Eşti aici

Agenţiile de presă din Moldova: între adaptare continuă şi dispariţie

11 Decembrie 2015
368 de afişări
Valeriu VASILICĂ
director-fondator IPN

 

În luna iunie, Agenţia de presă IPN, (Info-Prim Neo SRL) face 10 ani de la fondare, în calitate de organ de presă cu politică editorială independentă. De fapt, brandul IPN îşi trage începuturile din Agenţia publică municipală Info-Prim, constituită în anul 1998, în cadrul holdingului municipal de presă de atunci, şi distrusă, pe criterii politice, în anul 2005, ca şi întreg holdingul. Am amintit acest detaliu în treacăt, doar pentru a fixa unul dintre modelele după care pot dispare agenţiile de presă din Republica Moldova.

Dacă atunci, în 2005, în calitate de fondator al noii agenţii, mi-ar fi fost dat să cunosc prin câte „morţi” ulterioare avea să treacă aceasta, poate că nu m-aş fi apucat de o astfel de treabă. Dar poate că este bine că nu mi-a fost dat să le cunosc pe toate. De altfel, în 2005, în Moldova existau mai mult de 10 agenţii de presă funcţionale; acum, conform diferitor criterii, sunt doar 2 sau 2,5, sau 2,5 +0,5, maximum 3, sau cam aşa ceva. Respectiv, tendinţa dispariţiilor este cea care a marcat cel mai mult agenţiile din Moldova, urmată de efortul acestora de adaptare la noile condiţii. 

 

Griji comune cu cele ale europenilor

Nu am nimic împotriva dispariţiilor fireşti ale organelor de presă, dacă acestea nu rezistă concurenţei, nu au capacitatea de a se adapta la condiţiile mereu mai altele şi mereu mai dure ale pieţei informaţionale.

De exemplu, şi pentru agenţiile de presă din Republica Moldova este caracteristică una din provocările mari ale etapei actuale, semnalate de Alianţa Europeană a Agenţiilor de Presă, care ţine de capacitatea agenţiilor de a construi noi relaţii cu clienţii în condiţiile deschiderii totale a comunicării în Internet, în particular, prin reţelele sociale, dar şi ale crizei modelului economic pentru presa scrisă, care, în Europa, este una din categoriile principale de clienţi ai agenţiilor de presă.

În acest sens, şi agenţiile de presă din Moldova au la îndemână aceleaşi soluţii ca şi colegii europeni:

a) să asigure un bun echilibru dintre viteza cu care furnizează clienţilor produsele mediatice şi veridicitatea acestor produse, credibilitatea lor. Sloganul din ultimii ani al Agenţiei noastre este „IPN este o agenţie de presă de bună credinţă”, care ni se pare că reflectă în măsură mai mare sarcina pe care ne-o punem privind echilibrul dintre operativitate şi credibilitate. Produsul IPN tinde către maximum de operativitate, dar nu trebuie să lase loc pentru neclarităţi şi interpretări.

Iată de ce suntem onoraţi să avem în lista de abonaţi nume foarte cunoscute, din rândul misiunilor internaţionale şi diplomatice, inclusiv, Delegaţia UE în Moldova, Oficiul CoE în Moldova, Reprezentanţa BM în Moldova, Reprezentanţa FMI în Moldova, Misiunea OSCE în Moldova, Ambasada SUA, Ambasada Chinei, Ambasada Germaniei, Ambasada Japoniei, Ambasada României, Ambasada Poloniei, Ambasada Lituaniei, Ambasada Georgiei, Ambasada Letoniei, Ambasada Elveţiei etc.; al autorităţilor publice, inclusiv Secretariatul Parlamentului RM, Aparatul Preşedintelui RM, Cancelaria Guvernului RM. De asemenea, printre abonaţii IPN este toată presa relevantă cu acoperire naţională şi toţi radiodifuzorii locali din ţară.

b) Să se asigure că produsele mediatice îl ajută pe consumatorul final, prin intermediul clienţilor, sau la modul direct, prin publicare pe propriul site, să înţeleagă mai bine faptele şi procesele din viaţă, eventual, pentru a fi mai pregătit pentru luarea unor decizii importante. Pentru aceasta, agenţiile trebuie să mânuiască profesionist diferite instrumente mediatice care formează ierarhia profunzimii: breaking news, fapte, comentarii. În particular, produsul mediatic IPN este orientat spre un consumator de informaţie calificat care este pregătit să plătească pentru un produs calificat, responsabil, nemanipulator;

c) să asigure echilibrul dintre calitatea textului şi a imaginii, ultima căpătând importanţă deosebită în procesul de promovare a mesajului mediatic în era Internetului.
 

