracararea activității extremiste[1]. Pentru că, în virtutea textului său, era o lege îndreptată în mod evident împotriva presei și a asociațiilor obștești, ONG-urile de media s-au sesizat și au comentat evenimentul, punând accentul de rigoare asupra pericolelor care rezidă din adoptarea acestei legi.

Am efectuat o analiză a inadvertențelor și elementelor periculoase din această lege și aceasta poate fi găsită într-un articol[2] publicat încă în anul 2003, de aceea nu voi relua într-atât de detaliat argumentele de ce această lege nu este potrivită și nu corespunde standardelor europene. Acele argumente rămân valabile în proporție de sută la sută, or, odată adoptată, legea a rămas în vigoare și nu a suferit nicio modificare din 2003 și până astăzi.

Totuși, la scurt timp de la adoptare, de Legea privind contracararea activității extremiste s-a uitat. S-a uitat pentru că, judecând după lipsa oricărei mediatizări, mass-media nu a avut de suferit prin aplicarea acestei legi. Dar este oare cu adevărat această lege una moartă?

Se pare că nu. Într-adevăr nu s-a auzit ca legea să fie folosită împotriva mass-media. Poate și pentru că în Republica Moldova aceasta are un bun sistem de apărare din partea ONG-urilor de media, care reacționează prompt și solidar, se sesizează și organismele internaționale. Ce se întâmplă însă cu cei care nu sunt mijloace de informare în masă?

Și voi răspunde prezentând cazul Falun Dafa. Falun Dafa este o credință, așa cum sunt multe altele, dar cu un specific particular: în China adepții acestei credințe sunt persecutați de către autoritățile statului chinez. Ca și în multe alte țări ale lumii, adepți ai acestei credințe sunt și în Moldova. Ei pretind că guvernul chinez, prin Ambasada Chinei în Moldova, face presiuni ca această mișcare să fie marginalizată în Moldova[3].

Această credință este formalizată în Moldova prin două asociații obștești – una de ordin local, înregistrată de Primăria Chișinău și alta republicană, înregistrată de Ministerul Justiției.  Drumul spre statutul legal a fost unul lung, dar sub presiunea factorului internațional organizațiile l-au obținut într-un final.  Nu a trecut mult timp însă că o altă asociație obștească - "Societatea Protecţiei Drepturilor Invalizilor şi Veteranilor - Echitate", proaspăt înregistrată la sfârșitul anului 2012[4], la scurt timp după creare nu a găsit alte activități să facă în interesul beneficiarilor săi declarați decât să intenteze două procese împotriva asociațiilor credinței Falun Dafa. În primul proces, intentat inclusiv și împotriva Ministerului Justiției, a solicitat instanței de judecată să includă simbolul „falun” în Registrul materialelor cu caracter extremist, registru ce este ținut de către Ministerul Justiției în baza Legii Nr. 54 din 21 februarie 2013 privind combaterea activității extremiste.  În al doilea proces, bazându-se pe aceeași Lege privind combaterea activității extremiste, a solicitat ca organizațiile credinței Falun Dafa să fie dizolvate.

Și nu ar fi un subiect excepțional, că oricine are dreptul să se adreseze în instanță, dacă până la data scrierii prezentului articol, Asociaţia Obştească ,,Falun Dafa” şi Asociaţia Obştească – Asociaţia de Qigong ,,Falun Gong Moldova” nu ar fi pierdut ambele cazuri în prima instanță și în Curtea de Apel (primul în 2 aprilie 2014, al doilea în 15 iulie 2014) și își așteaptă verdictul instanței supreme din Republica Moldova.

Dar contextul cel mai important asupra căruia vrem să atragem atenția este că toate cele patru hotărâri judiciare emise până acum împotriva asociațiilor Falun Dafa sunt întemeiate doar pe faptul că simbolul „falun” este destul de asemănător simbolului „zvastica” și, respectiv, folosirea acestuia ar putea afecta interesele legitime ale cetățenilor moldoveni, inclusiv a veteranilor de război. Pentru că simbolul „falun” este destul de asemănător simbolului „zvastica”, respectiv aceasta se încadrează în „activitate extremistă” în baza Legii privind combaterea activității extremiste, iar asta la rândul său generează două hotărâri diferite și cu consecințe diferite, dar complementare: pe de o parte, în primul proces s-a obligat Ministerul Justiției să includă simbolul „falun” în Registrul materialelor cu caracter extremist, iar pe de altă parte, în al doilea proces, s-a ordonat dizolvarea asociaţiilor obştești ,,Falun Dafa” şi Asociaţia de Qigong ,,Falun Gong Moldova” și s-a numit un lichidator.
 
