Eşti aici

Accesul mass-media la informaţie și perspective de optimizare a cadrului legal

11 Decembrie 2015
663 de afişări
Dumitru LAZUR
doctorand
Facultatea de Jurnalism
și Științe ale Comunicării
USM

 

La 27 iunie 2014, un grup de deputați au propus spre examinare un proiect de lege care prevede modificarea și completarea Articolelor 15 și 16 din Legea privind accesul la informație și Articolului 71 din Codul contravențional. Proiectul de lege are la bază recomandările pentru optimizarea cadrului legal din Republica Moldova incluse în studiul ”Accesul mass-media la informaţie în Republica Moldova: probleme şi perspective”, elaborat de către experții Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI) în prima jumătate a anului curent. Proiectul de lege nu a ajuns pe masa legislatorilor, urmând, probabil, să fie examinat de noua componență a Parlamentului în 2015.
 
Analiza răspunsurilor primite de la organele de stat şi publice în 2012-2013 a scos în evidenţă un şir de lacune în aplicarea prevederilor Legii privind accesul la informaţie. În primul rând, s-a stabilit că un număr important de instituții (până la 33%) încalcă termenele de satisfacere a cererilor de acces la informaţie. În nici un caz analizat autorul cererii nu a fost informat despre prelungirea termenului de furnizare a informaţiei şi despre motivele acesteia cu cinci zile înainte de expirarea termenului iniţial, așa cum prevede legislația în vigoare.
În al doilea rând, la 15% din cererile analizate instituţiile şi asociaţiile mass-media au primit refuz din partea organelor de stat de a furniza o informaţie. Nicio instituţie însă, în răspunsul expediat autorilor, nu a explicat care este procedura de recurs a refuzului, inclusiv termenul de prescripţie.

Totodată,  analiza răspunsurilor relevă că doar 14% din cererile de acces la informație primite de instituțiile de stat și publice sunt expediate de instituţiile mass-media. Numărul relativ mic al cererilor privind accesul la informaţii oficiale expediate de instituţiile mass-media este explicat prin: i) dezvoltarea, în ultimii patru ani, a procesului de deschidere a datelor guvernamentale cu caracter public atât pe paginile web oficiale, cât şi pe portalul datelor guvernamentale cu caracter public date.gov.md; ii) îmbunătăţirea comunicării dintre reprezentanţii serviciilor de presă ai ministerelor şi administraţiilor publice locale cu mass-media.

 

Propuneri pentru optimizarea cadrului legal

 

Registrul de evidenţă şi control al cererilor cu privire la accesul la informaţie.  Practica arată că cererile cu privire la accesul la informaţie sunt eronat examinate în 30 de zile, termen stabilit pentru examinarea petiţiilor. Funcționarii sunt induși în eroare pe faptul că Art.15 (1) al Legii privind accesul la informație prevede că cererile scrise cu privire la accesul la informaţie vor fi înregistrate în conformitate cu legislaţia cu privire la petiţionare.

Plenul Curţii Supreme de Justiţie lămureşte că dreptul de acces liber la informaţiile oficiale constituie o varietate specifică a dreptului la petiţionare, fapt ce rezultă din dispoziţiile art. 8 alin.(4) din Legea cu privire la petiţionare. Termenul de 15 zile de furnizare a informaţiei, prevăzut de art. 16 din Lege, este diferit în raport cu termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 8 din Legea cu privire la petiţionare şi art. 17 din Legea contenciosului administrativ, astfel fiind aplicabil termenul de 15 zile.

Prin urmare, pentru a evita pe viitor examinarea eronată a cererilor de accesul la informație în conformitate cu prevederile Legii cu privire la petiționare, autorii studiului și, ulterior, ai proiectului de lege propun ca cererile scrise cu privire la accesul la informaţie să fie înregistrate într-un registru special, numit registrul de evidenţă şi control al cererilor cu privire la accesul la informaţie.
 