 

Provocări „curat moldoveneşti”

Dar Internetul şi alte circumstanţe impun Agenţiilor de presă din Moldova şi provocări mai specifice, „moldoveneşti” şi anume ele au generat şi mai pot genera dispariţia acestora.

Multe din agenţiile de presă existente până acum au dispărut din cauza „invaziei” aşa-numitor „resurse informaţionale” sau „portaluri informaţionale”, amplasate în internet. De câţiva ani, acestea s-au transformat într-un fenomen masiv care nu ar trebui să creeze probleme nimănui, dacă nu ar exista un şir de circumstanţe, care, la rândul lor, creează condiţii de concurenţă foarte neloială pentru organele de presă cu statut oficial de Agenţie de presă.

1. Astfel, multe dintre ele sunt create de persoane şi grupuri legate de interese politice, mai rar, economice, şi urmăresc scopuri respective, care sunt mai departe de cele informaţionale propriu-zise. În acelaşi timp, nivelul scăzut de cultură informaţională şi politică în societate le permite să folosească în propriile interese confuzia impusă dintre aşa-zisele „resurse” şi agenţiile de presă. Încă puţină lume din Republica Moldova percepe „caşcavalul pe gratis” pe care îl oferă de multe ori „resursele” ca fiind unul plasat în aceeaşi capcană din proverb, doar că este o capcană informaţională. O capcană, în care eşti prins în mare parte pentru a fi manipulat sau „intoxicat” informaţional. Spre deosebire de agenţiile de presă care îşi vând produsul, însă dau garanţii pentru el, inclusiv în instanţe de judecată, pentru că este unul verificat şi credibil. Cu regret, chiar o parte din clienţii calificaţi ai agenţiilor au renunţat la abonamentele perfectate sau refuză perfectarea unor contracte noi pe motiv că „este suficient de multă informaţie în Internet”;
 
2. Activitatea pe care o desfăşoară „resursele” nu este una economică în sensul în care să cheltuiască mijloacele financiare pe care le câştigă. De regulă, acestea nu au clienţi sau abonaţi, nu-şi vând marfa, iar veniturile din publicitate nu au cum să asigure nivelul necesar de finanţare, odată ce nici chiar televiziunile din Moldova, în condiţiile actuale, nu se pot „hrăni” din publicitate onestă şi transparentă. De regulă, activităţile sunt întreţinute din donaţiile patronilor, iar cheltuielile, în special, cele de salarizare, sunt neoficiale, în mare parte, respectiv, fără achitarea impozitelor sau cu diminuarea semnificativă a acestora, ceea ce în limbaj oficial se numeşte evaziune fiscală. La rândul lor, Agenţiile de presă sunt agenţi economici cu toate veniturile şi cheltuielile oficializate, bazate pe relaţii contractuale oficiale cu clienţii, pe plata tuturor impozitelor. În aceste condiţii, Agenţiile nu totdeauna sunt în stare să menţină nivelul salarizării angajaţilor săi la nivelul celui din cadrul „resurselor”, dar şi al altor organe de presă cu comportament similar. Iar aceasta înseamnă că, o dată la câţiva ani, agenţiile, sau cel puţin IPN, sunt puse în situaţia să-şi înnoiască contingentul de jurnalişti, pentru că cei experimentaţi sunt atraşi de salarii mai mari, achitate în condiţiile expuse mai sus.