 

Aplicarea Legii privind contracararea activității extremiste - contrar standardelor europene cu privire la libertatea de exprimare

Acest lucru se întâmplă în anul 2014 în Republica Moldova: la solicitarea unei tinere entități private sunt dizolvate alte două entități pe motive de activitate extremistă fără să existe dovezi precum chemări la violență, la dezordini publice, fără să existe condamnări sau măcar procese penale împotriva membrilor acestor organizații, fără să existe vreo neregulă semnalate de cei care au înregistrat organizațiile – Ministerul Justiției și Primăria Chișinău, fără să existe probe tangibile care ar semnala daune interesului public! Doar pentru că aceste organizații în unele publicații pe care le distribuie sau în tablouri au utilizat simbolul școlii (credinței) de care țin, simbol care cuiva nu place, pe cineva-l șochează sau deranjează, ele au fost declarate organizații extremiste. De altfel, Ministerul Justiției a demonstrat solidaritate cu organizațiile acționate în justiție și a atacat hotărârile judiciare privind includerea simbolului „falun” în Registrul materialelor cu caracter extremist. O poziție publică a adoptat și reprezentantul în Moldova al Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului – dl. Claude Cahn, care într-un Amicus Curiae expediat părții interesate a menționat: “Într-o societate democratică, interzicerea utilizării simbolului „falun” doar din cauza că acesta se aseamănă cu „zvastica”, nu este necesară și nu corespunde unei necesități sociale presante. Simbolul nu a fost folosit pentru incitare la ură sau la violență, iar interzicerea sa este în contradicție cu standardele internaționale cu privire la libertatea de exprimare. Prin urmare, interzicerea folosirii acestui simbol, în contextul actual, pare să fie în mod vădit ilegală”.

Și mai interesant este că simbolul „falun” nu este înregistrat oficial sub nicio formă în Moldova și nici nu este folosit în documentele organizațiilor atacate în judecată, ci este simbolul general al Școlii Falun Dafa, ce activează în întreaga lume.  Este de remarcat faptul că simbolul „falun” nu este echivalent ca „zvastica”. Semnificația simbolului Falun Dafa, care în mod evident este diferit de zvastica nazistă, poate fi citită pe pagina web a Falun Dafa[5]: “Simbolul http://www.falundafa.org/intro/0-falu1.gif reprezintă școala Buddha și de asemenea, este un simbol al norocului în China și în multe alte culturi.”

În cele ce urmează, în lumina acestui caz, vreau să punctez câteva elemente de ce Legea privind contracararea activității extremiste nu corespunde standardelor internaționale privind libertatea de exprimare și de ce aplicarea ei în cazurile Falun Dafa s-a făcut ignorându-se aceste standarde.

Legea nu reuşeşte să ţină cont de standardele internaţionale privind libertatea de exprimare în primul rând pentru că nu se respectă principiul conform căruia înainte ca o exprimare să fie proscrisă trebuie să existe o legătură strânsă între aceasta şi riscul de violenţă iminent sau alt pericol social care ar putea surveni în consecinţă. Răul anticipat nu ar trebui să fie îndepărtat sau ipotetic şi trebuie să fie cu adevărat periculos pentru interesul public. Statul ar trebui de asemenea să dovedească în astfel de cazuri că restricţia impusă este mijlocul cel mai puţin restrictiv posibil pentru protejarea unui interes care este în pericol.

În articolul pe care-l publicam în 2003 preveneam despre problematica admisibilităţii pedepsei pentru unele categorii de expresii, considerate “extremiste”: “Standardul aplicabil nu ar trebui să se concentreze asupra lucrurilor pe care oamenii le consideră bune sau potrivite, dar asupra riscului unui pericol real. În timp ce legea internaţională acceptă că materialul care incită la violenţă sau ură poate fi interzis, interzicerea materialului care pur şi simplu propagă superioritatea rasială este cu totul altceva. (…) Este problematică şi clasificarea în Lege ca materiale extremiste a “documentelor sau altei informaţii” care “justifică practica comiterii crimelor de război, sau a altor crime legate de exterminarea parţială sau totală a unui grup etnic, social, rasial, naţional sau religios”. Materialul care justifică crimele de război este evident ofensiv, dar unde nu există risc demonstrat a unui rău pentru societate, o interdicţie de acest fel nu poate fi justificată şi poate trezi dezbateri publice. Într-un comentariu, analistul P. Bogatu înaintează ideea că “e o inepţie documentul ca atare. Vorba e că extremismul nu poate fi sancţionat printr-o lege, întrucât este o idee unilaterală sau o atitudine exagerată, nicidecum nu un delict. O opinie politică care încă acum câțiva ani era considerată moderată, astăzi poate fi declarată drept radicală. Şi viceversa. Mişcarea verzilor, de exemplu, la începuturile ei era percepută de foarte multă lume drept un exces de zel. În timpul de faţă, însa, ecologismul politic, e un curent politic tolerant şi centrist. (…) Extremismul e un fenomen regretabil. El, însa, nu constituie o crimă, ci doar o părere sau o poziţie exagerată. Iată de ce urmează sa fie pus la respect prin dezbateri şi polemici politice, în nici un caz nu prin acţiuni represive”( Bogatu P. “Lege antiextremistă sau tocmeală politică?” // “Moldova Azi”, comentariu, 20 ianuarie 2003) ”.