Micşorarea perioadei de examinare a cererilor de acces la informații oficiale. Directorii/redactorii-şefi ai instituţiilor media consideră exagerate termenele de furnizare a informaţiei – nu mai târziu de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii (sau circa 20 de zile calendaristice) – şi propun reducerea termenelor până la cel mult 10 zile calendaristice. În ţările membre ale Uniunii Europene termenele de furnizare a informaţiei variază, însă, de regulă, sunt mai mici decât în Republica Moldova. În Slovacia, de exemplu, autorităţile sunt obligate să răspundă la cererile de acces la informaţii oficiale în cel mult opt zile calendaristice, în România şi Malta – în termen de cel mult zece zile calendaristice, pe când în Norvegia, Bulgaria şi Olanda – în cel mult 14 zile calendaristice.

Micşorarea termenelor de furnizare a informaţiei în Republica Moldova este argumentată în contextul realizării în ultimii ani a Programului strategic de modernizare tehnologică a guvernării (e-Transformare), aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 710 din 20 septembrie 2011. Unele servicii publice au fost digitalizate, fiind create baze de date performante, ceea ce simplifică procesul de colectare şi accesare a informaţiilor oficiale.

Analiza răspunsurilor primite de la autorităţile publice şi de stat în cadrul acestui studiu a relevat că, actualmente, circa 50% din instituţii răspund în medie în cel mult zece zile la cererile de solicitare a informaţiei. În acest context, se recomandă micşorarea perioadei de 15 zile lucrătoare pentru răspunsurile oficiale la cererile de informaţii de interes public până la cel mult zece zile calendaristice. Modificarea în cauză ar disciplina furnizorii de informaţie şi, respectiv, ar eficientiza activitatea mass-media.
 
Sancţiuni mai dure pentru nerespectarea prevederilor Legii privind accesul la informaţie. Experţii media cred că ar trebui stabilite sancţiuni mai dure pentru nerespectarea prevederilor legale. Articolul 71 al Codului Contravenţional prevede că încălcarea intenţionată a dispoziţiilor legale privind accesul la informaţie sau a celor cu privire la petiţionare se sancţionează cu amendă de la 15 la 25 de unităţi convenţionale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 30 la 50 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere. Prezentarea, la solicitare, a unui răspuns cu date vădit eronate se sancţionează cu amendă de la 45 la 55 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere. Nu există date publice care ar indica numărul persoanelor amendate în conformitate cu Articolul 71.

În multe ţări membre ale Uniunii Europene, refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorităţi ori instituţii publice pentru aplicarea prevederilor legii privind accesul la informaţie constituie abatere şi atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat. De exemplu, în Slovacia instituţia care violează prevederile legii riscă să fie amendată cu circa 2000 de euro, iar Legea privind accesul la informaţie din Slovacia este aplicată eficient şi uniform, fiind, potrivit experţilor, una dintre cele mai funcţionale din Europa.

Stabilirea unor sancţiuni mai dure pentru nerespectarea prevederilor Legii privind accesul la informaţie ar putea disciplina instituţiile de stat şi, respectiv, ar oferi garanţii suplimentare pentru aplicarea uniformă a prevederilor legale.
 
Convenţia Consiliului Europei din 18 iunie 2009 privind accesul la documentele oficiale este primul instrument legal obligatoriu care recunoaște dreptul general de acces la documentele oficiale deținute de autoritățile publice. Republica Moldova a semnat Convenția privind accesul la documentele oficiale la data de 21 decembrie 2010. Prin Legea nr. 217 din 26 septembrie 2013, Parlamentul a ratificat Convenţia în cauză. Modificarea și completarea Articolelor 15 și 16 din Legea privind accesul la informație și Articolul 71 din Codul contravențional este în concordanță cu prevederile Convenţiei Consiliului Europei, iar adoptarea lor de Parlament ar oferi garanții suplimentare pentru aplicarea eficientă a Legii privind accesul la informație.

 

 

 
Acest material este publicat în cadrul proiectului  Campanii de advocacy pentru asigurarea transparenței proprietății media, a accesului la informație, promovarea valorilor și integrării europene”, implementat de CJI, care la rândul său face parte din proiectul „Parteneriate pentru o Societate Civilă Durabilă în Moldova”, implementat de FHI 360.
Elaborarea acestui material este posibilă datorită ajutorului generos al poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Opiniile exprimate în cadrul materialului aparţin autorilor şi nu reflectă în mod necesar poziţia USAID sau Guvernului SUA.