3. Multe din aceste „resurse” nu se sinchisesc să preia neautorizat din produsele agenţiilor, pentru care acestea au cheltuit mari resurse umane, financiare şi materiale. Sunt doar câteva portaluri informaţionale, din foarte multele existente în Republica Moldova, care au bunul simţ să plătească pentru preluare şi aceasta se întâmplă pentru că aşa le permite legislaţia ţării, dar şi agenţiile de presă înseşi.
 

 

Condiţii generale şi discriminări particulare

Agenţiile de presă din Moldova activează în condiţii care prezintă riscuri majore pentru existenţă, dar şi anumite avantaje.

Avantajele ţin de faptul că politicienii din Moldova nu consideră agenţiile un „business” profitabil pentru ei, spre deosebire de posturile TV şi radio, presa scrisă şi deja pomenitele „resurse informaţionale”. Aceasta pentru că îşi dau seama că nimeni nu va cumpăra un produs cu caracter vădit manipulator. Manipularea poate fi făcută în exclusivitate în condiţiile „caşcavalului gratis”. De mai mulţi ani, nu a mai apărut vreo agenţie de presă legată de numele vreunui politician, oligarh sau politician-oligarh. Din contra, aceştia şi-au retras sprijinul pentru câteva din fostele sau încă existentele agenţii, iar cele pe care continuă să le patroneze, nimeni nu le mai consideră agenţii, nu le abonează produsul, trecând, de facto, în categoria „resurselor”. Respectiv: Agenţiile de presă rămân unul din puţinele domenii din mass-media moldovenească unde libertatea presei se poate manifesta real. Respectiv: Agenţiile de presă oferă un model după care presa liberă poate exista ca afacere.

Dezavantajele şi riscurile ţin de situaţia precară economică, dar şi socială, dar şi politică din ţară, care nu oferă condiţii prielnice pentru dezvoltarea presei libere, inclusiv din cauza puterii mici de cumpărare a consumatorului de informaţie, în general, şi a clienţilor agenţiilor de presă, în particular, precum şi din cauza cercului foarte restrâns al acestora. Vorbeam mai sus şi despre nivelul scăzut de cultură informaţională şi politică din societatea moldovenească, ce nu permite consumatorului de informaţie mai mult discernământ în procesul de selectare a informaţiei pe care o consumă zi de zi.

În aceste condiţii generale, agenţiile de presă din Moldova sunt nevoite să suporte şi condiţii discriminatorii, comparativ cu alte organe de presă. Activitatea agenţiilor este reglementată de aceleaşi prevederi ale Legii presei, ca şi cea a publicaţiilor periodice. În mod straniu, dar şi discriminator, publicaţiile periodice sunt scutite de plata TVA, iar agenţiilor de presă li se cere achitarea TVA în volum deplin. Poate că răspunsul trebuie căutat în lipsa de interes personal al celor care votează şi aplică legile în acest spaţiu de mai multă libertate a presei, pe care îl reprezintă agenţiile…

Poate că toate acestea sunt problemele creşterii: a societăţii moldoveneşti, a presei moldoveneşti şi a agenţiilor de presă moldoveneşti, ca parte componentă a acestora. Poate că procesul de integrare europeană va veni să sprijine soluţionarea lor, cu timpul, şi să ajute la dezvoltarea agenţiilor de presă în condiţii fireşti. Până atunci, agenţiile de presă din Moldova, în particular IPN, „mor” aproape în fiecare lună, dacă nu adună mijloace suficiente pentru lefuri, servicii şi impozite; aproape în fiecare zi, sau chiar oră, când sunt furate de produsele lor, sau o dată la câţiva ani, când trebuie să crească noi şi noi echipe de jurnalişti.

__________________

Articolul este publicat în cadrul proiectului  “Campanii de advocacy pentru asigurarea transparenței proprietății media, a accesului la informație, promovarea valorilor și integrării europene”, implementat de CJI, care la rândul său face parte din proiectul „Parteneriate pentru o Societate Civilă Durabilă în Moldova”, implementat de FHI 360.
Elaborarea acestui material este posibilă datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Opiniile exprimate aparţin autorilor şi nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau a Guvernului SUA.