Astăzi, în 2014, vedem nu doar că am avut dreptate, dar că pericolele atenționate teoretic și-au găsit, din păcate, și aplicare în practică. În lumina standardelor internaționale cu privire la libertatea de exprimare trebuie să examinăm nu doar  formula de exprimare, ci și contextul. Spre exemplu, în cazul analizat, simbolul vizat, prezentat în cărți sau desene, nu are nici un element de incitare la ură sau violență. Autoritățile relevante (poliția, procuraturile, primăria, Ministerul Justiției, etc.) nu au înregistrat vreo reclamație sau vreun incident cu privire la utilizarea simbolului de către Falun Dafa sau Falun Gong. Din această perspectivă, este relevant să cităm cazul Curții Europene a Drepturilor Omului Jersild v. Danemarca[6], deoarece acesta se referă la scopul solicitantului, în cazul dat, un jurnalist ce a raportat despre atitudinile rasiste ale unui grup de tineri. În filmul pe care l-a produs, jurnalistul a difuzat declarații rasiste ale tinerilor extrem de directe și tranșante. Curtea Europeană însă a ținut cont de faptul că scopul programului difuzat vizat nu era rasist și respectiv nu era necesar într-o societate democratică ca jurnalistul să fie pedepsit.

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la libertatea de exprimare ne transmite mesajul că nicio restricție legală a libertății de exprimare nu poate fi aplicată orbește, ignorând contextul real și fără a demonstra pericolul real si caracterul inadmisibil în practică al formei de exprimare ce contravine unei legi (cu privire la simbolistica admisibilă vezi cazurile Vajnai v. Ungaria[7] și Frantoló v. Ungaria[8]).

 

Prezent și perspective

 

Cazurile asociațiilor Falun Dafa, prezentate în acest articol, demonstrează că în Republica Moldova Legea privind contracararea activității extremiste se folosește împotriva libertății de exprimare și pentru a închide organizații care cuiva nu plac. Pentru că există doi subiecți-cheie împotriva cărora această lege este îndreptată – mass-media și asociațiile obștești (deși, în măsura în care Legea și-ar putea găsi o legitimitate, ea trebuia formulată într-o manieră neutră cu aplicabilitate egală față de orice persoană fizică sau organizație), putem să ne așteptăm că la fel de ușor un organ de presă va fi adus în fața instanței și … lichidat pentru că a publicat vreun material „extremist”. De fapt, legea oferă expres dreptul de intentare a procesului procurorului și organului care a înregistrat entitatea, dar vedem că în cazul Falun Dafa a fost posibil procesul cu cele mai grave consecințe posibile – interzicere de folosire a unui simbol și lichidare a organizației, chiar și la inițiativa unei alte entități oarecare.

În opinia noastră, Legea privind combaterea activității extremiste trebuie abrogată. Ceea ce este cu adevărat grav este deja sancționat în ordine penală, iar ca o lege de drept civil ea nu este relevantă și necesară. Sunt alte legi care reglementează într-un mod adecvat ceea ce este permis și ceea ce este interzis. Cu referire la libertatea de exprimare, aceasta este Legea cu privire la libertatea de exprimare[9]. Aceasta nu exclude însă necesitatea de a dezvolta prevederile care interzic discursul ce incită la ură sau violență din Legea cu privire la libertatea de exprimare pentru a stabili mai clar cum identificăm acest discurs și care este sancțiunea cu caracter civil pentru un astfel de discurs.

 

[1] Legea Nr. 54 din 21 februarie 2013 privind combaterea activității extremiste, publicată la 28.03.2003 în Monitorul Oficial Nr. 56-58, http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=313209
[2] Olivia Pîrțac.  “Libertatea de exprimare e în pericol. Scurt comentariu al Legii privind contracararea activităţii extremiste”, buletin analitic “Mass Media în R. Moldova”, Decembrie 2003, editor – Centrul pentru Jurnalism Independent, existent în variantă română şi engleză
[3] “Decizie dubioasă în cazul Falun Dafa”, 15 iulie 2014, http://www.jurnal.md/ro/news/decizie-dubioasa-in-cazul-falun-dafa-1173329/
[4] Vezi Registrul de Stat al organizațiilor necomerciale - http://rson.justice.md/organization/view/7290
[6] Jersild v. Danemarca, Hotărârea din 23 septembrie 1994, http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-57891
[7] Vajnai v. Ungaria, Hotărârea din 8 octombrie 2008, http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-87404
[8] Frantoló v. Ungaria, Hotărârea din 3 noiembrie 2011, http://hudoc.echr.coe.int/sites/eng/pages/search.aspx?i=001-107307
[9] Legea nr. 64 din  23.04.2010 cu privire la libertatea de exprimare, publicată la 09.07.2010 în Monitorul Oficial, în vigoare din 09.10.2010, http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=335145

______________________________
 

Acest material este publicat în cadrul proiectului  “Campanii de advocacy pentru asigurarea transparenței proprietății media, a accesului la informație, promovarea valorilor și integrării europene”, implementat de CJI, care la rândul său face parte din proiectul „Parteneriate pentru o Societate Civilă Durabilă în Moldova”, implementat de FHI 360.

Elaborarea acestui material este posibilă datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Opiniile exprimate în cadrul materialului aparţin autorilor şi nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau Guvernului SUA.