Eşti aici

Marea migrare a politicienilor spre online

29 Noiembrie 2017
37 de afişări

Victor Gotișan, cercetător media
 
Acum câțiva ani, majoritatea politicienilor se visau desenați pe prima pagină a revistelor glossy, arătați pe sticla TV-ului, sau auziți pe undele radio-ului. Recent însă, mai toți, sunt fanii internetului – și când spun internet, am în vedere rețelele sociale, în special, Facebook-ul. Astăzi, la fiecare accesare a acestora îți sar în ochi ori Pavel Filip, ori Maia Sandu, ori Igor Dodon, Vlad Plahotniuc,  Mihai Ghimpu, ori Alina Zotea... lista poate continua. Armatele de image-makeri ale politicienilor și/sau partidelor politice au fost silite să își regândească tehnologiile de marketing media. A început marea migrare a politicienilor spre online. Care e cauza acestei migrații și de ce internetul devine atât de important pentru ei?
 
Online-ul la moment certifică existența...
 
Nu e neapărat să fii mare expert ca să poți răspunde la această întrebare. Republica Moldova face partea din top 10 ţări ale lumii cu cea mai rapidă viteză a internetului. Agenţia Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei a Republicii Moldova (ANRCETI) afirmă că, la moment, gospodăriile casnice din R. Moldova au conectare la internet fix şi internet mobil dedicat în proporție de 80%, iar aproximativ 9 din 10 moldoveni accesează internetul zilnic. Unde mai pui că online-ul (46%) este din ce în ce mai aproape să detroneze televiziunea (74%) la capitolul primă sursă de informare pentru consumatorii media. Vorbind de rețelele sociale, pentru că asta ne interesează în comentariul nostru, ultimele cifre arată că aproximativ 1,3 milioane de moldoveni au pagini personale pe Odnoklassniki, iar peste 700 mii pe Facebook.
 
Mass-media întotdeaua a jucat un rol important în sfera politicului, dacă nu chiar cel mai important și definitoriu. Calvin Coolidge a devenit președinte al SUA în 1924 cu ajutorul radioului,  John F. Kennedy - în anii ‘60 datorită TV-ului, iar Barack Obama sau Klaus Iohannis (vorbind de proximitate), la început de mileniu, au fost cei care au folosit la maxim avantajele online-ului. Despre Facebook e vorba în primul rând. Deci, tendința e clară. Important e ca fiecare instrument (print, radio, TV sau online), în momentul său de glorie, să fie folosit eficient.
 
La început de mileniu trei, când auditoriul migrează masiv spre online, ai nevoie de internet să îți faci cunoscute opiniile, dar – important! – să îți poți aduna și mobiliza electoratul. Exiști în spațiul public și politic atâta timp cât exiști și ești activ pe online. Deci, online-ul, în general, și rețelele sociale, sunt nu doar instrument de comunicare, dar și un canal de mobilizare pentru diverse mitinguri, știri sau evenimente.
 
Dacă Snegur și Lucinschi se băteau în ziare și la radio, iar Voronin și Urechean și „Vlazii” – puțin mai târziu – s-au bătut la televizor, atunci Igor Dodon și Maia Sandu se bat acum mai mult pe Facebook și Odnoklassniki. Câmpul de luptă pentru politicieni a devenit internetul. Chiar dacă mulți îmi vor imputa faptul că televiziunea încă (!) este un instrument important pentru politicieni de a-și edifica capitalul de imagine, totuși tendința este că online-ul din ce în ce mai mult atentează la primatul acesteia. Alegerile prezidențiale din toamna anului 2016 din Republica Moldova au demonstrat că un concurent electoral (Maia Sandu), fiind lipsit de accesul la sursele clasice de media (presă scrisă, radio, TV), poate obține un scor foarte și foarte consistent (48%) cu ajutorul online-ului (Facebook-ului, în mare parte).
 
Cantitate și/sau calitate... pe rețelele sociale
 
Imperiile mediatice nu garantează victoria în electorale. Avem exemplul recent când (virgulă), candidatul Partidului Democrat din Moldova (PDM), care deține aproximativ 70% din piața media audiovizuală, a fost nevoit să se retragă în plină campanie, pentru că risca să iasă mult mai șifonat la finalul acesteia.
 
Facebook-ul, așadar, cum s-a menționat mai sus, devine unul din cele mai importante instrumente de promovare și PR. Politicienii moldoveni au înțeles aceasta și, în ultimii câțiva ani, majoritatea din ei au devenit foarte activi pe această platformă online. Un top al celor mai populari politicieni arată la moment cam așa: Maia Sandu (133 mii +), Renato Usatîi (82 mii +), Igor Dodon (81 mii +), Vlad Plahotniuc (50 mii +), Andrei Năstase (48 mii +), Iurie Leancă (48 mii +), Dorin Chirtoacă (45 mii +) și Andrian Candu (25 mii +).
 
Dacă am încerca creionarea unui portret clasic al conținutului folosit de către un politician moldovean pe Facebook, atunci acesta ar fi: mesaje text (aproape toate serioase!), multe felicitări sau opinii pe marginea unor evenimente sau inițiative, clipuri video și fotografii, bineînțeles, multe, foarte multe (dadesea, în afara contextului sau sensului). Cam atât. Creativitatea și modul de prezentare (împachetare) a mesajelor și conținutului de obicei lipsește. Și da, nu e un secret că majoritatea paginilor personale ale politicienilor pe rețelele sociale sunt administrate de către persoane sau companii de imagine angajate anume pentru astfel de servicii. Marele dezavantaj este că majoritatea celor care adiministrează paginile politicienilor de cele mai multe nu dispun de cunoștințe privind administrarea acestora. Mai toate sunt folosite exclusiv pentru a-și face cunoscute declarațiile lor, care sunt rapid transformate în ştiri şi/sau comunicate de presă.
 
Unul din cei mai inovativi pe Facebook este Valeriu Ghilețchi (chiar dacă nu e cel mai popular: 6,5 mii +). Acesta nu se rezumă doar la mesaje text sau imagini (așa cum e caracteristic mai tuturor politicienilor), ci încearcă să diversifice conținutul: live video streaming, concursuri, etc.). Ghilețchi este, totodată, unul din puținii care își administrează personal paginile pe rețelele sociale și face diferența între conținutul publicat pe pagina sa personală (a cetățeanului Ghilețchi) și pe cea oficială (a politicianului Ghilețchi), ceea ce nu prea putem spune despre unii lideri liberali sau politicieni democrați. Igor Dodon este unul din puținii politicieni care plasează mesaje pe rețelele sociale atât în limba rusă cât și în cea română. Vlad Plahotniuc se specializează în promovarea activităților sociale ale Fundației, Renato Usatîi e lider în live-streaming-uri, iar Andrei Năstase se rezumă în mare parte la reflectarea evenimentelor la care participă , însoțite și de galerii de poze.
 
Ca și celelalte domenii (lucruri, evenimente, persoane, etc.), și rețelelor sociale, în Republica Moldova, li s-au dat o conotație geopolitică. Dacă pe Facebook, vectorul dominant este cel pro-vestic, atunci rețeaua Odnoklassniki are ștampila vectorului pro-estic. Această platformă – Odnoklassniki – este mult mai puțin folosită de către politicieni pentru a-și dezvolta imaginea și capitalul politic (cu unele excepții, bineințeles), chiar dacă este aproape de două ori mai populară printre utilizatorii de internet din Republica Moldova (vezi cifrele de mai sus). Topul politicienilor pe Odnoklassniki este puțin diferit de cel de pe Facebook. Aici lider detașat la audiență este Igor Dodon (29,9 mii participanți), urmat de Andrei Năstase (4,1 mii +), Vlad Plahotniuc (3,65 mii +) și Maia Sandu (2,2 mii +).
 
Elemente de manipulare a faptelor și a informației prin intermediul rețelelor sociale lansate și tirajate de politicieni nu sunt ceva străin Republicii Moldova. Exemplul recent: „primus inter pares”-ul politicii moldovenești se lăuda cu puțin timp în urmă cu „reuşitele” sale, precum că a contribuit la deblocarea exporturilor moldovenești în Federaţia Rusă, care ar fi crescut de 3-4 ori în ultimul an. Biroul Național de Statistică (BNS) a fost de altă părere, la fel și cifrele oficiale. Pe de altă parte, Igor Dodon este unul din puținii, care polemizează cu cei care îi comentează textele și mesajele.  Este greu de spus, dacă o face el în persoană, însă intenția de a se antrena într-o dezbatere este un factor care sigur contează, cel puțin le gâdilă plăcut ego-ul potențialilor alegători, care astfel sunt luați în seamă. Alte exemple de fake-news-uri tirajate: „sirienii” socialiștilor care urmau să pună stăpânire pe Republica Moldova la sfârșit de 2016, sau „bolile venerice” atribuite primarului suspendat al Chișinăului în ajun de referedumul de demitere, tirajate de susținătorii PSRM.
 
Cea mai importantă (nu neapărat în context pozitiv) putere sau calitate a online-ului este viteza rapidă prin care poate fi tirajată și distribuită o informație (accesibilitatea). Totodată, online este și cel mai eficient mijloc pentru deconspirarea informației false și manipulatorii. Adevărul și răspunsul corect poate fi găsit la un click distanță, mai ales acum, când există o diversitate de resurse și platforme de fact-checking. Doar un simplu exemplu, poate cel mai popular în această regiune: Factual.ro, dezvoltat de Funky Citizens, primul și cel mai quality website de fact-checking din România.
 
Și dacă, odinioară, arma secretă a politicienilor erau dezbaterile și confruntările directe cu oponenții lor politici, în prezent devin importante like-urile şi vizualizările, asta anume pentru că lumea virtuală devine mai influentă și mai importată decât cea reală. Însă, ca și în cazul celorlalte genuri mass-media, sau poate chiar mai mult, și pe online se cere cultivarea unui discernământ în ceea ce privește filtrarea și gândirea critică a informației. Or, invazia „celor 30 mii sirieni” din Orientul Mijlociu sau a „persoanelor LGBT” din Europa de Vest, nu ar fi fost posibile, dacă ar fi existat în societate o gândire critică a informației consumate și/sau un nivel ridicat a ceea ce numim educație mediatică.
 
Notă (pentru politicieni!): Online-ul este doar tehnologia sau intrumentul prin intermediul căruia poți ajunge la oameni. Important este conținutul și abilitatea de a-l folosi. Anume aceasta va face diferența. Și, da, manipularea și propaganda online vor pierde din importanță, anume din considerentul că online-ul oferă și instrumentul cel mai rapid de verificare a informației.
-------
Acest material este publicat în cadrul proiectului „Campanii de advocacy pentru asigurarea transparenței proprietății media, a accesului la informație, promovarea valorilor și integrării europene”, implementat de CJI, care la rândul său face parte din proiectul „Parteneriate pentru o Societate Civilă Durabilă în Moldova”, implementat de FHI 360.

Acest material este posibil datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau a Guvernului SUA.